Cand moare un jurnalist moare libertatea

In locul obisnuitului meu editorial de marti, voi publica astazi varianta scrisa a discursului pe care l-am tinut in numele grupului socialist, in plenul Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei (APCE), saptamana trecuta, cu ocazia dezbaterii privind jurnalistii aflati de pericol. Iata-l:
"In aceste zile, in Strasbourg, se pot vedea fotografiile a doi jurnalisti francezi rapiti de teroristii unor organizatii fundamentaliste in Irak. Dedesubtul fotografiilor se citesc cuvintele: "Presa este fiica libertatii!" Cugetarea este absolut corecta. Presa este, insa, mai mult decat atat. Ea este garantul libertatii. Toate valorile noastre pier atunci cand media nu este libera. Libera nu numai in raport cu statul sau cu diversele tipuri de oligarhii care vor sa o controleze, ci si libera de orice fel de amenintare sau limitare incluzand, desigur, cele venind din partea terorismului global.
Libertatea presei face dictatura imposibila. Or, lupta impotriva dictaturii este crezul nostru. De aceea trebuie sa ne mobilizam in apararea libertatii presei si a jurnalistilor oricand li se aduce atingere. Aparand jurnalistii aflati in pericol avem in vedere nu doar viata lor ci si libertatile noastre. In discutie sunt valorile noastre bazate pe cultura vietii, valori pe care cultura mortii le contesta. Toata stradania noastra este dedicata vietii. Cultura si civilizatia noastra se bazeaza pe dreptul la viata. O viata care vrem sa fie libera, sigura, prospera si demna. Pentru aceasta lucram neincetat. Moartea cuiva are sens doar in masura in care serveste vietii celorlalti si survine in respectul propriei demnitati. Unei asemenea conceptii i se opune cultura mortii, adica actul celor care cred ca injosirea fiintei umane si distrugerea ei - inclusiv autodistrugerea - reprezinta calea spre implinirea unor idealuri dezumanizate, lipsite de conotatia vietii. In numele unui Dumnezeu inuman, ei comit actul fara de Dumnezeu al negarii creatiei dumnezeiesti insesi sau, agnostici fiind, se transforma, impinsi de propriile frustrari, in judecatori supremi si incearca sa-si coboare semenii la nivelul propriei nimicnicii transformate in lege a mortii.
Intrebarea este ce putem face in mod concret spre a apara vietile jurnalistilor si libertatea presei? Ce putem face spre a combate direct si eficient cultura mortii si actiunile potrivnice valorilor pe care le promovam si aparam?
La finele deliberarilor noastre trebuie sa transmitem un mesaj puternic prin care sa excludem orice asteptare cu privire la posibilitatea ca democratiile sa accepte a negocia cu teroristii in timp ce ei uzeaza de viata umana - in special, de vietile jurnalistilor - ca de un instrument pentru fasonarea deciziilor politice. Teroristii trebuie sa inteleaga ca pur si simplu nu se pot folosi de jurnalisti - ca si de orice alta fiinta umana - pentru a-i santaja pe decidentii politici. Nu poate exista dialog pe asemenea baze. Oamenii politici care refuza acest dialog impus trebuie sa stie ca se bucura de solidaritatea, simpatia si sprijinul moral ale tuturor democratilor, ale celor care cred in libertate si viata.
Noi incercam sa promovam cultura tolerantei. Cu toate acestea, intoleranta nu poate fi tolerata. Dupa cum nu pot fi tolerate nici incercarile de a transforma viata jurnalistilor - sau a oricarei fiinte umane - in parghii pentru promovarea unor cauze politice sau a unei filosofii a mortii impotriva valorilor consacrate prin cultura vietii. In consecinta teroristii trebuie sa afle nu doar ca nu exista baza logica si axiologica pentru a beneficia de toleranta noastra, ci ca mijloacele lor nu numai ca nu pot fi scuzate, eventual, de scopuri ci chiar le compromit cauza.
Actiunile de tip terorist injosesc fiinta umana prin inducerea unui permanent sentiment de frica. Umilintele la care cei rapiti sunt supusi ca si teama celor care ar putea cadea prada altor rapiri, dezumanizeaza pe toti aceia care sunt tinta mesajului terorist transformandu-i in victime colective. Avem de a face cu un genocid moral a carui arma sunt tocmai mijloacele de comunicare in masa a informatiilor transmise de teroristi. Iata de ce se impune recomandarea unui parteneriat intre mass media si autoritatile publice care sa opreasca popularizarea apelurilor teroriste. Interesul in a rapi spre a semana teama va scadea daca stirile si imaginile terorizante lansate de rapitori nu vor mai fi mediatizate in felul dorit de acestia.
In acelasi timp va trebui sa se organizeze un fel de politie sau o alta forta de ordine transfrontaliera spre a-i proteja pe jurnalistii aflati in zone de pericol. Teroarea si terorismul se internationalizeaza. In consecinta ar trebui internationalizate si structurile de ordine apte a actiona pentru neutralizarea manifestarilor teroriste.
Raportorul APCE a facut sugestii privind prevenirea agresiunilor indreptate impotriva jurnalistilor aflati in zone de conflict. Ele pornesc de la recomandarea ca directorii si patronii de mass media, in cautarea senzationalului care face din presa si o afacere banoasa, sa nu ii expuna exagerat pe jurnalisti trimitandu-i inutil in locuri periculoase si se termina cu propunerea ca guvernele sa ia masuri pentru instruirea si echiparea corespunzatoare a jurnalistilor spre a face singuri fata pericolelor. Acestor idei le-as mai adauga nevoia de a imbunatati radical cooperarea interstatala in domeniul serviciilor de informatii. Refuzul ei, izvorat din neincrederea intre state, anemiaza protectia.
Trebuie sa chemam la mai multa solidaritate internationala in aplicarea masurilor pentru salvarea jurnalistilor rapiti. Cand viata sau libertatea unui singur jurnalist sunt amenintate, toate libertatile si drepturile noastre sunt in pericol. De aceea nu trebuie sa credem ca eliberarea unor jurnalisti rapiti cade doar in raspunderea statului ai caror cetateni sunt. Aceasta este raspunderea intregii comunitati internationale.
Libertatea si viata fiecaruia sunt pretioase. Libertatea si viata jurnalistilor sunt inca mai importante intrucat ele ne garanteaza valorile. De aceea dezbaterea noastra este importanta si sunt recunoscator ca a putut avea loc."

---

Despre autor: