Festivalul de la Cannes la final

Fiecare editie a Festivalului de film de la Cannes si, implicit, fiecare nou palmares definesc, in fapt, atitudini adecvate momentului, in plan politic si social, ca si, desigur, in plan estetic. Cannes-ul reuseste sa valorifice aceasta ecuatie care tine de expresia artistica asupra realitatii imediate. Nu e de mirare, astfel, ca un ziar precum "Liberation" aseza, in numarul de luni 23 mai, ca titlu al grupajului consacrat palmaresului editiei a 58-a, doua cuvinte sugestive: "L'enfant phare". Trebuie sa reinvatam sa respectam, sa iubim si sa protejam copiii. Copiii lumii - parasiti de parinti, uitati de societate, vanduti sau abandonati.
Filmul incununat acum cu "Palme d'Or", "L'enfant", este al treilea volet al temei tratate de belgienii Jean-Pierre si Luc Dardenne, dupa "Le fils" si "Rosette" ("Palme d'Or" in 1999). Premiul de anul acesta a fost dedicat ziaristei rapite in Irak, inca ostatica, Florence Aubenas, belgianca de origine, a carei mama, Jacqueline, le-a trimis celor doi o scrisoare de multumire si recunostinta. Era ziua cand lumea avea sa ia cunostinta de eliberarea celor trei ziaristi romani. Evenimentul a sporit intensitatea emotionala a temei pierderii si apoi a recastigarii sperantei in recuperarea copiilor rapiti ori uitati. Cannes-ul anului 2005 a tinut astfel sa aduca in atentie o noua criza, cea a copiilor fara parinti, ca si a copiilor deveniti parinti - pe langa acelea deja "batatorite": a cuplului, a sinuciderii, a dialogului superficial, dar obsedant, la telefonul mobil.
Intr-un atare orizont de asteptare se situeaza si filmul romanesc "Moartea domnului Lazarescu" de Cristi Puiu (Premiul sectiunii "Un certain regard"), balansand intre realismul existentei si testarea alegorica a acesteia, in climatul pierzaniei, al indiferentei devenite clinice. Si domnul Lazarescu are o fiica, dar despre ea nu aflam nimic de acolo unde se afla, prin Canada. Parinti abandonati si copii rataciti - dar sintagmele pot fi inversate, iar nuantele analizate pe larg, cu fiecare titlu inscris pe lista lui Kusturica, presedintele juriului. Un copil isi cauta si celibatarul intratabil din "Broken Flowers" de Jim Jarmusch (Marele premiu). Ca pe propriul fiu il protejeaza personajul pentru care a fost premiat Tommy Lee Jones pe cel cazut sub un glont intamplator, tanarul mexican de la granita cu Texas-ul (in "The Three Burials of Melquiades Estrada"). Refuzul adoptiei are consecinte nefaste asupra biografiei cuplului din "Cache", interpretat de Juliette Binoche si Daniel Auteuil in filmul lui Michael Haneke (Premiul pentru regie).
Festivalul recent incheiat a propus si alte modalitati de a marca atitudinea fata de copiii rasfatati, de asta data ai cinematografiei, ai culturii sau ai sportului. Au fost atribuite, de pilda, mai multe "Legiuni de onoare" (exceptandu-l pe George Lucas, care a refuzat sa paraseasca vasul "Queen Mary" pentru a fi prezent la ceremonie). Au fost numiti "Cavaleri ai literelor franceze" oameni-far ai Cannes-ului precum mult-venerabilul domn Gilles Jacob, presedintele festivalului, dar si Sharon Stone, emotionata si plina de recunostinta. A fost vazut si inconjurat de interesul fanilor celebrul Maradona (printr-o coincidenta, asteptand sa vada filmul de incheiere al sectiunii, participand chiar la decernarea premiului lui Cristio Puiu, in sala "Debussy"). Dar Maradona nu doar ca nu e oricine in lumea fotbalului (sau a drogurilor, adesea incercate), dar el se anunta si un pasionant personaj de cinema, daca tinem seama ca insusi Emil Kusturica se gandeste sa revina in 2006 la Cannes cu un film consacrat sau inspirat de "Butoias de uraniu".
Cannes-ul nu-si poate refuza conditia de elita a festivalurilor, nici pe aceea de emblema a valorilor novatoare. Desi 2005 nu a fost un an spectaculos, fara sa nasca polemici in ceea ce priveste exactitatea deciziei juriului sau sa irite diplomatiile lumii prin refuzuri si, dimpotriva, surclasari ale unor titluri, el ne-a ingaduit totusi o privire echilibrata dinlauntrul spectrului cinematografic spre o lume inca needificata asupra imenselor ei capcane si pericole. Intre acestea - si soarta fara soarta a copiilor, cu cataclismele sociale si morale ce pot decurge de aici.
O editie-avertisment. Un avertisment placid, dar cu atat mai acceptabil si mai util pentru a provoca o stare de meditatie activa.

---

Despre autor: