Podeaua cu cioburi

De cand se afla la putere, Basescu, Tariceanu &Co trec prin primele zile grele. Disparitia a trei jurnalisti la Bagdad a adus tuturor un examen extrem de greu. Politiceste, intai de toate. Presiunea publicului creste continuu si puterea este cu gura si mainile legate. Tema sensibila e viata si moartea celor trei. A doua tema este prezenta trupelor romanesti in Afganistan si Irak, coroborata cu chestiunea fidelitatilor noastre externe. Ferestrele Cotrocenilor, palatului Victoria si ale palatului externelor din aleea Modrogan, ale cladirilor secrete si nesecrete ale serviciilor speciale sunt luminate continuu. Cine isi pastreaza nervii calmi, cine da solutiile, in aceste zile si nopti de consternare generala? Se merge in varful picioarelor pe o podea cu cioburi. Diplomatii nu prididesc sa faca conexiuni. Serviciile speciale si-au intins tentaculele, se colecteaza frenetic informatii, se lanseaza perdele de fum. Si mai ales se pastreaza secretul. O tacere "informativa" s-a asternut peste Romania. Pe aceste metereze aproximative, comentatori, observatori si analisti fac presupuneri, unele pur fantaziste. Plaseaza gratuit scenarii apocaliptice sau negustoresti. Imaginatia la putere! Cam multa imaginatie! Sa spunem. Totul pe fondul lipsei cronice de informatii veridice. Dar si pe dorinta unor patroni de a creste audientele si tirajele, si a unor jurnalisti in cautare de popularitate ieftina. E un moment greu si pentru mass-media. E in discutie raspunderea celui care scrie. Mass-media - ca si cioclii, avocatii si doctorii - traiesc din nenorociri si dezastre. "Luarea de ostatici", "rapirea" (inca nu stim ce este) e si un subiect tare pentru presa. Emotia tuturor e maxima si un patron mai cinic, mai ipocrit, isi poate spune : acum e de noi ! exploatand o drama umana la limita, intr-o situatie extrem de critica. Unii se joaca la rece cu sufletul nostru. In spatele povestii sunt banii, fireste. Instrumentul de care unii se folosesc este senzationalismul. O liota de ingrijorati, experti, naluci&iluzionisti, fac profetii, scormonesc, debiteaza aiureli, dau expertize, ne ametesc cu "pertinenta" lor. Rapirea a ajuns aproape unicul subiect prin mai toate paginile cotidianelor. Ma gandesc la o atitudine ceva mai retinuta si circumspecta. Ar reflecta mai exact ingrijorarea noastra vizavi de jurnalisti. Mi-e teama sa nu starnim inutil rapitorii si sa dam apa la moara celor care au planuit si executat operatiunea... Indiferent ca sunt niste talhari sau niste fanatici din speta lui Bin Laden.
Alegerile locale au fost obscurizate, nici nu mai exista. Degeaba Videanu si Vanghelie fac act de prezenta prin talkshow-uri. Lumea se gandeste la scumpiri, la ultima impartasanie a Papei si poate la postul Pastelui. O preocupa mai ales soarta jurnalistilor romani priponiti intre AKM-uri. Avizul Comisiei externe a Uniunii Europene, obtinut zilele trecute pentru aderarea Romaniei&Bulgariei la 1 ianuarie 2007, da unda verde. Despre asta abia s-a putut citi in presa. Cui ii pasa ? Miercuri, Basescu a prezidat sedinta Guvernului. Vrea sa sprijine strategia de combaterea a coruptiei si pe cea de reforma a justitiei. Ministrul Monica Macovei vrea sa elimine trocul ordinar care se produce de ani de zile prin tribunale. Ce sanse are? Asaltul acestei femei impotriva celei mai tenebroase zone a societatii romanesti e splendid. Nu stiu cat va rezista pentru ca are impotriva ei personaje mult prea influente. Si are de infruntat retele bine organizate, antrenate sa treaca pe sub tavalugul lor totul. Criza cu jurnalistii romani de la Bagdad nu cred ca este fara legatura cu subteranele de la Bucuresti. S-a ajuns mult prea departe!!! Aparitia unor oameni de afaceri dubiosi, escroci internationali, romani-straini si prezenta lor in anturajele unor figuri politice importante e un semn foarte rau.
Povestea asta plina de enigme si de nepotriviri se poate termina cu o tragedie. Nu vreau sa imi amintesc scenele terifiante, transmise tot de TV Al Jazeera, cu alti prizonieri cazuti pe mainile teroristilor islamisti. Lucrul cel rau este pana acum si va fi in continuare, din pacate, asteptarea. Cresterea presiunii, emotia tot mai puternica. O emotie care se poate revarsa intr-o psihoza colectiva, daca situatia nu este rezolvata pozitiv si la vreme. Lumea ii va gasi vinovati pe cei de la varf, la Cotroceni si Victoria. Norocul poate sa nu ii mai surada lui Basescu - pentru prima data in ultimii ani. Multe se joaca pentru el si apropiatii lui in aceste zile. Pana acum, in criza ostaticilor s-a comportat profesional, corect. Nu a facut greseli, sau cel putin, daca a facut, nu se vad. Ca si Tariceanu de altfel, si el retinut, atent. In jurul lor secunzii, locotenentii, caratorii de genti, foiesc. Dar partida se da doar pe capul celor doi, Basescu si Tariceanu. Daca povestea asta se termina cu sange, creditul de care se bucura se va deprecia masiv. Partizanii unei politici proamericane vor slabi considerabil adeziunile. Cei mai inclinati spre Europa (o Europa absenta din Irak, in cea mai mare parte) vor castiga teren. Unii deja cer sa aducem trupele acasa, chiar daca tocmai ei le-au trimis acolo. Sursa acestei posibile rasturnari a opiniei publicului despre Basescu&Tariceanu se afla intr-o zona unde cei doi nu au nici un control. Romania a intrat intr-o zona foarte tulbure, unde se ciocnesc mari interese. Fortele implicate privesc spre Bucuresti ca spre un mic oras de provincie. Mizele au crescut brusc. Jocurile se fac mult deasupra capetelor noastre. Cei care iau deciziile nici nu observa ca suntem prin preajma. Poate nici nu au auzit de numele celor trei jurnalisti romani cazuti in capcana. Umblam desculti pe o podea cu cioburi.

---

Despre autor: