CIA trebuie sa se intoarca la origini

Aflati la Washington in timpul vizitei oficiale a presedintelui Traian Basescu, la omologul sau american George Bush, am asistat si la discursul despre rolul tarii noastre la Marea Neagra sustinut de liderul roman la prestigiosul for de politici internationale, Consiliul pentru Relatii Externe. Sala de la "Carnagie Foundation for International Peace" era arhiplina. Lista participantilor, impresionanta. Unul dintre acestia ne-a facut un tur al institutiei, cu recomandarea ulterioara de a citi ultimul numar al importantei reviste publicate de Fundatia Carnagie, "Foreign Policy". Tema centrala a acestei editii: Societatile secrete. Intr-un moment in care o mana de oameni pare sa conduca destinele a sute si sute de alte milioane, a zeci de natiuni si state, "Foreign Policy" isi propune sa prezinte publicului avizat culisele Consiliului National de Securitate al SUA sub titlul "Din interiorul comitetului care conduce lumea". Despre acest material de exceptie intr-un numar viitor al Dosarelor Ultrasecrete. Dar cand iti propui o radiografie a societatilor secrete, nu poti sa nu rezervi un loc aparte lumii spionilor, ne spun editorii "Foreign Policy". Un fost ofiter al CIA, de rang inalt, Robert Baer, ii adreseaza un "Memo" concis actualului director al principalei organizatii americane de informatii, Porter Goss, in care solicita retrasarea prioritatilor Agentiei prin intoarcerea la metodele "originare". Pentru a evita esecuri usturatoare precum 9/11, CIA trebuie sa revina la misiunea sa esentiala: recrutarea si uzitarea agentilor straini. Agentii spilcuiti trebuie sa coboare din birourile lor aseptice si sa revina la primejdioasa munca de teren. Dar trebuie sa fie si motivati sa o faca. Pentru aceasta, intreaga filosofie a CIA trebuie sa se schimbe, avertizeaza Robert Baer in acest material pe care il publicam integral.
Au fost trei ani duri, domnule director. Agentia a pierdut in povestea armelor de distrugere in masa irakiene, a calculat gresit rezisteta armata in aceasta tara si unii afirma ca poarta principala vina pentru implicarea SUA intr-un razboi inutil si costisitor. Multe dintre aceste critici sunt exagerate, iar multe ignora esecurile la fel de grave ale altor sectoare ale guvernarii. Cu toate acestea, CIA este distrusa, si dumneavoasta aveti sansa de a o repara.
Evitati, din start, doua capcane: nu pierdeti timpul gandindu-va ca recenta si mult discutata lege privind reformarea seviciilor secrete va rezolva lucrurile. Asa cum desigur stiti deja, o reamestecare la nivel de varf a comunitatii spionilor nu va ameliora cu nimic performantele CIA. Si nu pierdeti prea mult timp luptandu-va cu noua dumneavoasta echipa de conducere. Multi dintre ei isi vor alege alta meserie, mult inainte de a fi invatat lucrurile de baza despre strangerea de informatii secrete.
Este nevoie de o reforma profunda, dar prima dumneavoastra tinta ar trebui sa fie Directia de Operatiuni (DO). Misiunea sa - recrutarea si operarea spionilor din strainatate - ar trebui sa constituie functia de baza a Agentiei. Dati Directiei de Operatiuni instrumentele de care are nevoie si analizarea informatiilor va merge de la sine. Nu vreau sa fiu prea dur, dar daca DO ar fi avut o sursa apropiata de Osama ben Laden, 11 septembrie nu ar fi avut loc. Iata sugestiile mele:
Reformati sistemul de promovare
Pe vremuri, regula era ca un ofiter putea promova numai daca recruta surse, cu cat mai sus plasate, cu atat mai bine. Aduceai un oficial sovietic, puteai conta pe o avansare. Un ofiter avea datoria sa recruteze cel putin o sursa de valoare la fiecare doi ani petrecuti peste granita. Nu a fost niciodata usor, dar ofiterii erau motivati.
Apoi, razboiul rece a luat sfarsit si culegerea de informatii secrete a fost considerata mai putin importanta. In cadrul DO, promovarile au inceput sa-i ocoleasca pe cei aflati in misiuni peste hotare, fiind preferate persoane care paraseau arareori Washingtonul. In loc sa fie "permutati in teren", ofiterii au fost incurajati sa-si incerce norocul in posturi din afara CIA, dar in interiorul protejat al sistemului - la Pentagon sau in cadrul Consiliului National de Securitate, de exemplu. Jim Pavitt, care a condus Directia Operatiuni in perioada atentatelor de la 11 septembrie si a razboiului din Irak, nu mai lucrase in afara Statelor Unite de la mijlocul anilor '80.
Pentru angajati, mesajul era clar: nu numai ca un post la Washington era cea mai rapida cale de a avansa in ierarhia Agentiei, dar recrutarea de spioni - o activitate mereu riscanta - ar fi putut sa-ti puna in primejdie cariera. Nu este de mirare ca numarul de ofiteri care faceau munca de teren in locatii precum Beirut, Amman sau Sarajevo s-a redus. Efortul lor nu era recompensat in nici un fel. Nu este de mirare, de asemenea, ca CIA nu avea informatii despre armele de distrugere in masa ale Irakului pana in momentul declansarii razboiului. Ganditi-va la ceea ce spune acest lucru despre cat de distrusa era Agentia si cat este inca.
Precizarea surselor
Recunoasteti ca cei de la DO nu sunt timizi. Lipsa unor surse credibile, de la fata locului, nu i-a impiedicat sa furnizeze, inainte de inceperea razboiului, un flux continuu de informatii, majoritatea acestora acuzand ca Saddam pastrase depozite importante de arme de distrugere in masa si avea un progam pentru construirea unei bombe nucleare. Din pacate, cea mai mare parte a acestor informatii proveneau de la refugiati irakieni, exact aceleasi persoane care au incercat timp de trei decenii sa atraga SUA intr-un razboi cu Saddam. Parasisem deja CIA in momentul in care aceste informatii erau diseminate, dar as putea sa pariez ca putini dintre analistii implicati stiau de unde proveneau ele.
Aceasta problema are o solutie simpla dar esentiala: asigurati-le analistilor-sefi informatiile referitoare la identitatea, afilierea si raportarea surselor, pentru ca acestia sa poata lua deciziile finale. Daca aceste informatii le-ar fi fost accesibile la momentul in care se pregatea infama "Estimare a Serviciilor Secrete Nationale din octombrie 2002 despre Irak", cei carora le era destinat documentul ar fi fost constienti ca exilatii irakieni - si nu surse obiective - il acuzau pe Saddam ca detine arme de distrugere in masa. Estimarea ar fi fost mult edulcorata si azi presedintele si tara ar fi avut mai multa incredere in CIA.
Integrarea bazelor de date federale, nationale si locale
Washingtonul nu duce lipsa de propuneri cu privire la infiintarea unei super-agentii contrateroriste, care ar consolida bazele de date ale institutiilor cu atributii de ordine publica si pe cele ale serviciilor secrete. Dar propunerile nu fac mare lucru, mai ales atunci cand asa de multi aparatori ai libertatilor civile sunt aliniati impotriva ta. Centrul anti-terorist din cadrul CIA se ocupa de aceasta problema inca de la infiintarea sa, acum aproape 20 de ani, si inca nu a putut gasi o rezolvare.
Este important sa intelegem cum lucreaza sistemul acum. Daca un ofiter CIA care lucreaza pe teren da peste numele unui individ suspectat de terorism, il poate imediat verifica in baza de date a Agentiei. Nu poate face, insa, acelasi lucru si in baza de date a FBI-ului, a Departamentului de Securitate Interna, a Departamentului de Stat sau a altor agentii federale. Pentru a accesa aceste baze de date, ofiterul trebuie sa dea un telefon sau sa trimita o cerere scrisa. Acelasi lucru este valabil pentru ofiterii FBI sau ai Departamentului de Stat care vor sa cerceteze fisierele electornice ale CIA. Aceasta lipsa de integrare antediluviana a avut, desigur, consecinte tragice. Pentru ca FBI-ul nu a avut acces la baza de date a CIA, nu a reusit sa observe ca doi sauditi care au patruns in SUA erau suspectati de terorism. Cei doi se aflau printre cei 19 pirati ai aerului din 11 septembrie. Inteleg ca exista teama ca spionii vor incepe sa se spioneze intre ei, nu pe teroristi. Dar riscurile unei necoordonari intre serviciile secrete sunt mult prea mari.
Recrutarea din campusurile universitatilor
Domnule director, cand ati intrat in CIA, in 1962, Agentia recruta activ si efectiv din campusurile universitare. Daca un student excela intr-o limba obscura cum ar fi uzbeca si isi exprima dorinta de a-si servi tara, un profesor prietenos l-ar fi putut indrepta spre Langley. Acest sistem de "recomandari" ajuta CIA sa-i atraga pe cei mai buni si mai inteligenti. Razboiul din Vietnam a contribuit la abandonarea acestui sistem si a lasat in urma un corp didactic ostil. Azi, Agentia se bazeaza prea mult pe voluntari care vin sa-i bata la usa. Un stand la un targ de job-uri in incinta universitatilor nu poate compensa lipsa de ghidare din partea profesorilor.
Revigorarea unui sistem de recrutare chiar si informal se va lovi cu siguranta de rezistenta. Dar, daca reusiti sa restabiliti legaturile cu universitatile de varf din tara si cu studentii acestora, recompensele vor fi mari in final.
Azi, Directia Operatiuni are nevoie de sase ani pentru a testa noii angajati: un an de lucru la cartierul general, un an de antrenament, un an de studiere a limbilor straine si trei ani de calatorii peste granita. Pentru cei care se dovedesc, pe parcurs, inadecvati, singura solutie este sa fie plasati in pozitii in care nu pot face rau. Imaginati-va cat de mult s-ar ameliora functionarea sistemului daca CIA ar identifica talentele de la inceput.
Reduceti varsta de pensionare
Culegerea de informatii este o munca pentru oameni tineri. Este istovitor sa te intalnesti cu o sursa la doua dimineata si apoi sa vii la serviciu a doua zi, la ora opt dimineata. Dupa parerea mea, un ofiter DO, care isi petrece majoritatea carierei in strainatate, poate suporta acest regim de viata aproximativ 20 de ani. Evident, unii dintre noi ajungem sa ne petrecem batranetile la Ferma, instruind noi recruti, insa nevoia de instructori este limitata. DO nu are nevoie de seniori uzati pana in maduva oaselor, care sa sufoce sistemul de la varf. Reduceti varsta de pensionare la 45 de ani pentru angajatii care isi petrec cariera in misiune.
Nu va mai bazati pe guvernele straine
La fel ca apa, ofiterii operationali ai CIA tind sa aleaga mereu calea minimei rezistente. De ce sa iei la picior strazile, cand poti sa ai parte de un pranz prelungit cu un omolog din unul din serviciile secrete straine, sa faci schimb de documente si sa te intorci la birou satisfacut ca ti-ai indeplinit obligatiile pentru o zi de munca? Mai mult, "spionajul la masa de pranz" nu implica riscurile unei tentative esuate de recrutare. Insa nu asa se culeg informatiile de prima clasa. Interesele guvernelor straine se suprapun arareori cu ale noastre. In lunile care au precedat evenimentele din 11 septembrie 2001, Germania, unde s-a pus la cale complotul, era mult mai interesata de protejarea drepturilor imigrantilor decat sa stopeze un atac impotriva Statelor Unite. Ar fi trebuit sa avem spioni proprii in interiorul celulei Al Qaeda de la Hamburg.
Schimbati sistemul de admitere in serviciile secrete
Daca esti, sa zicem, un american nascut la Islamabad, care, din intamplare, are un var de-al doilea care lucreaza pentru serviciile secrete pakistaneze, sansele de a fi admis intr-un serviciu de informatii din SUA se apropie de zero. Americanii aflati la a treia generatie, care nu au rude in strainatate, dar care si-au petrecut o mare parte din viata departe de casa au sanse ceva mai bune, insa probabilitatile sunt in continuare mici, mai ales daca anii din strainatate au fost petrecuti studiind intr-un loc precum Cairo.
Bineinteles, exista intotdeauna riscul ca cineva care a studiat la Cairo - si care s-a ales cu o iubita sau un iubit egiptean si cu o groaza de prieteni egipteni - sa fi trecut deja de partea inamicului. Insa CIA si DO au o nevoie disperata de vorbitori de limbi straine si de cunoscatori ai unor parti ale lumii deosebit de importante pentru Statele Unite. A respinge astfel de oameni numai pentru motivul ca nu sunt autohtoni reprezinta o alta modalitate prin care Agentia stramba din nas pentru a ramane fudula.
CIA trebuie sa instituie un sistem de validare ("clearence") cu diferite nivele de acces. Nivelul intai s-ar aplica angajatilor obisnuiti ai CIA si ar trebui sa presupuna acces la documente strict secrete, testare la poligraf la fiecare trei ani, un control financiar regulat si o investigare amanuntita a tuturor contactelor cu strainatatea. Daca un angajat cu nivelul intai de acces anunta ca vrea sa se insoare cu o rusoaica, si aceasta are un var in serviciile secrete rusesti, trimiteti-i un cadou dragut si spuneti-i "la revedere."
In centrul sistemului serviciilor noastre de informatii se afla secrete care trebuie pastrate, iar cea mai buna modalitate de a o face este prin izolarea pazitorilor acestor secrete de restul lumii.
Problema izolarii persoanelor consta, insa, in faptul ca acestea nu pot sa inteleaga modul in care functioneaza lumea.
Iata de ce ar trebui creata o a doua categorie de angajati CIA: oameni care isi petrec cea mai mare parte a vietii lor in strainatate. Acestia studiaza la universitati din strainatate, se casatoresc cu persoane de nationalitati diferite de a lor si au copii care nu sunt americani. Pe scurt, acestia isi impart loialitatea. Ei ar trebui sa primeasca validare doar pana la nivelul "secret": nu pot avea acces la informatiile Agentiei Nationale de Securitate, la sistemele avansate de monotorizare prin satelit si la secretele noastre nucleare (cunoasteti restul de "et caetera").
De ce sa validam accesul unor astfel de persoane in serviciile secrete americane? Pentru ca obtinem o fereastra catre lume. Sa spunem ca CIA-ul angajeaza un tanar cetatean american, care a studiat la Universitatea Americana din Beirut, care se casatoreste cu o domnisoara din Arabia Saudita, care poate se converteste la Islam si se muta in Arabia Saudita pentru a-si gasi o slujba acolo. Dupa cinci sau sase ani petrecuti in regat, acesta, cu siguranta, va vorbi araba fluent si se va invarti in cercuri la care angajatii obisnuiti ai CIA nu pot nici macar sa arunce o ocheada. Individul in cauza s-ar putea apropia suficient de fundamentalisti pentru a recruta un informator.
Aceasta reforma ar modifica in mod radical protocoale ramase neschimbate din 1947, de la infiintarea CIA. Va fi greu de introdus in sistem, insa reforma este esentiala in cazul in care Agentia spera sa se adapteze.
Recrutari de pe lista neagra
Directia de Operatiuni trebuie sa recruteze o a treia categorie de angajati: cei care eludeaza legea. Ma gandesc la traficantii de petrol aflat sub embargou sau furat, care au batut drumurile Bagdadului in anii '90 si care si-au pierdut noptile band si petrecand cu fiul lui Saddam, Uday. Imaginati-va cum ar fi fost daca CIA ar fi avut pe cineva aproape de Uday, un confident caruia psihopatul i-ar fi povestit ca taticul lui a distrus in secret toate armele de distrugere in masa. Poate ca nu ar mai fi fost razboi. Nu ar mai fi fost victime si haos.
Cunoasteti la fel de bine ca si mine, domnule director, scandalul la care veti fi expus atunci cand unul dintre acesti recruti cu grad mare de risc va calca stramb. Insa depinde de dumneavoastra ca Washingtonul sa afle ceea ce atat de multi oameni din jurul dumneavoastra se sfiesc sa spuna: suntem implicati intr-un razboi, nu organizam o serata de binefacere.
Traducere de:

---

Despre autor: