Totusi, Unirea

Larma iscata in jurul sprijinului politic acordat lui Vladimir Voronin de Iurie Rosca, Oleg Serebrian si Dumitru Diacov sta sa ia o intorsatura neasteptata. Polemica extrem de nervoasa pe tema relatiilor dintre democrati si comunisti treptat incepe sa imbrace forma unei dispute despre destinele unionismului in Basarabia. De buna seama, unde dai si unde crapa.
Problema unirii cu Romania sta in Rusia. Controversa a trecut deja Prutul. Un coleg de la Chisinau a publicat deunazi in ziarul bucurestean Ziua un comentariu intitulat "Degringolada in tabara unionistilor". El afirma ca in urma noii pozitii adoptate de PPCD si PSL se accentueaza dezbinarea in sanul partidei proromanesti din Republica Moldova. Totodata, destule voci sugereaza ca in jiltul prezidential ar fi trebuit instalat nu Voronin, ci Urechean, deoarece acesta "colaboreaza cu intelectualii si scriitorii unionisti".
Nu vreau sa contrazic pe nimeni. De dragul adevarului, insa, ma vad silit sa fac o precizare. In general vorbind, la Chisinau exista, desigur, o problema a unionismului. Numai ca aceasta sta nu in calitatea clasei politice si nu in capacitatea de coagulare a fortelor proromanesti, ci in Rusia. Moscova este singurul inamic real al reunirii Basarabiei cu Romania. Doar ea se opune efectiv lichidarii definitive a consecintelor pactului Molotov-Ribbentrop. Dupa ce l-a ocupat in cateva randuri, Rusia tine cu dintii de teritoriul dintre Prut si Nistru, ingrijindu-se ca acesta sa ramana si de acum incolo in sfera sa de influenta.
Daca e sa-i dam crezare lui Vladimir Bukovski, nu cu mult inainte de prabusirea URSS, cu ocazia negocierii tratatului de baza moldo-roman, Gorbaciov i-a cerut lui Iliescu sa tempereze elementele unioniste din Basarabia. Si Bucurestiul a fost nevoit sa se conformeze pentru a nu perturba "perestroika". Tocmai de aceea, Unirea nu s-a produs nici in 1991, nici in 1992, cand parea ca exista toate premisele pentru o reparatie istorica.
Antiunionismul este o lucratura a Kremlinului. De-a lungul ultimilor 15 ani, toate guvernarile de la Chisinau se declarau fatis antiunioniste. Pana si Urechean, care cocheteaza cu intelectualii filoromani, a jucat cartea antiunionista in ultimele alegeri parlamentare. Sa nu se uite ca anume el a refuzat o coalitie cu PPCD de frica sa nu fie identificat cu partida proromaneasca. Urechean a mizat pe Rusia, incercand sa ajunga la putere cu ajutorul fostei metropole. "Niciodata nu ma voi alia cu unionistii si extremistii", declara anul trecut fostul primar al Chisinaului. De fapt, si flirtul lui Urechean cu scriitorii unionisti a fost o facatura ordinara. In treacat fie spus, Urechean este sustinut doar de un grup de intelectuali, care in ultimii ani s-a antrenat in niste campanii politice suspecte, semnand scrisori colective in favoarea lui Adrian Nastase, dar si a unor mafioti basarabeni precum Anatol Josan care recent a fost arestat de Politia romana.
In ceea ce il priveste pe Urechean, el a fost si ramane nu in vorbe, ci in fapte, un exponent fidel al intereselor rusesti in Republica Moldova. Nu e de mirare ca anume cu acordul si sprijinul sau, Moscova si-a construit la Chisinau una dintre cele mai mari ambasade din estul Europei. Acest fapt, insa, nu i-a folosit la nimic. Pentru prima oara de la 1991 incoace, un politician din Basarabia a pierdut tocmai pentru ca a mers pe mana Moscovei. Voronin insa a castigat chiar in momentul cand era certat cu Moscova. Ce-i drept, actualul presedinte, la fel ca predecesorii sai, nu este un unionist. Oricum, victoria sa a fost posibila doar in conditiile unei usturatoare infrangeri geopolitice a Kremlinului la Kiev. Astazi, Chisinaul se poate aciua in spatele unei Ucraine prooccidentale, scapand astfel de vasalitatea fata de Rusia. Atata doar ca momentul istoric favorabil unei reuniri clasice cu Romania a fost irosit. Trenul a plecat din gara.
Unirea va fi in Europa unita. Acum cativa ani, discutand cu un fost ambasador american, m-am convins o data in plus ca, in principiu, SUA nu s-au opus niciodata realipirii Basarabiei la Romania. Tocmai de aceea, de altfel, Washingtonul a ezitat initial sa recunoasca independenta Republicii Moldova. Statele Unite, imi marturisea diplomatul american, sperau ca cel de-al doilea stat romanesc sa se uneasca in cele din urma cu cel dintai. N-a fost sa fie. Nu s-a putut din cauza Rusiei si a uneltirilor ei pe ambele maluri ale Nistrului. Transnistria a fost gandita din capul locului ca o stavila in calea unirii.
De la o vreme, insa, aderarea Romaniei la structurile euroatlantice creeaza o realitate politica noua care favorizeaza unirea. Numai ca pe alte cai decat cele traditionale. "Ne vom reintalni in Europa", declara presedintele Basescu, dupa vizita sa la Chisinau. Si avea dreptate. In UE nu exista frontiere intre state. Le separa doar identitatea istorica, nationala si etnolingvistica. Nimic mai mult. Moneda este unica, piata-i comuna, iar legislatia e sincronizata. Cum Romania si Basarabia au aceeasi identitate istorica, nationala si etnolingvistica, in Uniunea Europeana nu le va mai desparti nimic. Iata de ce insasi perspectiva integrarii europene induce ideea apropierii si chiar a contopirii celor doua state romanesti.

---

Despre autor: