Pizza impacarii

De cand i-am povestit nora-mii ca si eu mai faceam cate-o pozna pe vremea cand traia biata soacra-mea, ne intelegem de minune. Asta, ca sa nu mai aiba ce vorbi gurile rele. M-am hotarat sa fiu o soacra model, deschisa la nou, cum se spune acuma, si am lasat deoparte asa-zisele idei preconcepute. Am intrat, ca sa zicem asa, intr-un dialog fructuos cu nora mea, am facut pace (macar pana de Pasti) si de comun acord am pregatit cele doua sarbatori care urmeaza: Sf. Gheorghe si Sarbatoarea Floriilor. Si avem si doi sarbatoriti. Pe domnul socru si pe fii-miu. Unul e Gheorghe, iar celalalt Florentin. Ca sa nu mai spun cate parastase ar trebui sa fac.
Asa ca am impartit sarcinile in mod corect, adica eu bucatarul-sef, iar ea, cum era si firesc, adjunctul. Eu voi coordona in primul rand actiunea parastase, iar ea masa comuna pentru cei doi sarbatoriti. Intai am pregatit coliva, buna de tot, dupa cum a recunoscut nora-mea, iar ei i-a revenit sarcina de a o aseza pe platou si, dupa aia, in cosnita. Spre marea mea uimire, am vazut ca a facut treaba buna. A aranjat-o simplu si frumos, asa cum se facea la mine la tara, fara briz-bizuri, doar cu o cruce simpla facuta din nuci.
Dupa ce am terminat cu toate astea, am trecut la partea a doua: masa din ziua de Florii. Eu am propus o ciorba de capatani de peste, ea s-a strambat putin, fiindca nu-i place, dar n-a obiectat. Apoi i-a venit ei randul, si a propus o pizza speciala cu peste. A venit randul meu sa ma stramb, dar m-am hotarat sa accept. Poate ca n-avea sa fie chiar asa de rau. Si pune-te pe improvizat. Am uitat sa va spun ca am fost de acord chiar si cu blaturile cumparate de-a gata, dar au fost bune. Pe urma am luat bucatele de ton si le-am asezat pe blat si apoi macrou marinat. Printre ele am presarat ciuperci si masline, felioare de ceapa si bucati de ardei. Le-am dat la cuptor cateva minute si apoi am pus peste ele un strat consistent de sos de rosii amestecat cu o lingurita de miere si cu hering fiert cu piper si foi de dafin si calit putin cu o legatura de ceapa verde. O minune. Cateva boabe de porumb si iarasi la cuptor vreo 10 minute, dar nu mai mult, ca sa nu se intareasca blatul. Cand le-am scos din cuptor, nora-mea a pus deasupra cascaval ras si putin oregano. Ce sa va mai spun? Am recunoscut ca e o bunatate cum rar mi-a fost dat sa mananc si toata lumea a fost fericita. Dar si ea trebuie sa recunoasca acum ca totul a iesit asa de bine datorita bunavointei mele.
Atata vreau. Eu sa conduc si ea sa ma asculte. Toata lumea va fi fericita, nu?

POVETE

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe