Stilul Bizantin

Paternitatea geografica: Imperiul Bizantin (330-1461), inclusiv zonele aflate sub influenta acestuia, dar si a bisericii ortodoxe condusa dupa normele elaborate in Bizant - cum ar fi Serbia, Rusia, Bulgaria, Principatele Romane. In prima etapa de aparitie si dezvoltare, arta bizantina continua arta greco-romana tarzie aflata sub tutela ideologica a bisericii crestine.
In arhitectura, o prima schimbare consta in renuntarea la sistemul rectangular, mostenit de la romani in structurarea strazilor si trecerea la sistemul radial in care acestea converg intr-o piata unde se inalta catedrala.
Bisericile devin centrul de interes si cele mai reprezentative constructii. Imprejmuirea asezarilor cu ziduri protectoare este o alta caracteristica a Stilului Bizantin. Tipice in arhitectura cladirilor sunt arcele semicirculare si boltile cilindrice sprijinite pe stalpi cu capitel clasic. In sculptura, in primele etape ale aparitiei stilului domina statuia ecvestra. Ea dispare, treptat, fiind inlocuita in perioada iconoclasta cu relieful, folosit indeosebi la decorarea bisericilor. Rolul cel mai important il joaca pictura, la care se face apel pentru ilustrarea invataturilor crestine. In prima etapa se foloseste pictura murala executata in fresca. Secolul X marcheaza momentul stabilirii regulilor ierarhice in pictarea bisericilor. Caracteristici in artele aplicate si decorative: in ceramica si tesaturi, elementele artei populare constituie fundalul peste care se suprapun cele ale artei orientale. Ceramica, tesaturile, prelucrarea sticlei, mozaicurile, modelarea fildesului, confectionarea bijuteriilor cu pietre pretioase, realizate sub influenta contributiilor popoarelor nomade, se numara printre tehnicile si expresiile plastice practicate in aceasta perioada.

---

Despre autor: