"Moartea domnului Lazarescu" de Cristi Puiu, prezentat marti in sectiunea "Un certain regard" a Festivalului de la Cannes, nu are nimic pentru a seduce, dar tine spectatorul in alerta de la inceput pana la sfarsit, apreciaza cotidianul francez "Liber
"Moartea domnului Lazarescu" de Cristi Puiu, prezentat marti in sectiunea "Un certain regard" a Festivalului de la Cannes, nu are nimic pentru a seduce, dar tine spectatorul in alerta de la inceput pana la sfarsit, apreciaza cotidianul francez "Liberation". Filmul este nemilos cu sistemul de sanatate romanesc, scrie "Liberation", considerand ca medicii romani sunt si mai infumurati decat cei din Franta si trateaza pacientul ca pe unul care a venit sa-i deranjeze. In acelasi timp, filmul este subtil, presarat cu mii de detalii care fac din fiecare situatie una verosimila, caraghioasa si patetica. Cristi Puiu, in varsta de 38 de ani, a inceput ca pictor, studiind arte vizuale la Geneva. "Moartea domnului Lazarescu" este primul lung-metraj dintr-o serie intitulata "Sase povesti de la marginea Bucurestilor", in semn de omagiu pentru cele "Sase povesti morale" ale lui Rohmer. Cineastul se descrie drept un depresiv ipohondru. "Navighez pe Net pentru a-mi explica problemele de sanatate pe care imi imaginez ca le am. O piatra la rinichi este expresia perfecta a suferintei. Trebuie sa ies din propriul meu corp si sa-i dau o forma prin film", explica el in dosarul de presa. Filmul descrie abil izolarea progresiva a bolnavului, un corp suferind printre altele si mai aproape de lumea de dincolo. Dupa filmul lui Francois Ozon, prezentat la aceeasi sectiune si care incearca sa dea maretie sfarsitului unui tanar, Puiu readuce spectatorul cu picioarele pe pamant, intr-un loc unde organicul se imbina cu socialul si moartea este lipsita de glorie. "Sic transit...", isi incheie cronicarul de la Liberation comentariul intitulat "Romania fara anestezie". (Mediafax)
Despre autor:
