SUA a finantat lovitura din Kargastan

La 24 martie a.c. opozitia din Kargastan l-a silit pe presedintele Askar Akaiev sa paraseasca tara, pe calea aerului, dupa 15 ani de conducere a micii republici din Asia Centrala. Akaiev s-a refugiat mai intai, in Kazahstan, apoi in Rusia, unde presedintele Vladimir Putin i-a acordat imediat "azilul politic". In urma lui Akaiev, puterea in Kargastan (fosta republica sovietica Kargaza) si-a asumat-o - in mod interimar - Kurmanbeck Bakiev, unul din liderii asa-zisei opozitii. Noi alegeri prezidentiale au fost fixate pentru luna iunie a.c.
Tensiunile politice au explodat in Kargastan dupa turul al doilea al alegerilor parlamentare din 13 martie 2005. Puterea a fost acuzata de fraude masive. Din 75 de locuri in Parlament, opozitia a obtinut doar sase, in conditiile unei prezente la urne de 59% (cifra oficiala).
Formatiunea de opozitie "Puterea Poporului", care criticase anterior metodele nedemocratice ale regimului Akaiev, a inceput seria demonstratiilor care au culminat pe 15 martie (doua zile dupa comunicarea rezultatului alegerilor) cu cucerirea oraselor Osh si Jalala-Bad, si cu nerecunoasterea puterii din capitala Biskek. Copiind la indigo deja celebrele modele din Georgia ("revolutia trandafirilor") si din Ucraina ("revolutia portocalie"), opozitia din Kargastan a decretat lovitura drept "revolutia lalelelor", vrand sa sugereze caracterul de "catifea" - pasnic - al miscarii.
Regimul Askar Akaiev a platit astfel un tribut greu implementarii, intr-o tara extrem de saraca, a strategiilor de "piata libera" (si nu de economie de piata) ale Fondului Monetar International, ca si colapsului URSS. Constient de saracia din tara, Akaiev a dus o politica externa la "doua capete". Astfel, in Kargastan, existau doua baze militare: o baza militara rusa si una americana. Se pare insa ca aceasta ambiguitate nu i-a folosit prea mult lui Akaiev.
In ciuda denumirii rasturnarii de la putere a lui Akaiev, drept "revolutie a lalelelor", caracterul pasnic al miscarii nu a durat prea mult, pe fondul absentei oricarei contrareactii din partea Armatei si Politiei, primele care l-au tradat pe Akaiev. Astfel ca protestele au luat repede un caracter violent, participantii incepand sa dea foc cladirilor administrative si proprietatilor private, atacand sediile politiei, si luand drept prizonieri numeroase figuri guvernamentale.
Revolta a inceput mai intai in sud, la granita cu Uzbekistanul, fiind sustinuta mai ales de uzbecii saraci, si s-a intins apoi, fulgerator, in capitala Biskek. La 24 martie 2005, mii de protestatari au inconjurat Casa Alba (sediul presedintiei) si alte cladiri guvernamentale.
In primele zile ale "revolutiei lalelelor", la Biskek si in alte orase, stapanii strazilor au fost elementele crimei organizate, care au devastat magazinele si locuintele in ciuda apelurilor lansate de noile autoritati. Lor li s-au alaturat oameni foarte saraci. Toate acestea s-au soldat cu peste 40 de morti si raniti grav. Ulterior, fortele pro-Akaiev, s-au reunit in orasul natal al fostului presedinte (Chym Korgon) si au inceput un mars spre capitala: peste 3000 de oameni s-au indreptat spre Biskek, unde au fost intampinati de fortele de politie, care le-au interzis intrarea in oras. Cu toate ca asa-numita "opozitie" kargaza, s-a ascuns in spatele saraciei cronice, care a animat masele de protestatari, opozitia nu are, in mod real, nici o baza de sustinere in populatie. Figurile "opozitiei" sunt Kurmanbek Bakiev si Felix Kulov, personaje destul de controversate. Imediat dupa fuga lui Akaiev, Bakiev a devenit prim-ministru interimar, iar Kulov seful Securitatii.
De fapt, opozitia grupata in sprijinul "Puterii poporului" este, in cea mai mare masura, "rodul" interventiei Statelor Unite si al organizatiilor non-guvernamentale (ONG) americane in Kargastan.
"Revolutii", sau transferuri de putere?
Askar Akaiev a fost, odinioara, ridicat in slavi de Occident ca unul din putinii "democrati" care au rasarit in spatiul ex-sovietic, dupa prabusirea URSS. Washingtonul l-a laudat pe Akaiev, atata timp cat a avut nevoie de el. Apoi l-a "demonizat", conform unei retete binecunoscute.
Askar Akaiev se alatura unui lung sir de presedinti sustinuti initial de SUA - ca "democrati" - ulterior supusi aceluiasi regim de "demonizare" a lor si a "regimului" lor: Manuel Noriega (Panama), Slobodan Milosevici (Iugoslavia), Saddam Hussein (adus la putere in Irak, in 1979, chiar de CIA), sau Eduard Sevarnadze (Georgia) si Leonid Kucima (Ucraina). Toti acestia au inceput prin a fi declarati ca "democrati" de Washington si au sfarsit apoi infierati drept "lideri totalitari". Probabil ca acestia nu sunt nici primii nici ultimii.
Utilizand tactica "subversiunii", Administratia Bush se foloseste de "revolutia trandafirilor", "revolutia portocalie" sau "revolutia lalelelor" pentru a transfera pur si simplu, puterea de la o factiune la alta a elitei conducatoare. Cea care poate, pe moment, servi cel mai bine interesele politice si financiare ale Washingtonului.
Mihail Saakasvili este, de fapt, fostul ministru al Justitiei din anii Administratiei Sevarnadze. Viktor Iuscenko a fost premierul Ucrainei in anii 1999-2001, in timpul presedintiei lui Leonid Kucima. Kurmanbek Bakiev si Felix Kulov au detinut si ei, functii inalte sub regimul lui Askar Akaiev.
Transferul puterii in cadrul aceleiasi elite conducatorea, de la o factiune la alta - cu ajutorul organizatiilor non-guvernamentale, care au aparut dupa "privatizarea" CIA, de la inceputul anilor '80 - se face denuntand "abuzurile regimului", incalcarea drepturilor omului, coruptia etc. In realitate, urmarind aducerea la putere a unor lideri care sa garanteze o supunere totala fata de politica SUA in regiune, si a obiectivelor "Noii Ordini Mondiale". Cotidianul elvetian "Tagesanzeige" arata ca activistul sarb Alexandr Marici, lider al organizatiei "Otpor" (care l-a inlaturat in anul 2000 de la putere pe Slobodan Milosevici), conduce acum la Belgrad "Center for Non-Violent Resistance", finantata de miliardarul George Soros, ca filiala a "Institutului pentru o Societate Deschisa" (Open Society Institute). Marici si Centrul sau au antrenat activisti ai organizatiilor "Khmara" (Georgia) si "Pora" (Ucraina), in ajunul loviturii de stat pasnice din cele doua tari, botezate "revolutia trandafirului" si "revolutia portocalie". Printre clientii lui: Hugo Chavez din Venezuela (luat la ochi mai demult de Administratia Bush), oponentii condusi de Morgan Tvangirai din Zimbabwe etc.
Totusi, dupa toate aceste "revolutii pasnice", introducerea democratiei se pare ca intarzie, sau nu mai intereseaza pe nimeni. Astfel "Amnesty International" scria in raportul anual pe 2004, ca rezultatul "revolutiei pasnice" de la Belgrad, din anul 2000, a fost urmatorul: "tortura si abuzurile politiei sunt raspandite pe scara mare, in particular mai ales, dupa Operatiunea Sabre". Aceasta operatiune, care a impus starea de urgenta dupa asasinarea primului-ministru sarb, Zoran Djindjici, a dus la arestarea a peste 10.000 de oameni, fara mandat, la torturi si alte violente.
"Amnesty International" ofera exemple concrete ale abuzurilor politiei post-Milosevici: "Pe 14 martie, Goran Petrovic si Igor Gajici au fost arestati la Krusevac in Serbia si tinuti in detentie pana pe 13 mai, fara nici un contact cu lumea externa. Potrivit ziaristilor, cei doi au fost torturati pentru a fi fortati sa marturiseasca ceea ce doreau politistii. In cursul interogatoriului, celor doi li s-au aplicat pungi de plastic pe fata, in timp ce erau batuti. Igor Gajici a fost apoi stropit cu apa, si torturat cu socuri electrice".
Nici in Georgia lui Saakasvili lucrurile nu stau mai bine. "International Federation for Human Rights" (IFHR) isi exprima in iunie 2004 "preocuparea fata de incalcarea drepturilor omului in Georgia". IFHR scria pe aceasta tema: "Cresterea numarului de torturi, tratamente inumane sau umilitoare si de detentii arbitrare, constituie pentru noi un motiv de profunda ingrijorare. Politia georgiana practica diverse forme de tortura: bataie cu bastoane de cauciuc sau cu picioarele de la scaune, spanzurat de maini, utilizarea socurilor electrice etc. Activistii pentru drepturile omului sunt, adeseori, victimele actelor de violenta. La 4 mai, Levana Sakhvadze, liderul din Rustavi al "Asociatiei pentru drepturile fostilor detinuti politici", a fost batut cu salbaticie de atacatori ramasi necunoscuti."
Opozitia kargaza - finantata de Washington, dezvaluie "Wall Street Journal"
La 25 februarie 2005, "Wall Street Journal" prezenta un articol amplu documentat privind amestecul Administratiei Bush in Kargastan, si finantarea "opozitiei" kargaze prin intermediul organizatiilor americane "non-guvernamentale". O asemenea organizatie era - afirma "Wall Street Journal" - "Coalitia pentru Democratie si Societate Civila" (CDCS) un grup kargaz finantat de celebra "National Democratic Institute" din Washington, care primeste regulat bani de la guvernul american.
Seful CDCS-ului, Edil Baisalov, s-a reintors recent din Ucraina, unde observase alegerile si disputele legate de fraude electorale. Iuscenko triumfase la Kiev tocmai datorita populatiei, organizata timp de saptamani la rand, de grupurile societatii civile, finantate de la Washington. Baisalov a marturisit lui "Wall Street Journal" ca perioada cat a stat in Ucraina, a fost "o experienta formativa", adaugand: "Am vazut cu ochi mei la ce rezultate se poate ajunge".
Alt ONG kargaz, "Civil Society Against Corruption" (CSAC) a primit finantare - potrivit lui "Wall Street Journal" din 25 februarie 2005 - de la "National Endowment for Democracy", o mare organizatie americana "non-guvernamentala". Care sponsorieaza si centrala sindicala din SUA "AFL-CIO" in tentativele de lovituri de stat contra tarilor care se dovedesc "ostile" SUA.
Sefa CSAC, Tolekan Ismailova, a tradus recent un manual pentru grupurile non-violente, care a servit drept ghid si pentru organizatiile civile din Serbia, Georgia si Ucraina. Manualul a fost publicat in editura din Kargastan, detinuta de "Biroul Departamentului de Stat pentru Democratie, Drepturile Omului si Munca". Aceeasi editura - sustine "Wall Street Journal" - editeaza si cotidianul kargaz "MSN", extrem de critic la adresa lui Askar Akaiev.
"Wall Street Journal" mai relateaza ca, atunci cand guvernul kargaz a taiat curentul electric al editurii, Ambasada SUA a oferit imediat editurii doua generatoare. Directorul editurii, americanul Mike Stone, a primit la inceputul lui 2005, o generoasa finantare de la George Soros, si "Open Society Institute" (OSI), organizatie care a jucat un rol principal in sustinerea loviturilor din Georgia si Ucraina.
Roza Otunbaeva - o posibila conducatoare a Kargastanului
Un alt personaj important al vechii elite, care - dupa alegerile din iunie 2005 - ar putea sa joace un rol cheie nu numai in Kargastan, ci si in toata Asia Centrala, este Roza Otunbaeva, lider important al coalitiei anti-Akaiev. Roza Otunbaeva are vaste relatii cu mediul politic de la Washington. Intre 1991 si 1994, Otunbaeva a fost Ambasadoarea Kargastanului in Statele Unite si Canada. Iar din 1997, ea a servit in acelasi post in Marea Britanie. In calitate de trimis special al secretarului general ONU pentru conflictul de granita intre Georgia si Abhazia, Otunbaeva a stat in Georgia din 2002 pana in septembrie 2004. Lucra pentru ONU la Tbilisi in momentul izbucnirii "revolutiei trandafirului". In repetate randuri, Roza Otunbaeva a descris evenimentele din Georgia ca pe un posibil "model" de urmat si e Kargastan.
Cat despre Askar Akaiev, este de ajuns sa amintim cateva detalii. De profesie fizician, Akaiev a fost presedintele "Academiei de Stiinte" din Kargastan, si a fost ales presedinte al Republicii de catre Sovietul Suprem local, cu 15 ani in urma. Pe atunci, Akaiev poza in liberal, om de stiinta, si parea sa aiba foarte putin in comun cu sistemul sovietic. Aceasta desi, in realitate, fusese propulsat permanent de elita pro-moscovita. Adevarul este ca Askar Akaiev a facut foarte mult pentru implementarea "fanteziilor" de "piata libera" ale Fondului Monetar International, intr-o tara de o saracie lucie ca Kargastan. In acelasi timp "demonizatul" (astazi) Askar Akaiev a condus Kargastanul pe un drum moderat, fiind in egala masura apropiat de Moscova, cat si de Washington. In Kargastan exista o mare baza militara sovietica, cat si una, la fel de importanta, a Statelor Unite. Regimul lui Akaiev nu se poate compara nici pe departe, cu cel din Arabia Saudita sau Pakistan, renumite pentru brutalitatea metodelor de guvernare, si totusi aliati apropiati ai SUA. Cu toate acestea, dupa ce l-au folosit, SUA il alunga din Kargastan pe Askar Akaiev.
Demisia lui Akaiev, indispensabila pentru legitimitatea guvernului interimar
Importanta strategica pentru SUA a micului stat Kargastan, este asemanatoare cu a Georgiei. Rolul Georgiei in spatiul caucaziano-caspic este jucat de Kargastan in spatiul Asiei Centrale. Ca si Georgia, Kargastanul nu are rezerve de petrol, dar este plasat foarte aproape de resursele petroliere din Asia Centrala, exploatate de companiile americane. Baza militara americana de langa capitala Biskek, are un rol important in Afganistanul invecinat.
Potrivit Constitutiei, noul guvern interimar de la Biskek, pentru a fi legal, avea nevoie de demisia scrisa a lui Askar Akaiev, care, intre timp, a obtinut "azil politic" in Rusia. Plecarea intempestiva a noului presedinte a tinut in sah, timp de mai multe zile, noua putere de la Biskek, amenintand sa provoace o criza constitutionala.
Politicienii kargazi se izbeau de un blocaj procedural. Fara demisia lui Akaiev, Guvernul interimar nu era legitim. Deci, nu putea organiza alegeri. Cu atat mai putin ar fi putut schimba Constitutia. Pentru a iesi din acest veritabil "cerc vicios", noul guvern interimar de la Biskek a trimis o delegatie la Moscova sa-l "induplece" pe Akaiev sa demisioneze. Dar Akaiev face ce-i spune Putin, care i-a acordat "azilul politic". Putin a pus, desigur, conditiile sale. Traditionala abilitate diplomatica a Kremlinului si-a aratat din nou eficacitatea: "Revolutia lalelelor" nu a reusit sa scoata Rusia din carti.
Presedintele rus si-a aratat "disponibilitatea" de a lucra cu noile autoritati de la Biskak. Care, de fapt, reprezinta o factiune a vechii elite conducatoare, candva pro-moscovita, acum filo-americana. In acelasi timp, Putin a subliniat ca "puterea" la Biskek este "neligitima", si ca "revolutia lalelelor" a fost, in realitate, o lovitura de stat. Putin a plusat, si spera sa apere interesele din zona ale Rusiei. Pe care oricum Akaiev le-a cam neglijat in favoarea celor ale Statelor Unite, crede liderul de la Kremlin.
La 4 aprilie 2005, Askar Akaiev s-a prezentat la Ambasada kargaza de la Moscova, unde si-a prezentat demisia din funtia de presedinte al tarii. Cu doua zile inainte, la 2 aprilie, presedinta Curtii Constitutionale de la Biskek, Cholpon Bayekova, a decis ca alegerile din iunie pot avea loc oricum, chiar daca Akaiev refuza sa demisioneze.
Pana una alta, guvernul de la Biskek are o mare problema interna: in Kargastan, exista acum doua Parlamente! Vechiul si noul Parlament, in functie daca alegerile vor fi sau nu anulate. Intrebarea este simpla: prin care Parlament va trece noul guvern interimar? Prin cel ales la 13 martie 2005, unde gruparile pro-Akaiev detin 69 de locuri iar opozitia 6? Sau prin vechiul Parlament, daca alegerile din 13 martie vor fi anulate? Pe aceasta tema, noul prim-ministru Bakiev se afla intr-o totala divergenta cu celalalt lider al opozitiei din Kargastan, Felix Kulov, noul sef al Securitatii.
Dupa negocieri intense intre cei doi, Kulov a declarat "ilegitim" "vechiul Parlament". Restul noului guvern nu s-a asociat acestei opinii. Potrivit rapoartelor unor servicii secrete, aceste probleme serioase - demisia lui Akaiev si atitudinea fata de Parlamentul ales la 13 martie 2005 - au creat in Kargastan o stare de totala confuzie si, ceea ce este mai grav, de "nelegitimitate" a noilor autoritati. Acestea nu anticipasera nici o clipa "criza constitutionala" provocata de fuga lui Akaiev.
Potrivit lui Bakiev, opozitia habar n-avea in dimineata de 24 martie 2005 ca va prelua puterea in dupa-amiaza aceleiasi zile. O alta dovada ca lovitura de stat a fost data in noaptea de 23 spre 24 martie. Cand protestatarii s-au adunat la sediul presedintiei, in dimineata de 24 martie, Akaiev disparuse inca din timpul noptii. Ceea ce explica si lipsa de reactie a Armatei si Politiei. Peste toate, la Biskek, circula intens zvonul unei noi "lovituri de stat", organizata de Felix Kulov si Securitate. Ar fi "revolutia lalelelor", seria a doua!
Si presedintele Kazahstanului se simte amenintat
In speranta unei clarificari a situatiei confuze din Kargastan, OSCE a trimis o delegatie la Biskek, pentru a incerca o rezolvare a conflictelor din cadrul opozitiei - acum periculos de fragmentata - precum si intrarea in legalitate a noului guvern.
La 20 martie 2005, Statele Unite - ingrijorate de haosul care domneste in Kargastan - au facut un apel la "incetarea violentelor din tara" si au cerut ultimativ "tuturor partidelor din Kargastan sa angajeze un dialog si sa rezolve pasnic divergentele, in acord cu legea". Adica, respectand Constitutia!
Ambasadorul american Stephen Young a inceput tatonarile pentru a aduce partile in jurul mesei de tratative. Esecul "revolutiei lalelelor" de a urma cursul "revolutiei trandafirului" din Georgia si a "revolutiei portocalii" din Ucraina poate ameninta serios interesele SUA si ale "Noii Ordini Mondiale" in Asia Centrala. Absenta unei opozitii pro-SUA bine conturate, caracterul haotic al miscarilor de strada si abilitatea lui Putin au impiedicat - pe moment - Washingtonul sa submineze interesele Rusiei din regiune. Administratia Bush nu are, deocamdata, motive de bucurie. Americanii au inteles, deja, ca situatia din Kargastan nu seamana, de fapt, deloc cu cea din Georgia sau Ucriana. Populatia kargaza, paupera si disperata, nu are nimic in comun cu "studentii" si reprezentantii clasei de mijloc care au asigurat victoria fortelor pro-americane la Tbilisi si Kiev. Sarantocii din Kargastan seamana, mai degraba, cu masele defavorizate de musulmani din tarile invecinate.
Pe 25 martie 2005, presedintele Kazahstanului, Nursultan Nazarbaiev, a exprimat temeri ca si in tara sa exista "terenul favorabil" unei tentative de "lovitura de stat", prin manipularea populatiei de o factiune dornica de putere, sustinuta din afara, asa cum s-a intamplat in Kargastan. Nazarbaiev a declarat: "Trebuie sa tragem toate concluziile din situatia Kargastanului si trebuie sa intelegem motivele mai profunde care au generat evenimentele petrecute acolo. Este absolut evident ca problemele socio-economice care afecteaza, de ani de zile, aceasta tara au condus populatia la saracie si somaj. Aceste doua elemente au declansat situatia politica actuala din Kargastan".
Miscarea "Puterea Poporului" a dovedit foarte repede ca nu are nimic de oferit populatiei, pe care insa a manipulat-o in ceea ce s-a numit "revolutia lalelelor". In 2004, s-au implinit 30 de ani de la "revolutia garoafelor" din Portugalia, o alta lovitura pasnica, care a creat un model de actiune in sensul "societatii deschise".

---

Despre autor: