9 mai - ziua victoriei blestemului comunist

Sarbatorirea cu fast international a zilei de 9 mai in Rusia este o celebrare cinica a standardelor morale si politice duble pe care s-a bazat istoria secolului XX. Vladimir Putin, liderul autoritar al Rusiei nedemocratice de astazi, nu s-a sfiit de altfel sa declare recent ca prabusirea URSS si a blocului sovietic a fost cea mai mare catastrofa geopolitica a secolului XX. Aceasta falsificare a istoriei sfideaza o data in plus demnitatea popoarelor eliberate de jugul regimului totalitar impus cu forta de catre Armata Rosie si serviciile sovietice de politie politica, pentru care prabusirea blocului sovietic si a URSS a fost o binecuvantare. Iata de ce inamicii apropierii fostelor tari comuniste de SUA si NATO nu trebuie sa uite o clipa ca Rusia ne-ar lua oricand inapoi in "sfera ei de influenta" daca i s-ar permite. Faptul ca presedintele SUA George Bush si ceilalti lideri occidentali se prefac ca nu aud si nu inteleg declaratiile fostului agent KGB si se duc la Moscova ca sa aniverseze victoria lui Stalin dovedeste inca o data precaritatea etica a politicii occidentale. Cei care admira Occidentul se gandesc de obicei la valorile morale ale democratiei, dar nu trebuie uitata istoria malefica a acestei parti a lumii, care include cruciadele, Inchizitia, razboaiele religioase, intemeierea imperiilor coloniale, precum si generarea celor doua experimente totalitare (marxist-comunist si nazist). Cu toate acestea, diferenta dintre Occident si alte parti ale lumii (Rusia, China, lumea islamica) este tot una morala: democratia liberala occidentala este tocmai rezultatul eforturilor constante de a se elibera de acea mostenire imorala, pe cand in celelalte parti ale lumii nu s-a petrecut "lepadarea de Satana."
Doar ignorantii si resentimentarii mai cred in mitul "tradarii de la Yalta." Totusi, deceniile de viata petrecute de popoarele Europei Centrale si de Est sub regimul criminal comunist nu erau posibile fara aplicarea de catre Occident a standardelor duble in judecarea regimurilor totalitare nazist si comunist. Cu toate ca este si necrestina si imorala incercarea tardiva de aplicare a legii lustratiei intr-o tara ca Romania, care a fost mai mult condusa pana acum de fosta nomenclatura comunista, obsesia razbunarii care mai anima focare din societatea civila reflecta inca socul psihologic al terorii totalitare, precum si incercarea de compensare a pasivitatii din acea vreme. Generatiile nascute in anii comunismului, ca si generatiile celor care erau copii sau adolescenti pe data de 9 mai 1945 au fost blestemate. Regimul totalitar s-a bazat tocmai pe infrangerea rezistentei morale a milioane de indivizi, pe castigarea complicitatii si pasivitatii lor prin diferite mijloace (santaj, teroare, tortura, crima, mita, avantaje, etc.). Teza culpabilitatii generale formulate de Vaclav Havel este fie necunoscuta, fie neanteleasa de cei care urmaresc azi pedeapsa selectiva. Extrema cealalta este insa la fel de precara sub raport etic.
Uitarea si/sau minimalizarea crimelor comunismului este un act de complicitate simbolica la crima. Chiar si astazi in Occident, dar si pe la noi, expunerea in public a zvasticii si a altor simboluri naziste este considerata un act criminal, de natura penala, dar nimeni nu se sinchiseste de expunerea in public a secerii si ciocanului sau a altor simboluri comuniste. Cu toate ca in SUA si in alte tari occidentale initiativa de a crea memoriale ale Holocaustului a fost sprijinita si de stat si de societatea civila, initiativa de a crea un memorial al victimelor comunismului nu a fost dusa la bun sfarsit. Estimarea minimala si dovedita clar (prin arhive, gropi comune, marturii felurite) a victimelor regimurilor comuniste din lume este de 100 de milioane de morti. Stalin si-a asasinat mai multi compatrioti decat au pierit in cel de-al doilea razboi mondial. Occidentul nu are taria si nici interesul de a spune cu voce tare aceste adevaruri. Ce sa ne mai miram ca Bush si alti lideri occidentali celebreaza azi aniversarea realizarilor de razboi ale statului totalitar condus de Stalin?
Traim o noua perioada de confuzie morala, rezultat al intereselor geopolitice de tip conjunctural. Razboaiele tulbura judecata natiunilor democratice. La fel precum in lupta contra lui Hitler din timpul celui de-al doilea razboi mondial, cand URSS-ul totalitar al lui Stalin era un aliat cheie al Occidentului, Rusia autoritara a lui Putin este un aliat important in lupta globala impotriva terorismului, dupa cum ar mai putea fi de folos peste zece sau douazeci de ani, in limitarea pretentiilor de superputere ale Chinei. Confuzia etica nu este insa privilegiul marilor natiuni. Chiar si in Romania exista admiratori ai lui Putin, dupa cum au existat admiratori ai lui Eltan, in ciuda faptului ca liderii postsovietici au intretinut focarul conflictului in Transnistria, pentru a nu scapa din mana Romania de peste Prut. Nazismul a fost condamnat de catre istorie, dar consecintele geopolitice si culturale ale pactului nazist-comunist Ribbentrop-Molotov au fost "de facto" acceptate. Cine urmareste sa inteleaga coerenta logica a acestei lumi poate sa innebuneasca.
Daca nu s-a putut construi la Washington, D.C., sau in alta locatie occidentala un memorial al victimelor regimului totalitar comunist, ar trebui sa se poata in Romania. Partea initiala a respectivului memorial ar trebui sa se refere la rolul agentiilor si agentilor totalitarismului sovietic rosu in distrugerea natiunii romane. Abia dupa evaluarea aproximativa a ceea ce a mai ramas din natiune dupa distrugerea ei de catre sovietici poate sa inceapa discutia cu privire la complicitatile si pasivitatile diferitilor indivizi sau grupuri sociale autohtone in administrarea acelei provincii a imperiului raului. Altminteri, exista pericolul de a ne raporta exclusiv la ceea ce s-a petrecut in ultimul deceniu de comunism, ceea ce reprezinta o eroare logica, cronologica, politica si morala.

---

Despre autor: