Si, totusi, ce dracu' cautam noi in Irak?!

Indiferent de deznodamantul rapirii celor trei jurnalisti romani si indiferent de ceea ce se afla in spatele acestei operatiuni - scenariu, revendicari financiare ori politice - nu ai cum sa nu-ti pui intrebarea din titlul acestui editorial. Pana acum, implicarea Romaniei in operatiunile militare din Irak parea doar o poveste decupata din jurnalele CNN... De trei zile, insa, ne e teama sa spunem ce gandim: totul s-ar putea transforma intr-un cosmar. Sigur ca ziaristii au riscat plecand in cea mai fierbinte zona a lumii pe mana unui arab dubios. Sigur ca ei n-au respectat nici cele mai elementare norme de securitate. Sigur ca se pot spune multe altele...
Insa intrebarea ramane: si, totusi, ce dracu' cauta trupele romanesti in Irak?! Nu e o operatiune a NATO, din care facem parte. Nu e o decizie a Uniunii Europene spre care ne indreptam cu pasi repezi. E doar o aventura a americanilor, in bratele carora ne-am aruncat fara rezerve si fara intrebari. Sigur ca suntem aliatii Statelor Unite - din punct de vedere militar si politic - dar asta n-ar trebui sa ne impiedice sa recunoastem faptul ca invazia Irakului a fost urmarea unei mari minciuni politice. Nici acum, la atat timp de la patrunderea americanilor in Irak, nu s-a gasit macar un obuz cu incarcatura chimica... Cat despre "marile fabrici de armament chimic" - "fotografiate" de satelitii americani si prezentate intr-un registru grav de Donald Rumsfeld lumii intregi - s-a demonstrat ca nu erau decat o stralucita regie de tip hollywoodian. Iar din "amenintarea" pe care Saddam Hussein ar fi reprezentat-o la adresa mapamondului n-au ramas decat cateva pagini de benzi desenate in dosarele masluite ale CIA.
Ne place sau nu, mobilul invaziei Irakului au fost imensele rezerve de petrol de sub aceasta tara prafoasa. Acum, americanii nu mai spun nimic de "armele chimice" sau chiar "nucleare" ale regimului Hussein. Nu! Acum, scopul declarat al prelungitei prezente americane la mii de kilometri departare de casa e "democratizarea societatii irakiene". O democratizare in stil occidental, impusa cu arma in mana unui popor a carui filosofie a existentei este total diferita de a noastra, a "occidentalilor". Chiar asa! Pe irakieni i-o fi intrebat cineva daca vor o asemenea democratie?!
Inteleg ca presedintele Traian Basescu a declarat ca soldatii romani nu vor parasi Irakul decat dupa democratizarea definitiva a acestei tari. Oare avem noi o democratie perfecta acasa? Oare ne-am rezolvat noi toate problemele la Bucuresti ca sa ajungem in postura de exportatori de modele? Oare e echitabil sa cheltuim o multime de bani pentru o interventie militara peste mari si tari, in timp ce sanatatea si invatamantul subzista pe bugete ridicole? Sunt intrebari pe care e normal sa ni le punem. si le-au pus italienii. si le-au pus polonezii. si le-au pus bulgarii... Multe tari cu democratii ceva mai avansate decat noi si-au anuntat deja retragerea din aventura irakiana. Altele, ca Franta, au fost contra ei de la inceput.
Noua politica externa a Romaniei pare cam prea grabita: sa bage Moldova in Europa - cand noi nici n-am intrat inca, sa exporte stabilitate in Georgia - cand pe Dambovita situatia politica este extrem de fragila, sa duca democratie la pachet in Irak - cand la Bucuresti inca nu prisoseste...

---

Despre autor: