Oribil si oripilant

Dincolo de drama autentica pe care o traiesc jurnalistii romani rapiti la Bagdad, dincolo de toate scenariile imaginabile si de consecintele imprevizibile ale desfasurarii ei, eu unul n-am vazut un lucru mai oribil si mai oripilant decat modul cum au dat din colt in colt maharii P.S.D., intrebati daca-l cunosc pe dubiosul om de afaceri Omar Hayssam. Daca pe Nicolae Vacaroiu iti mai vine sa-l crezi cand zice ca nu-si mai aduce aminte de personaj, fiindca o fi vorbit cu el la n+1 sprituri, auzindu-l pe Hrebenciuc, Talpes si pe altii de aceeasi teapa, pur si simplu ti se face scarba. "Da, parca l-am intalnit o data sau de doua ori, dar nu-l cunosc" sau "Cine? N-am auzit de el. Aaa, da, era intr-o delegatie de oameni de afaceri, dar n-am vorbit cu el" - acestea sunt, in esenta, declaratiile hrebenciucilor, de o monumentala ipocrizie. E ca si cum eu, Ioan Grosan, m-as trezi intr-o dimineata si neavand altceva mai bun de facut, m-as barbieri, as lua un taxi pana la Otopeni si, inabusindu-mi un cascat, m-as urca in nava prezidentiala ca sa-mi beau cafeaua nu in Militari, ci la Buenos Aires. Ei, si-n avion, ce sa fac? Mai schimb o vorba cu Iliescu, ii mai spun un banc lui Talpes (bancul cu votca fara sfarsit), ii mai fac un compliment Corinei Cretu (complimentul cu pepenii), dar, ce ciudat, nimeni nu ma baga in seama. Cat pe ce sa ma uite in Buenos Aires, intr-un bar, in fata cu o sticla de apa minerala "Bucovina".
Asa de mult imi place imaginea asta, incat mai ca-mi pare rau ca nu m-am nascut sirian.

---

Despre autor: