EUGEN CAZAN

eternitatea e o taina infioratoare pe care doar moartea
cu cele patru versuri ale ei o poate invinge
tineretea scrie o poezie fara destin
in ea stralucesc luna apusul si sensibilitatea unei revolte patetice
poetul ca un semn pe gheata facut de disperare
traieste langa prapastiile durerii adormite in mozaic
tendinta de a cauta o concluzie da dovada de emfaza
in fata florii pustiului nu poti decat sa te inchini
pentru ca exista bunatate si in lava vulcanului
ultimele nopti sunt ca o religie ce fardeaza realitatea
cunoasterea adevarului nu poate descifra omul inspaimantat
de parfumul demnitatii sale
modernitatea respinge iluziile cu contur verosimil
furtuna galbena precum linia deasupra pesimismului lucid
inghite stari
geometriile literare ofera octave ce oscileaza
intre dezamagitor si trufas intre izbanda si ratare
lumea si moda in care snobismul are dantele satirice
isi fac loc printre prostii cuminti
fara respiratie numai scepticul isi poate manca painea in liniste
autobiografia arata ca o prostituata care se machiaza excesiv
departe de tine durerea zambeste metafizic
aratandu-si coltii de aur pe care nu-i vrea nimeni
poetii sunt femei respinse de barbatii cu pseudonim
constiinta si moartea adevarul si ironia
devin tablouri false pictate cu sarcasm
de o mana ascunsa in genele timpului
nu mai pot scrie doar urinez poezie
pe care o beau si uit cine sunt
 
TABLOID
Clinton s-a cumintit
saxofonul nu mai functioneaza
vanzarea trabucurilor e in continua crestere
"blanzii" se casatoresc intre ei
Papa a murit
biserica e in delir
regii isi schimba hainele
Michael a fost arestat
copiii il venereaza
abuzurile nu contenesc
Madonna imbatraneste
Marilyn si Kennedy traiesc
dolarul nu mai triumfa
cartile sunt la reanimare
muzeele s-au inchis
muncitorii fac greva studentii sex batranii ce pot
carnea cu E-uri s-a scumpit
jurnalele de stiri devin lege
crimele mereu in meniu
barbatii sunt in scadere se ramolesc zambind absent
femeile vor sa fie violate de prieteni si necunoscuti
se construiesc case in jungla pe apa in cer si pe acoperisul unei primarii
bordelurile s-au inchis nu mai sunt prostituate
guvernul e nemultumit politia trista si pestii infuriati
razboaiele rad zgomotos
lumea se priveste uimita in oglinda
timpul se topeste incet
Dumnezeu isi pune mana la ochi.
 
CADUCITATE
De ce-mi vine sa urlu
Ca nu pot sa scriu ca Angela
Care-i o doamna ce nu se pisa pe ea
Dar le-arunca-n fata oala tuturor ipocritilor
si a celor ce s-au prins in hora asta idioata a literaturii
Poezia a devenit o femeie gravida care naste mereu
Pentru a arunca pruncii in lacul fara fund al realului
Mi-e sila ca scriu ca toti diletantii si veleitarii
De fapt eu astern cu limba cuvintele pe hartie
Le inghit din nou si-mi otravesc trupul cu ele
Ma intreba ieri cineva ce inseamna a fi revoltat
Nu i-am raspuns si-am incercat sa-mi explic mintindu-ma
Unul care are curaj sa fie
Ce traieste doar pentru a iubi toti nefericitii
intalniti in gandurile sale
Cel caruia viata nu-i spune nimic
Spune ea cuiva ceva
El ia atitudine cu pretul sangelui cald daruit
Striga plange isi rupe o mana
Le scoate ochii celor care vad gratis
Se lupta cu minciuna din toate lacustele
Nu sunt revoltat tragic mistic cerebral
Sunt nimicul care ramane de paza
Calcat in picioare de carpele din institutii
Cat urasc vocabulele demnitate prietenie probitate
Corectitudine masura curatenie morala
Ele nu exista decat pentru a ne convinge
De inutilitatea noastra
S-a mai lansat o carte cui ii pasa
A mai murit cineva degeaba
Un nou vaccin s-a descoperit ce iluzie
Vecina a nascut un baiat frumos sunt atatia
Lumea s-a transformat intr-un bulgare de zapada
Ce se tot rostogoleste apropiindu-se de marginea timpului
Sta sa cada dar ei n-au vreme de asta
Au in fata doar succesele cu gust amar si miros de tamaie
M-am asezat pe banca smulsa din curtea Uniunii
O batrana curioasa m-a intrebat daca sunt scriitor
Am mintit-o ca da s-a bucurat ca are un om in fata
Ea nu stie ca scriitorii nu sunt oameni
Ci idoli facuti in graba de minti nehotarate
A inceput sa ploua pe crucile de la Bellu
Frunzele moarte s-au asternut peste mormintele celor vii
Pentru ei nu mai ninge si nici soarele nu mai rasare
Cartile lor sunt acum mazgalite de copii citite pe dos de adulti
si arse de conducatori
Felinarele s-au aprins un om a adormit cu condeiul in mana
O fata a fost violata de tatal ei era beat legea e blanda
inainte de a cadea cortina am tras cu ochiul
Sa vad daca mai sunt spectatori plecasera acasa
Scaunele goale aplaudau performanta
Scena si tacerea vibrau somnul se trezise
Lacrimile coborau in graba treptele de catifea
Aseara m-a sunat Angela e fericita ca e nefericita
Cand mi-a propus sa ma sinucid am aprins focul si i-am ars cartile
Continuu sa scriu ca mine ca toti ca nici unul cenusa straluceste

---

Despre autor: