Obiceiul pacalelilor de 1 aprilie a aparut in apusul Europei, la jumatatea secolului al XVI-lea, din momentul in care sarbatoarea Anului Nou s-a schimbat de la 1 aprilie, la 1 ianuarie. Astfel, un timp, s-a mentinut obiceiul ca la 1 aprilie sa se trimita prietenilor apropiati si rudelor, felicitari de Anul Nou. Pe masura trecerii timpului, felicitarile au inceput sa fie considerate farse, fiind insotite adeseori de cadouri hazlii. Atata timp cat s-au mentinut intr-o anumita limita, farsele au fost savurate de cei pacaliti; mai tarziu, prin folosirea postei sau a mijloacelor mass-media, acest gen de distractie a cunoscut o mare extindere, fiind angrenati oameni politici, artisti, scriitori sau jurnalisti. "Ziua pacalelilor" s-a extins din Europa si pe alte continente. De la popor la popor, aceasta zi poarta diverse nume; astfel, in Franta este denumita "peste de aprilie", denumire pastrata de pe timpul domniei lui Carol al IX-lea, cand s-a schimbat data Anului Nou. Datorita faptului ca in luna aprilie, potrivit astrologiei, soarele paraseste semnul zodiacal al "Pestilor", francezii i-au dat numele sus-mentionat. Si in Germania, prima zi a lunii aprilie este considerata o zi a farselor nevinovate; in Spania, celor pacaliti in aceasta zi li se atribuie epitetul de "natarai"; in Scotia, 1 aprilie este considerata "ziua cucului", aceasta pasare fiind prima care vesteste inceputul primaverii; japonezii considera aceasta zi drept "ziua papusilor", sau ziua bucuriei celor mici, carora le ofera in dar papusi. Dar, dupa obiceiul european, nici japonezii, nici scotienii nu se dau in laturi sa recurga si la pacaleli. Cei care s-au saturat de pacalelile clasice recurg la un intreg arsenal de alte posibilitati, una mai originala decat alta. In Romania, obiceiul ca 1 aprilie sa fie o zi a pacalelilor, imprumutat din apusul Europei, s-a incetatenit inca din secolul al XIX-lea. (D.M.)