Rapirea lui Cubreacov si serviciile secrete

La 14 aprilie 2005 Vladimir Antiufeev (alias Vadim Sevtov, cautat pentru crime comise in tarile baltice in calitate de ofiter KGB), sef al serviciilor secrete ale regimului de ocupatie din estul Republicii Moldova, a tinut la Tiraspol o conferinta de presa. In cadrul acesteia Antiufeev a declarat ca rapirea deputatului Vlad Cubreacov la 21 martie 2002 ar fi fost pusa la cale si realizata la indicatia personala a presedintelui Vladimir Voronin de catre colaboratori ai organelor de interne si ai serviciului secret al Republicii Moldova.
Ca sa para verosimila, versiunea lui Antiufeev asupra rapirii lui Cubreacov urma sa intruneasca, cel putin, doua conditii. Mai intai, sa nu vina dinspre Transnistria. Si mai apoi, Voronin sa fie un masochist. Cum, insa, interesul Tiraspolului este incontestabil in aceasta poveste, iar pe presedinte nu l-am vazut vreodata sa se autoflageleze, vad de departe ca la mijloc e o diversiune grosolana. Seful statului, ce-i drept, de-a lungul primului sau mandat prezidential nu o singura data si-a facut-o cu mana lui. Dar nu pentru ca i-ar fi placut sa ajunga in situatii pagubitoare, ci pentru ca a gresit. In cazul Cubreacov, lucrurile, insa, stau altfel. Rivalitatea dintre putere si opozitie era atat de mare in primavara lui 2001, incat disparitia unuia dintre fruntasii celeia din urma ar fi inculpat automat pe cea dintai. Astfel, rapirea deputatului crestin-democrat risca sa se transforme pentru Voronin intr-un cosmar la fel de inspaimantator ca si cazul Gongadze pentru Kucima. Chiar daca admitem, totusi, prin absurd ca presedintele Republicii Moldova ar fi un sinucigas politic, el nu avea cum sa ordone evacuarea fortata a lui Cubreacov in Transnistria pentru simplul motiv ca, in prima jumatate a anului 2002, relatiile cu Tiraspolul devenisera din nou extrem de tensionate. Regiunea separatista fusese atunci vizitata de mai multi emisari occidentali care incercau sa-l tempereze pe Smirnov care insista asupra faptului ca autoproclamata republica ar fi un stat independent. Degeaba. In stanga Nistrului se deplasase, de exemplu, Rudolf Perina, trimisul special al Departamentului de Stat american, care s-a aratat extrem de dezamagit de pozitia ireconciliabila a liderului separatist.
E la mintea oricui ca, in atare conditii, Cubreacov, in cazul in care ar fi fost rapit la indicatia lui Voronin, dupa cum afirma Antiufeev, era sa fie ascuns pe un teritoriu controlat de oficialitatile moldovene. El, insa, precum se stie, a fost dus, totusi, in Transnistria. De unde si concluzia ca regimul separatist a fost implicat direct in sechestrarea deputatului PPCD. Dar nu numai. Daca ne vom intreba cui i-a convenit mai mult rapirea lui Cubreacov, lesne vom gasi si raspunsul optimal. De la izbucnirea diferendului incoace, administratia de la Tiraspol intotdeauna a urmarit tulburarea situatiei de la Chisinau. Principiul ei era: cu cat mai rau pentru Moldova, cu atat mai bine pentru Transnistria. Cu cat mai subred devenea statul de pe malul drept, cu atat mai tari erau pozitiile separatistilor de pe cel stang. Acest lucru ei, de altfel, l-au spus fara echivocuri pe toata durata campaniei electorale din 2005, cand au incercat sa obtina asemenea rezultate electorale care ar fi fragmentat Parlamentul de la Chisinau, facandu-l ineficient si chiar nefunctional.
Acum trei ani, Kremlinul avea nu mai putine motive decat acum sa destabilizeze situatia politica din Republica Moldova. In 2002, Rusia cauta deja sa-l determine pe Voronin sa accepte o reglementare de genul viitorului memorandum Kozak. Un presedinte slab, santajabil, adus pe buza prapastiei politice, ar fi fost mai usor de convins, bineinteles. Asa a procedat Putin, de altfel, cu omologul sau ucrainean cativa ani in urma. Cand cutitul a ajuns la os si Kucima era pe punctul sa piarda puterea din cauza scandalului iscat in jurul asasinarii lui Gongadze, i-a sarit in ajutor liderul de la Kremlin. Acelasi scenariu se intrevedea si la noi in 2002. Rapindu-l pe Cubreacov, serviciile secrete transnistrene ajutau Moscova sa-l preseze pe Voronin. Iata de ce inclin sa cred ca anume Smirnov si Antiufeev au pus la cale crima. Pana la urma, deputatul PPCD, din fericire, a fost eliberat, intrucat Moscova si Tiraspolul au avut impresia ca sunt pe cale sa-si atinga scopurile politice mai usor chiar decat si-au inchipuit la inceput.
In filmul pe care Antiufeev l-a pus la dispozitia ziaristilor se afirma ca operatiunea de sechestrare a deputatului a fost condusa de un angajat SIS. Nu-i exclus. In Serviciul de Informatii si Securitate al Republicii Moldova sunt, probabil, destui agenti dubli care se afla si in serviciul Federatiei Ruse. Nu intamplator, BBC scria in decembrie 2001 ca Valeriu Pasat a fost demis din functia de director SIS pentru ca lucra impotriva lui Voronin. Acest fapt il banuia si presa de la Chisinau. De-a lungul lui 2001, bunaoara, din interiorul SIS s-au produs mai multe scurgeri de informatii care, ajungand in paginile ziarelor, compromiteau Presedintia. Nu zic ca faptele relatate erau reale sau inventate. Altceva conteaza acum. Sub fostul director al SIS-ului se uneltea impotriva autoritatilor statului. De aceea nu trebuie sa ne mire faptul ca la rapirea lui Cubreacov puteau sa participe si agenti ai Securitatii de la Chisinau. Si inca un detaliu semnificativ. Ofiterul SIS, care a condus operatiunea de sechestrare a deputatului PPCD, s-a legitimat pe malul stang in fata unor autoritati transnistrene. Clar, nu? Era sigur, deci, ca nu va avea probleme. Ca nu va fi retinut de militiile lui Smirnov. De unde stia el asta? Pentru ca rapirea a fost comandata si dirijata de Securitatea transnistreana.

---

Despre autor: