Cele doua cranii ale lui Schiller

Germania a comemorat, ieri, 200 de ani de la moartea dramaturgului si poetului Friedrich Schiller, a carui statuie poate fi vazuta in aproape orice oras dintre Rin si Elba. Expozitii, festivaluri, biografii si chiar benzi desenate arata, pe tot parcursul anului, cat de important este Schiller pentru germani. Dar, in timp ce intreaga natiune isi aminteste de acest mare scriitor, asupra ramasitelor sale pamantesti planeaza o mare incertitudine.
Pentru aproape doua secole, ramasitele poetului rebel au zacut intr-o cripta din Weimar, alaturi de cosciugul prietenului sau Johann Wolfgang von Goethe. Acum insa, cand Germania s-a pregatit pentru comemorare, evenimentele au fost umbrite de o intrebare: craniul din racla este sau nu al lui Schiller?
Friedrich Schiller, autorul lui Wilhelm Tell si al altor piese celebre a murit pe 9 mai 1805, la varsta de 45 de ani. Corpul sau a fost pus intr-o groapa comuna, in cimitirul local. Dupa aproape 21 de ani, primarul din Weimar, Karl Leberecht Schwabe, a decis sa il dezgroape, pentru a-i oferi onorurile cuvenite. Pentru ca a gasit 27 de cranii, Schwabe le-a pus pe toate pe o masa si l-a ales pe cel mai mare declarand ca "acesta trebuie sa fie al lui Schiller!". Cum in 1911 s-au raspandit zvonuri ca este foarte posibil ca Schwabe sa fi gresit, oamenii de stiinta au redeschis mormantul comun, de unde au ridicat alte 63 de cranii. Specialistii au decis care este, de fapt, cel al lui Schiller si l-au depus in cripta in care primul craniu, alaturi de diferite alte oase, se odihnea din 1827. In ultimul timp insa, misterul s-a adancit. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, nazistii au ascuns ramasitele lui Schiller si ale lui Goethe intr-un buncar unde au ramas pana cand Aliatii le-au dus inapoi in Weimar, in 1945. Peste numai zece ani, oamenii de stiinta din Germania de Est au luat in secret capacul de pe sarcofag si au ajuns la concluzia ca primul craniu a fost cel mai probabil al lui Schiller iar al doilea apartine unei femei. Nimeni nu este insa cu adevarat convins. "Trebuie sa spun ca am dubii. Oamenii se gandesc ca in sarcofag nu este cine trebuie. Este foarte greu", a declarat dr. Frank Drussner, curatorul uneia dintre expozitiile din Anul Schiller. Pana in prezent, Fundatia Weimar a refuzat sa deschida cosciugul. Un studiu ADN a fost facut pe o suvita de par. "Avem rezultatele dar trebuie facuta o analiza a oaselor. Trebuie testate", spune Drussner.
Coscigul din lemn si nasul cel mare
Intre timp, sute de germani viziteaza zilnic sacrofagele lui Goethe si Schiller. Interesul pentru Schiller a crescut foarte mult, in ultima vreme, printre germani. Doua noi biografii au fost best seller si o biografie in imagini a fost difuzata de ARD, versiunea germana a BBC. Politicieni de frunte, printre care si cancelarul Gerhard Schröder au citit cu voce tare versurile lui Schiller. Intr-un editorial de pe prima pagina a respectatului Frankfurter Allgemeine, Schiller era prezentat ca un model pentru Germania, reprezentand prietenia si responsabilitatea individuala, un om care poate sa risipeasca letargia germana si inclinatia de a se plange si de a-i acuza pe altii. "Spre deosebire de Goethe, Schiller a fost apropiat de oamei. Dintre ei doi, il prefer pe cel din urma. Schiller a avut si foarte multe probleme in timpul vietii. A fost sarac si a trebuit sa lupte", spune Herbert Wobig, un pensionar aflat in vizita la cripta unde Schiller este - sau nu este - ingropat. Ambele cranii ale lui Schiller au ramas in cripta, al doilea pus intr-un cosciug din lemn, nemarcat. Ultima persoana care s-a uitat in sarcofag spune ca este mai mult ca sigur ca acela este craniul lui Schiller. Dr Herbert Ullrich, doctor legist care a facut parte din echipa est-germana si rusa care a examinat scheletul in anii '50, spune ca acel craniu s-a potrivit foarte bine cu masca mortuara a poetului. "Eu cred ca este craniul bun", spune doctorul, admitand insa ca sunt si multe nepotriviri. Schiller, care a fost lovit de boala in ultimii zece ani de viata, avea un nas mare. "Nasul acestui craniu era usor inclinat spre stanga. Al lui Schiller se inclina putin spre dreapta...", a admis Ullrich.
Idolul unei generatii
Nascut in 1759, Friedrich Schiller este simbolul tineretii si entuziasmului. In 1781 fuge din scoala militara, pentru a participa la prima reprezentatie triumfala a "Briganzilor" sai la Mannheim sud-est). Pe afisul teatrului national din acest oras, se vorbeste despre un tanar cu suflet nobil, care se revolta impotriva nedreptatii si devine capul unui grup de briganzi. Scopul lor este de a face Germania (atunci o adunare de 300 de unitati teritoriale) o Republica". La 22 de ani, cu parul lung, inalt si o mare dragoste de viata, Schiller devine idolul unei generatii. Asa cum "Suferintele tanarului Werter" a lui Goethe a declansat un val de sinucideri, piesa lui Schiller a fost la baza unei recrudescente a bandelor insetate de dreptate. La inceputul anilor 70, Schiller isi marturiseste dragostea pentru doua surori, in aceeasi scrisoare, se casatoreste cu mezina si se stabileste la Iena (est) unde incepe cariera de istoric. In ultimii ani de viata se intoarce la teatru. Moare in 1805, la numai 45 de ani.

---

Despre autor: