Democratia strigoilor

Aminteam, in editorialul de saptamana trecuta, despre posibilele atentate si crime de care, in perioada 1980-1984, cand s-a aflat in fruntea Centrului de Informatii Externe, Generalul Nicolae Plesita ar fi fost cel putin in cunostinta de cauza. Fireste, in conditiile in care accesul la arhivele fostelor servicii secrete comuniste ramane prohibitiv si lacunar este dificil pentru un jurnalist sau cercetator sa se angajeze in marcarea unor concluzii, oricat de evidente par sa fie acestea. Este un decalaj inadmisibil de mare intre disponibilitatea constanta a presei si retractilitatea autoritatilor fata de investigarea unor actiuni de o extrema gravitate petrecute in perioada comunista. Cred ca e decent sa inchid eu insumi un ciclu de trei comentarii in care n-am facut decat sa inventariez si sa asez in context informatii ce au tot curs prin presa romaneasca si occidentala de 15 ani incoace. Au fost semnalate doar cateva miscari de formala dezmortire a Parchetelor, urmate insa foarte rapid de reintoarcerea la initiala stare de somnolenta. Jurnalistii au rezolvat in toate aceste cazuri multe din treburile justitiei careia, daca ma exprim astfel, i-au inmuiet posmagii; mai departe nu pot merge. Daca prin reformarea justitiei intelegem si (re)deschiderea unor anchete care sa aduca definitiv lumina asupra unor dosare privind crime si acte de terorism international produse in timpul comunismului s-ar cuveni ca actuala guvernare, inclusiv, daca nu cumva in primul rand presedintele Traian Basescu, sa demonstreze ca doreste sa se afle adevarul despre cei ce au platit cu viata pentru ca s-au impotrivit terorii totalitare; ma refer la combatanti anticomunisti aflati in afara granitelor Romaniei ceausiste, la Radio "Europa Libera", morti in imprejurari suspecte si despre care exista numeroase indicii ca ar fi putut fi victimele Securitatii.
Potrivit in special demersurilor lui Nestor Ratesh, ca si unor presupuse documente care au circulat prin mass-media, dar a caror autenticitate e imposibil de dovedit fara concursul autoritatilor, primul obiectiv al serviciului condus de Generalul Plesita ar fi fost aruncarea in aer a departamentului romanesc al "Europei Libere" din Munchen. Spatiul e neindestulator pentru muntii de informatii despre pregatirea atacului la Bucuresti, cu participarea explicita a lui Plesita, si executarea acestuia de catre grupul condus de Carlos "Sacalul". A fost un atac terorist soldat cu ranirea a patru angajati ai "Europei Libere", dintre care unul grav. Urmatoarele tinte au fost Noel Bernard, Directorul departamentului romanesc si Emil Georgescu, moderatorul foarte incisivei emisiuni "Actualitatea Romaneasca": autori ai unor critici foarte dure aduse regimului de la Bucuresti, cei doi ajunsesera sa-i scoata din minti pe Ceausescu si camarila acestuia. Nestor Ratesh citeaza o comunicare codata din 20 octombrie 1980 si trimisa, foarte probabil, de la Ambasada Romaniei de la Bonn; in nota amintita se scria textual despre compromiterea si lichidarea lui N. Bernard, intr-o formulare ce putea sugera ca aceasta crima era premeditata direct de Nicolae Ceausescu sau de altcineva aflat in imediata sa apropiere. N. Bernard este atins de un cancer galopant, posibil efect al unei puternice iradieri de care Securitatea n-ar fi fost straina. In arhive a fost gasita o "nota extras" din 15 martie 1981, adica la circa o luna si jumatate dupa ce N. Bernard fusese operat la plamani. In nota se trimite la o scurta stire aparuta in BIRE (o publicatie a exilului romanesc) referitoare la interventia chirurgicala la care fost supus Bernard. Pe aceeasi nota figureaza urmatorul comentariu scris de mana: "Tov.Col. Bogdan. Datele publicate de BIRE confirma ca masurile intreprinse de noi incep sa aiba efect". Semnat: Col. I.Tiseanu. Tiseanu avea dreptate: masurile Securitatii au avut efect, Bernard incetand din viata noua luni mai tarziu. Plesita insusi ar fi pus la cale un sofisticat mecanism de compromitere a lui Emil Georgescu prin diverse epistole cu falsi semnatari trimise pe adresa conducerii "Europei Libere", a FBI, a serviciilor secrete germane etc. Acribia lui Plesita ar fi mers pana la stabilirea corpului de litera si a stilului acestei corespondente care, uneori, a produs rezultatele asteptate de Securitate. E. Georgescu a fost lovit de o masina in care se aflau niste cetateni francezi instruiti pentru aceasta misiune. A fost apoi victima unei foarte brutale agresiuni fizice despre care se poate crede ca a vizat chiar omorarea lui. Era o bataie pregatita in cele mai marunte detalii la Bucuresti; in urma esecului actiunii, acelasi Col. Tiseanu (al carui nume revine in multe documente de arhiva referitoare la "Europa Libera") le sugereaza superiorilor sa se orienteze si "spre alte mijloace operative" pentru anihilarea lui E. Georgescu. Zis si facut: in dimineata zilei de 28 iulie 1981 E. Georgescu este injunghiat cu peste 20 de lovituri de cutit de doi tineri recrutati de Securitate din lumea interlopa franceza. E. Georgescu scapa in mod miraculos si va deceda in urma unui cancer la plamani in ianuarie 1985.
Orice persoana cu discernamant poate face niste simple legaturi logice intre victimele acestor asasinate si spionajul comunist condus in perioada respectiva de generalul Plesita. Ghinionul e ca niciuna din aceste persoane nu s-a nimerit sa lucreze prin Parchetele din Romania, indeosebi cel militar. Acumularea de indicii, probe, marturii etc. este atat de socanta incat nu poti sa nu te intrebi cine are interesul sa ascunda niste criminali. Sa duca oare aceste asasinate si atacuri teroriste prea sus, spre te-miri-ce cercuri ale spionajului contemporan care isi apara tara la fel cum o faceau, in maniera tocmai evocata, si pe vremea lui Ceausescu? Sa ne arate Plesita tifla de sub vreo umbrela politica? Lasat la vatra, in pace si onor, de fostul Presedinte Ion Iliescu, Generalul Plesita nu l-a deranjat nici pe urmatorul sef al statului. Ramane de vazut daca T. Basescu va intra si el in acest concubinaj cu lumea intima a strigoilor.

---

Despre autor: