Cazul Giuliana Sgrena - informatiile ascunse

O serie de elemente noi complica si mai tare cazul Giulianei Sgrena, jurnalista italiana care, abia eliberata de rebelii irakieni care o tinusera ostatica, a fost la un pas sa fie ucisa de trupele americane. Incidentul, petrecut in seara de 4 martie, l-a costat viata pe ofiterul SISMI Nicola Calipari, cel care negociase cu rapitorii, reusind salvarea jurnalistei. A mai facut-o o data, cateva ore mai tarziu, aparand-o cu propriul trup de gloantele americanilor. Cei doi se aflau pe bancheta din spate a unei masini care se indrepta spre aeroportul international din Bagdad. Mai aveau doar 700 de metri pana la destinatie. Acolo ii astepta un avion spre Italia.
Nicola Calipari s-a intors acasa intr-un cosciug. Giuliana Sgrena a supravietuit si acum povesteste cosmarul pe care l-a traversat. Declaratiile ei demoleaza justificarile stangace prezentate pana acum de oficialitatile americane. Jurnalista de la "Il Manifesto" se arata intrigata de faptul ca in presa internationala s-au perpetuat relatari pline de "inexactitati" si "omisiuni", care denatureaza complet circumstantele incidentului.
Jurnalistii care au vazut-o pe Giuliana Sgrena au fost surprinsi sa constate ca starea ei de sanatate este mult mai precara decat au lasat autoritatile sa se inteleaga. Comunicatele oficiale vorbeau despre "rani usoare", mentionand ca Sgrena a fost impuscata in umar in timpul bizarei ambuscade americane. Nu era, insa, vorba despre un glont obisnuit, cum s-ar fi putut crede, ci despre un proiectil de artilerie, lung de 6 centimetri. Focul fusese deschis de mitraliera unui tanc. Leziunile provocate de un asemenea proiectil (capabil sa penetreze si blindaje) sunt incomparabil mai devastatoare decat cele cauzate de un pistol automat. Sgrena s-a ales nu numai cu o oribila rana in umar, ci si cu un plaman perforat. Acest "amanunt" - trecut sub tacere de autoritati - pune serioase probleme medicale. Plamanul afectat continua si acum sa colecteze lichid, fiind necesara drenarea. Complicatiile pot aparea oricand. In ciuda ingrijirilor primite, jurnalista de la "Il Manifesto" se simte in continuare foarte rau.
Drumul secret spre aeroport
O alta informatie falsa perpetuata pana in prezent in presa internationala se refera la locul in care s-a desfasurat ambuscada. S-a spus ca autoturismul in care circula jurnalista Giuliana Sgrena a fost atacat in drum spre aeroportul international din Bagdad. Toata lumea a presupus ca este vorba despre soseaua "publica", un drum considerat extrem de primejdios, presarat intr-adevar cu multiple "puncte de control" ale armatei americane. Aici au avut loc multe incidente violente, iar zgomotul exploziilor si al focurilor de arma rasuna zi si noapte. Totusi, nu pe aceasta sosea a groazei a fost atacata masina Giulianei Sgrena. Jurnalista a povestit ca traseul sau a fost cu totul altul. Tocmai pentru a nu risca un alt eveniment traumatic, ofiterul SISMI Nicola Calipari obtinuse aprobarea de a utiliza un drum special, super-securizat, rezervat numai celor mai imporanti responsabili americani si delegatiilor straine la nivel inalt.
Drumul secret a fost construit pe vremea lui Saddam Hussein, pentru a lega unul dintre palatele acestuia direct de aeroportul din Bagdad. Dictatorul irakian - care avea toate motivele sa se teama pentru viata lui - isi luase toate masurile de precautie. Soseaua "speciala" nu se intersecteaza cu nici un drum public si nu traverseaza zone locuite. Banda de asfalt poate fi accesata doar din cele doua extremitati: aeroportul si palatul prezidential. Palatul prezidential gazduieste astazi Ambasada Statelor Unite si se afla in centrul "zonei verzi", perimetrul cel mai bine pazit al capitalei irakiene. Accesul neautorizat este practic imposibil. Exista nu mai putin de sase filtre de verificare la fiecare punct de intrare in zona verde.
Identitatea italienilor era cunoscuta autoritatilor americane
Giuliana Sgrena a povestit ca, dupa ce a fost eliberata din captivitate de ofiterul SISMI Nicola Calipari, acesta a condus-o direct in zona verde. Pentru a putea patrunde aici au fost nevoiti sa treaca de multiple baraje militare, supunandu-se amandoi tuturor controalelor de rigoare. Documentele lor de identitate au fost verificate de mai multe ori inainte de a li se permite accesul in zona verde. Autoritatile americane nu pot, deci, sa pretinda ca nu aflasera ca Giuliana Sgrena fusese eliberata. Sau ca nu stiau cine este Calipari si ce cauta el in Bagdad. Mai mult. Ofiterul SISMI obtinuse aprobarea sa foloseasca ruta speciala spre aeroport, a carei existenta era cunoscuta putinor persoane. Or, o astfel de aprobare nu putea fi data de orice functionar al ambasadei Statelor Unite. Ea presupune acceptul unor responsabili de rang foarte inalt. In lipsa unei autorizatii speciale, autoturismul italienilor nu ar fi avut nici o sansa sa patrunda pe soseaua secreta, rezervata demnitarilor. Cele doua puncte de acces sunt draconic pazite.
Legenda "punctului de control"
Initial, americanii au sustinut ca au deschis focul asupra masinii in care circula Giuliana Sgrena intrucat vehiculul - care circula cu viteza mare - nu a incetinit in apropierea unui punct de control, desi a fost somat sa o faca. Total fals, declara Giuliana Sgrena. Pe ruta speciala spre aeroport nici nu exista baraje sau puncte de control, explica jurnalista de la "Il Manifesto". Ceea ce este logic. Coloanele oficiale nu sunt oprite pe traseu pentru verificari. Nu doar din motive de protocol, ci si din ratiuni de securitate. O masina care ruleaza cu mare viteza este mai putin expusa decat una care stationeaza. Autoturismul italienilor nu circula, insa, nici cu 50 de kilometri la ora, din cauza ca plouase si soseaua era uda.
Giuliana Sgrena insista asupra faptului ca nu a existat nici un fel de somatie. Atacul a fost complet neasteptat. Rulau linistiti pe sosea cand au depasit un tanc american, stationat pe dreapta. Din senin, acesta a deschis focul asupra autoturismului care se indeparta. Un amanunt extrem de important: proiectilele au fost trase din spatele masinii. Nu din fata, si nici macar din lateral. Sgrena este absolut sigura de asta. De altfel, numai asa se explica de ce soferul a scapat nevatamat, in vreme ce pasagerii de pe bancheta din spate au fost loviti. Aceasta informatie demoleaza teoria Pentagonului, potrivit careia militarii americani au actionat in "legitima aparare", crezand ca sunt atacati. In realitate, ei au tras intr-o masina care se indeparta, deci care nu mai constituia un pericol pentru ei. Acesta ar putea fi motivul pentru care autoritatile militare de la Bagdad nu le-au dat voie anchetatorilor italieni sa inspecteze autoturismul in care ofiterul SISMI Nicola Calipari si-a pierdut viata. Si totusi, intr-o asemenea investigatie expertiza balistica este indispensabila.
Moartea lui Calipari
Daca despre perioada petrecuta ca ostatic al rebelilor irakieni Giuliana Sgrena are amintiri confuze, clipele de cosmar traite pe drumul spre aeroport i s-au intiparit in minte cu o claritate perfecta. Jurnalista de la "Il Manifesto" este bantuita de imaginea ofiterului SISMI Nicola Calipari, care a murit protejand-o cu trupul sau. Calipari ar fi putut sa stea in fata, pe scaunul de langa sofer. A ales, insa, sa calatoreasca pe bancheta din spate, pentru a o imbarbata pe Sgrena, vizibil marcata de luna petrecuta in captivitate. Fin psiholog, el incerca sa o "reconecteze" la normalitate, povestindu-i despre familia si prietenii din Italia, despre colegii de redactie si despre manifestarile de solidaritate organizate pentru ea. Vocea lui calma o linistea. Parea ca toate primejdiile trecusera. Brusc, s-a dezlantuit infernul. Sub rafala de gloante Calipari s-a aruncat peste Sgrena, impingand-o spre podea si aparand-o cu trupul sau. A fost lovit in cap si a murit pe loc. Jurnalista a fost si ea ranita. Proiectilul care i-a sfartecat umarul s-a fragmentat si i-a perforat plamanul. Masina s-a oprit. Soferul, care era si el ofiter SISMI, a sunat de pe un telefon mobil. La Roma. A apucat sa anunte ca americanii trag asupra lor. Ca autoturismul le-a fost ciuruit de 300-400 de gloante. Atunci s-au apropiat soldatii americani. I-au ordonat sa inchida imediat telefonul. Pareau foarte nemultumiti ca apelul avusese loc.
Pe urmele lui Negroponte
Mai tarziu, autoritatile americane (citate de "Associated Press") au explicat ca masina italienilor a alertat dispozitivul de securitate plasat pe sosea pentru a-l proteja pe John Negroponte, ambasadorul SUA in Irak. Acesta era invitat la cina la baza militara de la aeroport, unde il astepta generalul George Casey, comandatul fortelor americane. De aceea, traseul sau a fost asigurat suplimentar, cu patrule mobile si tanchete echipate cu mitraliere de calibrul 50.
Declaratia confirma practic afirmatiile Giulianei Sgrena cu privire la "drumul special". Negroponte, cel mai inalt responsabil american din Irak, nu circula pe "soseaua groazei" care leaga Bagdadul de aeroportul international. El utilizeaza numai ruta securizata, "scurtatura lui Saddam". Masina italienilor a folosit, deci, acelasi drum in fatidica seara de 4 martie. Negroponte trecuse deja pe acolo, cu circa o ora si jumatate inainte. Se afla, deja, in securitatea bazei militare. Anuntase ca se va intoarce la Bagdad cu elicopterul. Cu alte cuvinte, chiar daca nu ar fi stiut cine se afla in masina "suspecta", soldatii americani nu-si puteau inchipui ca viata ambasadorului este in primejdie. Insa pe drumul securizat nimeni nu poate patrunde fara o aprobare speciala si o verificare minutioasa. Deocamdata, explicatiile oferite de oficialitatile americane nu stau in picioare.

---

Despre autor: