Ce fel de viitor pentru provincia Kosovo?

In urma revoltelor din martie 2004 din Kosovo, expertii pe problemele balcanice au fost indurerati si infuriati. In primul rand, ei au declarat ca aceste incidente au fost un "semnal de alarma" si, in al doilea rand, au spus ca "trebuie neaparat facut ceva". Dupa aceasta, aceleasi persoane au tras concluzia ca nu sunt ascultati si ca, mai devreme sau mai tarziu, Kosovo va reintra in criza.
De fapt, nimic nu poate fi mai departe de adevar deoarece un intreg proces diplomatic privind viitorul Kosovo este acum in desfasurare. Ramane de vazut daca acesta va duce la identificarea "statutului final" al regiunii Kosovo, sau doar la ceea ce diplomatii numesc acum "un viitor statut".
Pe 27 mai, Consiliul de Securitate al Natiunilor Unite va examina ultimul raport elaborat de Misiunea ONU in Kosovo, care va fi prezentat oficial de Kofi Annan, secretarul general. Raportul va trata progresele facute in Kosovo in privinta "standardelor" care trebuie atinse. Acestea includ si capitolele privind drepturile omului si ale minoritatilor.
Cel mai probabil, Consiliul de Securitate va declara ca in Kosovo s-au facut suficiente progrese pentru a incepe o evaluarea mult mai detaliata. Annan va numi apoi un oficial pentru a evalua aceste noi standarde. Daca acest nou raport va fi pozitiv, se va trece la o noua etapa. Conform unor surse diplomate, Annan va numi si un oficial care va tine legatura intre Belgrad si Pristina pentru a securiza intelegerea negociata. Acesta isi va incepe misiunea la mijlocul lunii septembrie, si o idee aflata in discutie este ca el aiba trei adjuncti, din UE, SUA si Rusia.
Au fost, de asemenea, mentionate cateva nume pentru acest post de emisar. Unul dintre ele este Carl Bildt, fostul premier suedez, care are o vasta experienta in Balcani. Un altul este Giuliano Amato, fostul prim-ministru italian. Totusi, conform unei surse diplomatice, "amandoi s-ar putea sa isi fi anulat sansele de a obtine postul" deoarece au participat, recent, la o elaborarea unui raport al unei Comisii Internationale, care a propus ca procesul de independenta in Kosovo sa se desfasoare in patru etape.
Ca urmare, ramane un singur potential candidat cu sanse reale, fostul presedinte finlandez, Martti Ahtisaari, care, de asemenea, are experinta in Balcani. Atat diplomatii din UE, cat si cei din SUA preconizeaza ca procesul de mediere intre sirbi si albanezi de catre viitorul diplomat sa dureze intre sase si noua luni. Daca va dura mai mult, procesul isi va pierde scopul si va continua la nesfarsit, mai ales ca autoritatile din Serbia au interesul sa amane orice proces care li se pare nefavorabil.
In pregatirea discutiilor, liderii sarbi adopta formula "mai mult decat autonomie, dar mai putin decat independenta". Ei doresc sa previna existenta unei independente formale, dar, in acelasi timp, sa dea impresia ca sunt mai flexibili si rezonabili decat albanezii, care cer deschis independenta. Totusi, diplomatii europeni si americani considera ca pozitia Serbiei nu este viabila, deoarece albanezii ar recurge la un conflict armat daca Kosovo ar reveni sub jurisdictia Belgradului.
In cazul in care Serbia si albanezii din Kosovo nu pot ajunge la o intelegere, o posibilitate ar fi o solutie impusa de catre Consiliul de Securitate. Aceasta ar putea lua forma unei "independente conditionate" si nu va implica o intoarcere sub jurisdictia Serbiei, dar nici impartirea, separarea provinciei. Aceasta independenta conditionata poate, de asemenea, insemna, de exemplu, ca, in timp ce Kosovo are un loc la ONU, un oficial international - precum este acum inaltul Reprezentant in Bosnia si Herzegovina -, poate fi numit pentru a avea drept de veto asupra legislatiei interne.
Majoritatii sarbe si altor zone ocupate de minoritati li se va acorda autonomie si in Kosovo va ramane in continuare o forta militara internationala. Aceasta solutie ar insemna ca independenta totala a fost amanata si ca Serbia poate sa spuna ca Kosovo "nu este independenta cu adevarat", deoarece nu i se permite sa se pronunte in anumite chestiuni: fie in ce priveste administrarea regiunilor autonome sau in domeniul educatiei pentru sarbii din Kosovo sau in ce priveste intretinerea manastirilor si bisericilor sarbe.
Pe de alta parte, avand in mod virtual simboluri ale suveranitatii si independentei, albanezii ar putea pretinde ca acum Kosovo este de fapt, un stat independent, in ciuda detaliilor restrictive.
Orice solutie impusa va presupune reevaluarea periodica a situatiei din Kosovo, de exemplu atunci cand intreaga regiune va fi pregatita sa adere la UE. Cu alte cuvinte, acest lucru se poate intampla, cel mai devreme, in jurul anului 2014.
Bineinteles, evenimentele pot lua un alt curs decat cel programat la nivel diplomatic, si nu se poate considera de la sine inteles faptul ca Rusia va fi de acord cu planul (mai degraba decat sa i se opuna si apoi sa fie ignorata daca tarile occidentale recunosc independenta regiunii Kosovo). Liderii sarbi, in incercarea de a dejuca aceste planuri, pot refuza sa participe si astfel sa nu recunosca rezultatele procesului. Daca totusi acest lucru se va intampla, Serbia risca sa piarda cea mai buna oportunitate pe care o poate avea de a-si vedea realizate interesele sale si pe cele ale sarbilor din Kosovo.
Tim Judah este un specialist pe probleme balcanice, autor al volumelor "The Serbs: History, Myth and the Destruction of Yugoslavia" si "Kosovo: War and Revenge" (traducere de Madalina Radutoiu)
Copyright: Institute for War and Peace Reporting - Balkan Crisis Report

---

Despre autor: