Capul

Saptamana a fost dominata net de vestea neasteptata a eliberarii ostatecilor. Basescu a rasuflat usurat. Isi oferise capul pe tava, cand s-a pus singur sef al celulei de criza. Vineri seara intr-o emisiune televizata nu stia nimic. Parerea lui, exprimata in direct, era ca totul e posibil, ca ne puteam astepta la un deznodamant tragic. Parea destul de deprimat si se astepta la ce e mai rau. Nici orizontul de timp in care criza ar fi fost rezolvata nu ii era clar. Si deodata de la Bagdad au tarait telefoanele. Americanii ne-au anuntat ca jurnalistii sunt liberi. A inceput agitatia - ca sa nu zic isteria. Afacerea intrase de la o vreme intr-un con de umbra. Presa statea la panda, informatiile lipseau, celula de criza se ascunsese ca mortul in papusoi. Basescu se intreba cum dracu iese din povestea asta, cum isi salveaza capul. Ce s-ar fi intamplat daca jurnalistii nu s-ar fi intors acasa, ( Doamne fereste). Sau chiar mai rau, daca ni s-ar fi trimis prin internet, imagini ale executiei lor. Pe unde ar fi scos camasa Basescu si micul lui grup fantomatic? Si Alianta DA, ar fi avut mari probleme ca si guvernul Tariceanu. Sa vezi atunci acuze recipoce, cautarea unui tap ispasitor etc. Sondajele ar fi coborat drastic la rubrica popularitate in dreptul numelui lui Basescu. Constantinescu a cazut 20 de puncte in timpul crizei din Serbia, 1999, si nu si-a mai revenit niciodata. Povestea nu a fost uitata. E ca la poker, la cazino. Iei riscuri mari poti sa castigi mult sau sa pierzi mult. Dar norocul i-a suras lui Basescu si de data asta. Nimeni nu a dorit o tragedie, cu nici un pret. E preferabil sa ai concetatenii tai eliberati, pe un aeroport, intampinati de parinti. De nelipsit, Basescu a fost si el pe pista, sa se imbratiseze cu "fii risipitori" in fata camerelor TV. Nici nu ar fi putut altfel. Pentru aceste imagini a riscat atat. Ca la intoarcere sa apara imbratisat cu prizonierii, sa fie identificat cu salvatorul jurnalistilor. Poporul asta prost trebuie sa isi intipareasca in minte ca are un om providential, cel care a rezolvat situatia. Iliescu si-a datorat longevitatea politica imaginilor din studioul TV din 22 decembrie cand a anuntat caderea lui Ceausescu. Cateva minute au facut aproape totul pentru cariera lui, restul a fost tehnica. A ramas intiparit in mintea romanului ca el ne-a eliberat de dictatura. O asemenea imagine de cateva minute, secunde chiar, inventeaza un intreg sistem politic, creeaza un semizeu. Sau cum zice chiar Basescu despre el, ca presedinte, "sinteza subconstientului colectiv al poporului". Rezon!
Totul este azi informatie, imagine mai ales. Mass media produc marfa asta. De unde dependenta politicienilor fata de jurnalisti. Paradoxal, Basescu deschide al doilea front. Nu prea mai are treaba cu coruptia. S-a plictisit, pentru ca justitia merge prea incet. Rechinii cei mari opun rezistenta. Lui ii place blitzkrieg. Daca tot s-a plictisit, acum se ia la harta cu aia cu microfonul, cu camera, cu pixul. Are si niste polite de platit si Basescu nu uita-iarta niciodata. Se simte tare pe popularitatea lui - care a crescut cu intorcerea celor trei de la Bagdad. Poate sa spuna cateva de la obraz cui vrea el. Ca presa nu da cezarului ce-i al cezarului. Nu a pus genunchiul jos nici dupa acest final superfericit. Semizeul nostru este contestat cu pixul. Jurnalistii nu inteleg marile comandamente si nici jocurile strategice prezidentiale. Basescu pare sa creada ca presa nu isi face treaba. Care ar fi ea? Sa salute la chipiu pe Basescu, sa nu ii iasa din cuvant? Sa rada pana sa auda poanta, la bancurile si hahaha-urile (de altfel simpatice) ale excelentei sale dl. presedinte? Trebuie sa ii spun lui Basescu - la aceeasi nebunie ajunsese si Constatinescu. Reusise sa fie in razboi cu presa, desi ii datora in mare masura ca ajunsese la Cotroceni. De ce - pentru ca se considera prea mare. Omul providential al poporului roman, binefacatorul natiei. Multi s-au lasat orbiti de pretentiile astea fara acoperire si mai ales ridicole. Nu si presa. Omul zeificat credea ca prin redactii se tes comploturi si ca jurnalistii nu inteleg marile sale idealuri si manevre de anvergura internationala. Pana la urma omul a fost prea mic si a pierdut partida rusinos. Una din cauze a fost ca nu a fost atent la semnalele trimise de presa. De ce devenise surd si orb? Pentru ca i se urcase puterea la cap. Un cap de altfel foarte mic. Se credea de neinlocuit (boala se ia). Asta facuse sa ii considere pe jurnalisti niste venetici, de rea credinta, vanduti (cand il criticau). Se considera sustinut de popor, orice ar face, un zeu. L-a costat capul. Presa s-a purtat prea bine cu el, crutandu-l. A considerat ca uitarea si oprobiul omului de rand, drept tratamentul cuvenit. Lectia ar fi ca este extrem de riscant sa confunzi euforia unui moment bun, chiar foarte bun, cum traieste acum Basescu, cu un lucru de durata. Singura regula in politica este ca totul este trecator. Efemerul face legea aici. Politicienii plutesc pe nori. Oricand pot sa cada de acolo de sus. Ajunge un pas in gol. Si, din pacate pentru ei, zona fenomenelor controlabile, este extrem de redusa. Oricand poate sa apara o criza care sa te dea peste cap. Capul ala la care tii cel mai mult, ridicat deasupra multimii.
Altfel nu putem spune deloc ca presa a dat un examen reusit. Criza ostatecilor a scos la suprafata tare vechi, subrezenia mass-media romanesti. Profesionalism inegal, ca sa nu zic adesea minim. Graba de a oferi intaietati si exclusivitati duce le erori grave pentru ca nu se respecta abecedarul meseriei. Episodul cu sutele de jurnalisti, asteptand o noapte intreaga pe aeroporturi sosirea ostatecilor, este unul dintre cele mai halucinante de dupa '89. Competitia joasa, orgoliile, rivalitati dincolo de normal. Apoi gargara si propaganda cat cuprinde, scenarita si coruptie, interese vinovate, complicitati urate, idiosincrazii care se manifesta vehement. Presa trebuie sa isi faca un sever examen de constiinta. Aici Basescu are dreptate, se astepta la altceva. Probabil, la un moment de solidaritate nationala in jurul tronului. S-a vazut, cred ca si Basescu a vazut, ca societatea romaneasca este extrem de scindata. Oamenii inteleg diferit lucrurile. Au interese diferite. In plus ele sunt si foarte schimbatoare. Atat deocamdata.

---

Despre autor: