Nu poti trai fara a darui

Vineri, la Teatrul "Nottara", a avut loc a zecea reprezentatie cu spectacolul "Padurea" de A. N.Ostrovski, "... opera cea mai bogata in posibilitati si seva. Elemente comice si grotesti, ca cei doi cabotini flamanzi (Ghenadi Nesciaslivtev si Arcadi Sciastlivtev - n.r.) se impletesc cu ridicolul micii aristocratii de provincie, al paturilor nobiliare la care prezumtia se imbina cu neputinta". Am citat din comentariul lui Vito Pandolfi in "Istoria teatrului universal", cuvinte inserate in caietul-program al piesei puse in scena de regizorul Tudor Marascu. Actorii Ileana Stana Ionescu/Ruxandra Sireteanu, Stefan Sileanu, Ion Grosu, Radu Panamarenco, Lucian Ghimisi, Ana Maria Sileanu, Leonid Doni, Anda Caropol si Petrica Dinuliu conduc spectatorii, intr-o lume din plin secol al XIX-lea, a micii aristocratii rusesti, in care puterea banului uneste si distruge destine. Regizorul a restructurat textul piesei punand accentul pe valentele actoricesti. " Din multele teme am ales-o pe aceasta si am incercat sa creez niste situatii care sa le puna in valoare talentul", ne-a declarat Tudor Marascu. "Actorii sunt platiti mizerabil, salariile lor sunt o rusine, valorile scenei romanesti risca sa se piarda. Iata de ce mi-am propus aceasta tema", a mai precizat Marascu. Spectacolul are un mare succes la public. Printre numele cu greutate, o debutanta: Ana Maria Sileanu, intr-un rol dificil, care joaca alaturi de tatal ei, maestrul Stefan Sileanu, unul dintre monstrii sacri al scenei romanesti. Cu o alura hollywoodiana, "atat de talentata incat nu mai era nevoie sa fie si frumoasa si atat de frumoasa incat nu mai era nevoie sa fie si talentata", Ana Maria si-a facut, oficial, intrarea in lumea teatrului, la varsta de 26 de ani. Fraza "atat de talentata..." aparuta in presa americana, in 1936, la premiera filmului "Pe aripile vantului", ce se referea la celebra Vivien Light, protagonista peliculei, i se potriveste de minune. Pentru ca Ana Maria, cum aveam sa ma conving dupa vizionarea spectacolului, si mai tarziu, cand am vorbit despre primul ei rol important, se confunda cu pasiunea extraordinara pentru profesia pe care si-a ales-o. Acasa, la familia Sileanu, intr-un decor absolut cuceritor, in care caldura caminului, mirosul de prajituri pregatite de doamna Maria Sileanu, o prezenta discreta in salonul decorat cu tablourile realizate de marele actor - revenit, de cativa ani buni, la prima sa iubire, pictura -, insusi maestrul si fiica sa compun o scena de interior demna de o capodopera a scolii olandeze. Le-am propus un dublu interviu.

- Primul rol in care jucati cu fiica dv. are incarcatura unei reusite profesionale si emotionale de bun augur: Ana Maria este dublu consfintita ca artista - o data ca personaj, in rolul Aksiusei, statut conferit chiar de catre dv., domnule Sileanu, care interpretati rolul unchiului ei, Nesciaslivtev, si a doua oara - in realitate - prin performanta recunoscuta de catre specialistii domeniului si de spectatori.
Stefan Sileanu: Recunosc ca este o mare bucurie pentru mine. Propunerea acestui rol a venit din partea lui Mircea Diaconu (directorul Teatrului "Nottara" - n.r.) , caruia ii multumesc si pe aceasta cale, dar a concurat si Tudor Marascu, care a placut-o foarte mult pe Ana si a gasit-o potrivita pentru rolul Aksiusei. E dureros insa ca ea este la o varsta la care ar trebui sa joace rol dupa rol, iar regizorii ar trebuie sa se intreaca s-o distribuie. Rolul Anei din "Padurea" a fost o surpriza pentru toata lumea. Cand le spun cunoscutilor si prietenilor ca este primul ei rol, toti exclama: "Nu se poate. Pare sa fie dupa al zecelea rol!". Meritul Anei este ca a fost exemplara ca disciplina de lucru, a invatat repede textul, venea pregatita la repetitii; m-a surprins pentru ca eu o stiam mai delasatoare. A imbogatit chiar personajul Aksiusa.
Ana Maria Sileanu: Datorez intalnirea mea cu Aksiusa, si, prin acest rol, cu lumea frumoasa a teatrului, domnului Mircea Diaconu si domnului Tudor Marascu. Primul m-a sunat spunandu-mi sa vin imediat la "Nottara". Era cu regizorul Tudor Marascu. El s-a uitat la mine si a spus: "Da, e bine!". Peste cateva luni au inceput repetitiile. Ii multumesc lui Tudor Marascu si colegilor mei din echipa de actori pentru ca m-au sustinut si au fost ingaduitori. Sunt trista insa ca, de ani buni, nu se mai acorda absolut deloc sanse tinerilor. Ar trebui ca in toate teatrele sa se organizeze concursuri pentru debutanti. Numai ca despre ele nu prea se aude sau, mai degraba, nu le aude cine trebuie. Totul se petrece in mare secret. La fel se intampla si cu selectiile nationale pentru filme. Mai nou, se afirma ca nu apar tinere talente. Ei bine, ele exista. Chiar eu am avut o colega de facultate foarte talentata, care a trebuit sa se intoarca la Galati, unde locuia, sa joace intr-o trupa particulara. Trebuie sa ti se dea o sansa pentru a dovedi ca ai talent. Actoria nu este o meserie in care sa-ti prezinti copilul ca fiind poliglot sau cunoscator a nu stiu cator programe pe calculator. Talentul se vede dupa ce ti-ai dus rolul pana la capat.
- Actoria inseamna un drum lung, plin de incercari si neprevazut, pana la recunoasterea unanima. Ce te-a determinat sa optezi pentru aceasta profesie, Ana Maria?
Ana Maria Sileanu: Niciodata nu m-am gandit ca o sa fac altceva in afara de teatru. Acum imi doresc, daca s-ar putea, sa joc nenumarate roluri alaturi de tatal meu. La 13 ani am jucat in "Trilogia antica " pusa in scena de Andrei Serban. Pot sa spun ca apar pe scena pentru a doua oara alaturi de doamna Ileana Stana Ionescu, pe care o iubesc.
Stefan Sileanu: Eu i-am explicat ca este o meserie foarte grea, care se lasa, de multe ori, cu dureri, cu suferinte foarte mari.
Ana Maria: Este adevarat, pentru a rezista trebuie sa fii bine construit pe dinauntru, sa ai un caracter foarte puternic, sa nu te lasi niciodata strivit. Eu sunt, de fel, o fire patimasa, insa nu sunt ranchiunoasa, invidioasa. Nu consider ca, daca cineva mi-a luat locul, trebuie sa-i port pica; nu cunosc acest sentiment. Dimpotriva, am fost si sunt generoasa. In viata, nu poti trai fara sa daruiesti. Cred ca este rezultatul educatiei din familie. Daca ma uit la fratele meu si, in general, la familia mea, noi nu facem parte din categoria celor interesati de ceea ce li se intampla altora, cum o duc, daca poseda sau nu bunuri materiale. Lucru foarte important pentru un actor, fiindca atunci cand te incearca asemenea sentimente negative - de gelozie, invidie -, toate astea ti se intiparesc pe chip si nu mai poti comunica normal cu semenii tai. Se spune ca scena nu ingaduie astfel de oameni, pentru ca publicul ii simte imediat.
- Cum te-ai atasat de personajul Aksiusa, o tanara traumatizata de matusa ei, Raisa Pavlovna, mereu in goana dupa bani?
Ana Maria: La inceput, am avut spaime pentru ca, fiind primul meu rol important, imi doream imens sa iasa bine. M-a ajutat foarte mult dl. Tudor Marascu, tata nu s-a amestecat absolut deloc, pentru ca eu aveam deja ideea mea despre rol si despre modul cum sa abordez personajul. Tudor Marascu avea alta viziune asupra Aksiusei si m-a condus spre esenta personajului. Am avut mari indoieli ca va fi bine, pentru ca citisem piesa lui Ostrovski si il vedeam cu totul altfel. In momentul cand ni s-a adus piesa readaptata, am vazut ca este altceva. Si a iesit foarte bine. In textul lui Ostrovski eu ramaneam cu Piotr. Aici, Nescialslivtev ma consfinteste artista si, in final, plec cu el si cu Arcadi. Regizorul imi schimba destinul. De altfel, tot timpul am avut impresia ca vrea sa dea alta turnura personajului interpretat de mine. Am avut mare incredere in Tudor Marascu si am invatat foarte mult de la el.
- Ana, in ultimii ani te-ai maturizat foarte mult. Ce s-a intamplat?
Ana Maria Sileanu: Am cunoscut oameni din toate categoriile sociale: de la foarte, foarte saraci la foarte, foarte bogati.
M-am simtit intotdeauna mult mai bine alaturi de oamenii modesti, care nu pun prea mare pret pe lucrurile materiale. E trist ca trebuie sa vezi atata nedreptate si suferinta in jur. Sigur ca pe mine nu ma intristeaza intr-atat incat sa ma transform intr-o persoana dezagreabila si anosta, dar in sufletul meu nu raman indiferenta.
Tudor Marascu ne-a declarat, in exclusivitate: "Interesul Anei Maria Sileanu pentru teatru, in timpul studentiei, m-a facut sa nu am nici o rezerva in a o distribui in rolul Aksiusei. Evident, nu m-am inselat. Partitura ei era dificila, pentru ca e mai dificil sa cuceresti publicul printr-o partitura dramatica intr-un spectacol in care scenele dominante sunt de comedie. Ea are, in situatia asta, o performanta."

---

Despre autor: