Unirea inevitabila

Daca ar fi sa cautam un moment de varf in trecerea prin timp a neamului nostru, acesta ar fi, fara indoiala, anul 1918. Au fost, desigur, si alte date memorabile. Totusi, nu vom gasi un eveniment mai mare decat cel produs cu 87 de ani in urma. Acesta e de o semnificatie fara de egal. E timpul celui mai mare act reparator din toata istoria Romaniei.
In 1918 s-a realizat deplina unitate nationala prin unirea Transilvaniei, Bucovinei si Basarabiei. Dar inceputul l-a facut teritoriul dintre Prut si Nistru. La 27 martie 1918, in prezenta trimisului special al regelui Ferdinand, Sfatul Tarii a votat unirea cu Vechiul Regat. De atunci, reintregirea ramane o idee nationala a romanilor. Altfel nici nu poate fi. Unirea este elementul structurant al natiunii romanesti. Tocmai de aceea, ea si astazi e o idee-forta. Si intre hotarele actuale ale Romaniei. Dar si in stanga Prutului. Si aceasta in ciuda uneltirilor rusesti.
De la 1940 incoace, Moscova a rapit Basarabia in doua randuri. Ba chiar in trei, daca avem in vedere faptul ca, si dupa 1991, Kremlinul a reusit sa impuna prelungirea abuziva a experimentului imperial care isi propunea dizolvarea elementului romanesc si formarea pe scheletul lui a unei natiuni noi care ar fi avut si o limba diferita de cea vorbita de Eminescu. Rusii aparent plecasera, dar la Chisinau nomenclaturistii formati la scoala de partid sovietica le-au continuat cu succes cauza. Cu o incrancenare de alchimisti fanatizati, ei incearca sa puna la punct monstruoasa inventie taristo-stalinista. Numai ca de la o vreme se pare ca experimentatorii au cam obosit. Si, in plus, au intrat in criza de idei. In lipsa unui sprijin temeinic din afara, s-au descurajat. Le-a incurcat itele noua conjunctura internationala.
Debarasarea Ucrainei de starea de vasalitate fata de Moscova a scos si Republica Moldova din spatiul vital al Rusiei. Si a ajutat-o sa ia distanta de precautie fata de fosta metropola. Si sa faca, astfel, primul pas pe drumul cel bun. Asta cu toate ca pana la portile UE e o distanta astronomica. Totusi, cum ai intoarce-o, calea integrarii europene este de neocolit. In aceste conditii, viitoarea unire reala, nu neaparat cea politico-juridica, este inevitabila. Normal. Drumul spre Europa duce prin Romania. Vom fi impreuna in UE, zicea deunazi Traian Basescu. Aceasta inseamna o iminenta omogenizare a vietii sociale, politice si economice pe ambele maluri ale Prutului. Moneda unica, legile identice si serviciile publice similare, fiind suprapuse pe comunitatea istorica, lingvistica si culturala, vor infaptui reintregirea faptica. Astfel, insusi cursul firesc al integrarii europene, vrand-nevrand, va pune in aplicare motiunea de unire votata in 1918 de Sfatul Tarii.

---

Despre autor: