Inima de artist

In savuros-trista sa nuvela satirica "Inima de caine", Mihail Bulgakov imagineaza o situatie in care o somitate medicala din Moscova anilor '20, adica imediat dupa instaurarea stalinismului, incearca - si reuseste! - sa grefeze unui caine vagabond boasele si hipofiza unui proletar, un om al muncii cam alcoolic, cam badaran. La scurta vreme dupa operatie, cainele incepe sa se transforme, sa se "umanizeze": schiteaza un zambet, se ridica in doua picioare, iar - aici intervine geniul lui Bulgakov! - primele cuvinte pe care le articuleaza deslusit sunt "berarie" si "inca una mica!" Automat, fara sa vreau, gandul m-a dus la dl Vacaroiu. Nu pentru ca, Doamne fereste, ar exista vreo similitudine intre Domnia-Sa si personajul hibrid al marelui scriitor rus, ci pentru ca, iata, cine s-ar fi asteptat ca omul recunoscut drept un "Hagi al finantelor" si un simpatic bon-viveur sa aiba statornice pasiuni artistice, sa fie un inrait colectionar de arta? Marturisesc cu mana pe inima mea umana ca simpatia pe care o am pentru seful Senatului Romaniei a crescut simtitor in respect, daca pot sa ma exprim astfel, si ca, desi piesele pe care le detine in patrimoniul sau plastic nu sunt cine stie ce fata de ce-o fi avand dl Adrian Nastase, ele totusi vadesc ca dincolo de sufletul sau contabil, dl Vacaroiu are o hipofiza de artist. Ceea ce nu-i putin lucru. Eu unul ii doresc ca pe langa un Margineanu, sa poata pune mana pe un Chagall, pe un Dali sau macar pe un exemplar rar din "Cainele gradinarului" de Lope de Vega.

---

Despre autor: