Intoarcerea unui regizor mitic, Liviu Ciulei

Director onorific al teatrului si legenda a regiei moderne (atat cat poate fi privita in curgere istorica o arta inca nici macar seculara), Liviu Ciulei s-a intors la Bulandra pentru doua din piesele unui autor drag lui - Pirandello. Primul a avut premiera "Sase personaje in cautarea unui autor", probabil cel mai "canonic" si constant montat text pirandellian (cea mai cunoscuta dintre aceste montari recente, la noi, ii apartine Catalinei Buzoianu, tot la Bulandra).
Ciulei (al carui ultim spectacol in Romania a fost, acum cativa ani, "Hamlet", cu Marcel Iures in rolul titular) a facut "Sase personaje...", in decoruri semnate tot de el, si in Statele Unite, la Arena Stage. Montarea de la Bulandra reia, se pare, liniile generale ale versiunii nord-americane, intr-un alt tip de spatiu (Sala Izvor) si cu actori de o factura foarte speciala (decorul ii apartine lui Ciulei, costumele - colaboratoarei lui, Smaranda Branescu).
Cele doua roluri de maxima greutate, al tatalui si al fiicei vitrege, sunt jucate primul de Victor Rebengiuc, cel de-al doilea, in dubla distributie, de Maia Morgenstern si Andreea Bibiri; din distributie mai fac parte Ion Caramitru, Camelia Maxim, Tudor Aaron Istodor, Anca Sigartau, Mirela Gorea, Anca Androne, Dan Astilean, Marius Chivu...
Rebengiuc e, in spectacolul lui Ciulei, o imagine in miscare a fortei, substantei si temperarii - si asta, cu toate ca, in contextul dat, nu face unul din rolurile fundamentale ale vietii sale scenice. Iar contextul e o anumita lipsa de emotie a unui spectacol facut, altminteri, ca la carte - cartea marilor teme (si a supratemei teatralitatii) si motive pirandelliene: masca, visul, iluzia, jonglarea artistului in acelasi timp cu fictiunea si realitatea si cu nici una dintre ele.
"Sase personaje in cautarea unui autor" este o poveste despre teatru ca iluzie de rigips (e memorabil, in aceasta ordine de sens, decorul de mucava al camerei lui madam Pace - Dana Dogaru, mizand pe ridicolul in tuse groase) in care navaleste dintr-odata realitatea carnala a faptului divers - sase personaje in plina drama familiala telenovelistica, abandonate de "autor", cel care ar fi dat, prin turnarea in formele imuabile ale fictiunii, un sens zbuciumului lor fara final previzibil. E un joc complicat despre "cum este si cum ar trebui sa fie teatrul" (in ciuda convingerii lui Pirandello ca teatrul nu poate bate viata), care-ar putea fi un experiment foarte interesant pentru actorii din distributia lui Ciulei: cei din trupa de teatru (Astilean, Capota, Julieta Strambeanu etc.) joaca in spectacol experiente foarte apropiate de cele "reale" ale existentei lor actoricesti, in vreme ce familia "reala" presupune roluri de compozitie (Camelia Maxim joaca rolul mamei de 60 si de ani, Maia Morgenstern e sora mai mica, iar Tudor Istodor, fratele mai mare...), un sumum al indepartarii, prin construct teatral, de identitatea extrascenica. Fara sa inverseze raporturile orginale ale piesei lui Pirandello, aceasta dimensiune poarta germenele unei tensiuni promitatoare intre realitatea a ceea ce e dat drept teatral si teatralitatea a ceea ce se pretinde ca realitate inefabila.
Spectacolul de la Bulandra, incantator tehnic - cu rasfirarea de marci ale reteatralizarii postbelice care l-a impus pe Ciulei (sau pe care el - si Pintilie, si Penciulescu... - a impus-o), nu e o intoarcere in timp, la publicul si lumea anilor '70-'80, si nimeni n-ar trebui sa-l caute in el pe autorul "Elisabetei I" sau al lui "Cum va place". Ar trebui, facand din piesa lui Pirandello scena confruntarii a doua timpuri teatrale, sa caute si sa gaseasca in ea teatrul inca viu al reteatralizarii si teatrul care va sa vina, care nu mai asculta de aceasta limba reteatralizata - caci se vrea viu si "real".

---

Despre autor: