Regele, intre Paste si Memorie (III)

Regele a marturisit public surpriza de a fi fost invitat la Moscova, de catre presedintele Vladimir Putin. Totodata, oameni de presa si specialisti in politica si-au manifestat surpriza sau retinerea fata de faptul ca regele a raspuns invitatiei. Este, de aceea, nimerit sa vorbim despre acest gest. Nu este prima oara, in ultimii opt ani, in care anumite gesturi surprind pe rege, iar atitudinile lui surprind pe altii. Mai intai, regele nu este un om politic. Asadar, gesturile lui nu trebuie cantarite cu balanta oportunitatilor, prin prisma ocaziilor, nici nu trebuie evaluate in functie de preferintele politicienilor sau de ceea ce ii este placut opiniei publice sa auda. Regelui, intoarcerile iscusite din condei nu ii spun nimic. Facutul cu ochiul, nici atat! Loviturile de teatru mestesugit pregatite nu il clintesc din loc. A lasat sa treaca ocazii istorice, daca acestea nu corespundeau credintelor lui. Un exemplu ar fi in decembrie 1989, cand a refuzat sa vina la Bucuresti, spunand: "Nu este drept sa profit de ceea ce se intampla la Bucuresti. Tinerii romani nu au murit pentru mine".
Asadar, de ce a acceptat Regele invitatia presedintelui Putin de a merge la Moscova? Intelesurile unui astfel de gest necesita mai mult de o fraza. Iata-le:
Sfarsitul celui de-al Doilea Razboi mondial reprezinta mult pentru destinul popoarelor europene si al intregii umanitati, mult mai mult decat suferinta individuala sau nationala. Semnificatia lui are reverberatii in secolul al XXI-lea cand, sub ochii nostri, victoria din 1945 devine cu adevarat "eliberare", prin stergerea urmelor Cortinei de Fier.
Cincizeci de milioane de oameni au murit, intr-un carnagiu care, ca si cel din 1914-1918, ramane, esentialmente, o suferinta de inteles. Este absolut necesar ca acest fel de lucruri sa nu se mai repete niciodata. Doua incercari de sinucidere ale continentului european ajung!
Romania a participat cu toate efectivele militare si resursele materiale la victoria din 9 mai 1945. Efortul romanesc a fost, istoric vorbind, un gest de solidaritate europeana. El are, in anii de acum, cand angajamentul nostru in fata Europei este ferm si durabil, un inteles aparte. In 1945, ca si dupa 1989, efortul nostru a fost indreptat impotriva ideologiilor totalitare si a consecintelor lor, straine valorilor romanesti. Iar pentru acest mesaj transmis, la Moscova, Europei si lumii intregi, Romania are un sol mai "varstnic" decat chiar NATO si Uniunea Europeana.
Prin prezenta Regelui si a presedintelui Traian Basescu la Moscova, Romania spune ca, dupa ce a platit pretul celor doua boli grave ale Europei secolului al XX-lea, fascismul si comunismul, este perfect capabila sa stea alaturi de familia natiunilor libere si demne, in lupta impotriva noilor amenintari ale lumii: terorismul international, noile linii de divizare a lumii, saracia, distrugerea mediului ambiant, ca si alte sfidari care ameninta securitatea populatiilor lumii.
Romania este parte din familia europeana in eforturile de pace, securitate si cooperare regionala, pentru democratie, libertate si prosperitate, stabilitate, buna guvernare si domnia legii, astfel incat sa nu mai poata fi posibila vreodata politica de dominatie si agresiune. Regele Mihai a continuat sa sustina aceste principii in timpul Razboiului Rece, cand marile capitale europene l-au ignorat aproape complet.
Regele Mihai cel decorat si, apoi, exilat vrea sa mai spuna, prin prezenta lui la Kremlin, alaturi de liderii lumii de astazi (de la presedintele rus si cel american, la cancelarul german si presedintele francez, de la prim-ministrul italian la presedintele chinez), ca tarile noastre au nevoie de construirea si dezvoltarea unor raporturi moderne de cooperare economica, culturala si de aparare. De asemenea, ele au nevoie de un parteneriat pragmatic, de dialog de substanta, de intelegere profunda a tot ceea ce ne caracterizeaza pe fiecare in parte si pe toti laolalta. In rest, "a ierta nu inseamna a uita."
Prezenta Regelui Mihai in locul in care, poate, nu s-a gandit niciodata ca va ajunge, mai inseamna cateva alte neinsemnate lucruri: ca viata este adesea mai inventiva decat fictiunea, ca traim vremuri proteice, ca "nimic nu se pierde niciodata", ca umanitatea are nevoie de modele si de ritual, ca mandria, iubirea, increderea si puterea exemplului sunt notiuni care stau bine alaturi de cinism, Internet si CNN.
Nu stiu cate momente istorice va mai avea Regele Mihai in anii care i-au ramas de trait, dar un lucru este sigur: cei peste saptezeci de ani de abnegatie fata de natiunea care l-a facut rege au meritat sa fie traiti. Iar noi, cei care ne-am intersectat cu lumina lui, vom avea de dat socoteala pentru fiecare moment de lasitate, uitare sau ingratitudine cu care l-am tratat, cu sau fara voia noastra.
Daca acest om a avut puterea sa se intoarca, in anul 2001, la Palatul Elisabeta, locul unde a semnat abdicarea fortata, daca omul acesta a avut puterea sa mearga la Kremlin la 9 mai 2005, atunci noi toti avem obligatia de a ne face un examen scurt de constiinta: sa recunoastem tot ce am facut rau fata de Regele Mihai, ca si tot ce am fi putut face bine si nu am facut pentru el. Astfel, ne va fi mai usor sa fim romani, dupa ce el nu va mai fi.
Moscova, 9 mai 2005

---

Despre autor: