Un debut fulminant in proza romaneasca

Bunavestire, vineri, 25 martie, 17 h trecute fix. Dupa soareaua ieseana de la Casa Pogor, cu ecou peste asteptari, Cenaclul Uniunii Scriitorilor revine in Sala Oglinzilor pentru o noua reuniune, a patra, sub conducerea poetului Cezar Ivanescu. Participarea presedintelui Uniunii, prozatorul Eugen Uricaru, ca si insolitul si (se va vadi) valoarea invitatilor, dau serii un aer in plus de profesionalism. Lume buna, sala arhiplina. Din lipsa scaunelor destui raman pe hol sau renunta, se-ntorc pe terase la berici. In debutul editiei, lansare: dna Lidia Popita Stoicescu citeste pagini consistente din romanul sau recent aparut la Editura Junimea (doua volume, conditii tipografice de casa mare). "Vai celui singur" e considerat de Cezar Ivanescu, intr-un incipit revelator, "capodopera romanesca, pe una din liniile mari ale romanului istoric dintotdeauna". Referinte, spirite afine ("acelasi scepticism, aceeasi viziune crepusculara asupra istoriei"): Vintila Horia si Alice Botez. Lector fidel al cartii, cum il recomanda poetul amfitrion, Eugen Uricaru prezinta aparitia din interiorul speciei, ca "intreprindere majora, proba de rezistenta, dar si de curaj; o abordare care, in contrasens cu opinia generala, nu demitizeaza, nu ironizeaza, ci interpreteaza istoria; pare a fi continuarea unei piese nesfarsite care incepe cu Delavrancea, continua cu Iorga si ar putea sa se incheie cu aceste texte masive, personale, in forta..."
Dupa o pauza de autografe, sala se relaxeaza. La reluare, doua debuturi, in poezie si proza, de Lavinia Motoc, respectiv Augustin Cupsa. Stabilita in SUA, profesoara de matematici, Lavinia Motoc e re-prezentata la lectura de secretarul cenaclului, ca una din descoperirile promitatoare ale Zilei literare la rubrica de corespondenta. "Am vrut sa insolitez cenaclul cu aceasta trecere simbolica peste Ocean". Dupa poeme, foarte tanarul Augustin Cupsa, prospat absolvent de Medicina, laureat al concursului Porni Luceafarul..., isi citeste cateva din prozele sale scurte si face furori, produce eveniment.
Comentariile care urmeaza sunt puternic influentate, pana la un punct, de opinia dlui Uricaru, care pe un ton declarat entuziast, ii da junelui prozator aproape totul: "Avem de-a face cu un prozator, isi stapaneste uneltele, are o gandire articulata, observatie acuta, umor absurd, capacitate de sugestie foarte puternica, indeajuns de multa furie si indeajuns de mult talent: lasa multe sanse de interpretare; sa citeasca Babel; mai are de dat proba coerentei universului sau". La poezie, numai o piatra aruncata in lac: "Se opreste la jumatatea drumului; are imagini, nu are idei". Horia Garbea, despre Cupsa: "Mi-a amintit de Urmuz, Harms, Bruno Shultz; exista un anumit tip de inteligenta in text; poezia Laviniei Motoc aminteste de acele liste de pe Internet, cu elemente care marcheaza o epoca". Carolina Ilica crede ca poeta citita "nu are constructie, ramane in faza de caramizi puse la uscare"; remarca ritmul prozei citite ("propriu textului, da impresia de tunel al timpului") si "premisele unui stil propriu", cu concluzia "nu te lasa sa pui la indoiala ca va fi un mare prozator". Don Cezar reitereaza scrierea cu unitati silabice ca regula de aur a poeziei: "Incalcarea acestei reguli a dus la entropia poeziei moderne; nu mai stii unde sfarseste poezia si unde incepe proza". Violeta Ion: "Nu stiu daca am citit pana acum in cenaclu proza care mi-a placut mai mult; extraordinar!; si ceva nou!". Emanoil Toma, prozator campinean, redactor-sef al revistei Axioma, nu iese din corul laudatorilor: "Proza socanta prin ritm si prin viziune, de-a dreptul misterioasa". Ion Lazu, pe un ton mai ponderat, cu referinte pertinente la poezia citita: "Primul text al lui Augustin Cupsa e reprezentativ; impresia este foarte buna, are o viziune personala asupra lumii; vad in Lavinia Motoc o poeta de talent; Cantec pentru Carina ll mi-a facut o impresie extraordinara; este o poezie deschisa la interpretari; in asta consta sansa ei". Cristian Galeriu, acest recunoscut Gica Contra al cenaclului ia taurul de coarne, sparge cercul elogiilor ingrosate: "Este o poezie foarte buna, de un deconstructivism asumat; poeta stie bine ce face; de aici registrul cosmaresc; are un talent extraordinar de a vorbi cantat; iti lasa impresia de devastare, ca tu sa pui ordine; asa mentine treze interesul si rabdarea". Despre proza, notez: "te satisface ca noutate". Ion Maria identifica in Lavinia Motoc o poeta "bine formata", cu o constructie a discursului "altfel". Referinta, Charles Simic. Despre Cupsa, dilematic: "Va putea sa tina haturile si ca poet, si ca prozator?" Don Cezar il linisteste, trimitandu-l la Eminescu: "un scriitor poate sa scrie orice", si apreciaza diversitatea opiniilor in cenaclu. Conchide, despre Lavinia Motoc: "poeta foarte buna, am gasit cateva pasaje absolut stralucitoare (le citeste); daca autoarea ar fi mai atenta stilistic, ar deveni repede o poeta stralucitoare cu adevarat; pasajele alese dau senzatia unor tablouri de Renastere italiana, de mare prospetime a senzualitatii; trebuie sa-i vedem o carte". Despre Cupsa: "mi-a placut in intregime; esenta lui de prozator de viitor se afla in relatia cu Cèline; are o vehementa interioara, o umoare neagra care-i pune in miscare acest discurs structurat de valuri de vehementa; a fost o placere reala sa ascult un prozator deosebit; sunt incantat de cei doi autori...". Si don Cezar ii trece cuvantul "de final, pentru concluzii", lui Marian Draghici. Acesta, surprins (transcriu din memorie): "Dl Uricaru a facut un comentariu stralucit la proza lui Cupsa; la poezie s-a amuzat sa arunce o piatra si noi toti am sarit dupa ea. Toti, pana la Ion Lazu si Cristian Galeriu care a dat poeziei citite momentul de varf ca receptare critica in cenaclu. Pentru Lavinia Motoc scrisul este hobby, dar si exercitiu de prezervare a memoriei radacinilor, de nepretuit pentru cineva care traieste in exil sau diaspora; asta e ideea-pivot a grupajului, recuperarea universului de-acasa, intr-o dispozitie ludica debordanta; se poate construi un intreg volum pe aceasta idee; miza poeziei sale ar fi una existentiala, apoi una estetica; o intereseaza sa fie vie in text, nu pedant ireprosabila stilistic; finalul de la Nod de pasare e majestuos ca ideatie: daca nu putem salva lumea prin frumusete, macar sa nu o trimitem in flacari, prin abjectie; nu-mi fac griji in privinta structurarii interioare a prozei lui Augustin Cupsa; daca este un prozator exceptional, si este, simpla insumare a paginilor ii va ordona universul pana la a-l face inconfundabil".
Bref, de Bunavestire la Sala oglinzilor a fost o seara "marca" Cezar Ivanescu, dezinhibata, contradictorie, imprevizibila, cu balbe uneori penibile, dar si sclipiri de geniu. O editie memorabila, care a permis intrarea in literatura a doi tineri nascuti/crescuti in Craiova, despre care vom mai auzi.
Vineri, tot la Sala Oglinzilor, si tot la 17h trecute fix, citesc Marian Constandache (Barlad, poezie in romana si germana) si Dragos Shenkel (proza, debut in cenaclu). (M.D.)

---

Despre autor: