Politia Timis luata la puricat

La doar cateva zile de la demiterea comandantului Politiei Timis, Dorel Andras, a sefului Politiei rutiere, Stancu Filip si a sefului SIPI, Vasile Staicu, au sosit la Timisoara 40 de inspectori ai Corpului de control ai Ministrului de Interne, coordonati de comisarul sef Ilie Patrascu, adjunctul sefului Grupului de Control al MAI si de comisarul sef Ion Popescu, sef Serviciu Inspectii Politie. Desi par relaxati si nu foarte curiosi, inspectorii vor avea multa treaba. Zece omoruri grave au ramas nesolutionate de Politia Timis in ultimii patru ani. Este vorba despre cazuri grele - asasinate premeditate, in scop de jaf, reglari de conturi mafiote. Se adauga, ca o pata de nesters pe obrazul Timisoarei, moartea jurnalistului Iosif Costinas. Anul 2004 s-a incheiat cu sase crime nerezolvate. Si asta pentru ca in Timis timp de patru ani conducerea Politiei judetene a fost mai interesata de comenzile primite pe filiera de partid, de protejarea afacerilor unor membri PSD sau acoliti ai acestora, decat de siguranta cetateanului. Un singur exemplu: chestorul cu dispensa Dorel Andras si-a petrecut sarbatorile de iarna, potrivit presei locale, in Alpii austrieci impreuna cu bunul sau amic Cristi Pop, administratorul firmei Porto Petrol Timisoara, ai carui patroni sunt fratii Iancu - VGB. Zilele acestea a descins un control pe linie de finante si la Porto Petrol, protejata pana acum de prietenia reciproc profitabila cu seful politiei. ZIUA aminteste echipei de control cateva din cazurile nerezolvate pentru a nu fi ingropate o data cu victimele.
Dosarul "Sasa Disici"
Dosarul "Sasa Disici", politistul ucis in misiune in noaptea de 3 spre 4 martie 2001, a ramas in evidenta Politiei Timis cu autor necunoscut. Este, cronologic vorbind, primul din seria celor zece crime comise in ultimii patru ani in legatura cu care opinia publica n-a fost corect informata. In ziua in care se implineau patru ani de la asasinarea lui Sasa Disici, chestorul Dorel Andras, pe atunci inca seful politiei timisene, declara presei locale ca nu mai are ce discuta despre Disici. Slavco Disici, tatal lui Sasa, colegul sau, Ioan Mateescu, cu care Sasa era in misiune in acea noapte, dar si unul dintre martorii oculari din Ianova care au asistat la crima, sustin ca persoane foarte influente au avut interes ca uciderea lui Disici sa ramana un mister. S-a avansat ideea ca e vorba de un singur autor, martorii insa vorbesc despre trei. Explicatia Politiei este demna de Divertis: din cauza socului, martorii au avut halucinatii si au vazut trei barbati in loc de unul ! "Am dat peste 20 de declaratii la Politie si de fiecare data am spus ce am vazut: trei barbati. Ei voiau sa le spun altceva. Mi-au zis ca ei stiu ca a fost o singura persoana si ca eu mint. Ei ar fi vrut ca totul sa se ascunda repede. Si sa declar eu ca unul a fost criminalul, barbatul care s-a impuscat", a spus un martor din Ianova citat de "Timpolis", ziar local care a facut investigatii pe caz.
Unicul cazut a fost Raul Opris, un hot de masini care a fost incercuit de politisti in centrul Timisoarei la zece zile de la uciderea lui Disici. "Singurul om care putea declara ceva, Opris, a fost haituit jumatate de oras, dupa care, cica si-ar fi zburat creierii ca sa nu fie prins. Nici unul dintre colegii fiului meu nu crede ca s-a sinucis. Sunt toti politisti si stiu multe", conchide Slavco Disici.
Ce s-a intamplat cu agentul-sef Ioan Mateescu, coleg si martor, sugereaza natura tenebroasa a cazului. Mateescu a fost avansat imediat in grad la exceptional, ca si Disici "post-mortem", iar dupa trei ani, a fost dat afara din Politie pentru "divulgarea de secrete de serviciu" din dosare ale serviciului de Investigatii Criminale, desi el era agent de circulatie. "Cineva cu o putere foarte mare, persoane influente de la Bucuresti, au fost implicate in acest caz... Criminalii sunt liberi. Cine a castigat? Politistii sau infractorii?", se intreaba amar fostul agent rutier Mateescu.
Crima la comanda sau ucidere in scop de jaf?
Pe 19 februarie 2002, Norbert Orgonas, in varsta de 26 de ani, proprietarul unei firme de desfacere si reparat de calculatoare, a fost gasit fara viata, intr-o balta de sange, in propriul apartament de pe bulevardul Vasile Parvan, din Timisoara. Orgonas fusese ucis cu mai multe lovituri de cutit in inima si in spate. Politia a stabilit ca din apartament au fost luati 5.000 de dolari, doua laptopuri si doua celulare. In prima faza familia lui Orgonas a oferit 5.000 de dolari recompensa pentru informatii care ar putea duce la prinderea asasinilor. Ulterior, recompensa a fost marita la 10.000 de dolari. Obisnuiti sa hraneasca cetatenii cu vorbe, sefii Politiei Timis au facut de mai multe ori afirmatia ca sunt pe drumul cel bun. Dupa doi ani, ancheta nu are indicii clare.
De adevar se moare: Costinas
In iunie 2002, a disparut fara urma ziaristul timisorean Iosif Costinas. Pe 20 martie 2003, intre garile Pischia si Bencei au fost gasite ramasitele pamantesti ale jurnalistului, daca proba ADN este corecta. Cazul "Iosif Costinas" a fost categorisit ca "sinucidere suspecta". Apropiatii lui Bebe Costinas si presa, care a facut propriile sale investigatii, resping ideea sinuciderii. In plus, multe detalii nu se potrivesc.
Ziarul "Timisoara" a relevat inadvertente si a pus luni in sir intrebari. Scheletul, incomplet, arata ca si cum moartea ar fi survenit in urma cu 5-6 ani. Ochelarii gasiti la fata locului nu au fost recunoscuti de rude sau prieteni. Discutii a starnit locul in care a fost gasit scheletul, la sapte metri de rambleul de cale ferata, intr-o zona circulata, unde zilnic se face verificarea sinelor. Cum de n-a vazut nimeni cadavrul? Cel putin ceasul ar fi trebuit sa ii tenteze pe cei care au trecut prin zona. De la momentul gasirii osemintelor, cazul sau a ramas in suspensie, penduland intre ipoteza sinuciderii, sustinuta de politie si cea a asasinatului, sustinuta de societatea civila care stie, cum spunea Lucia Hossu Longin, ca "de adevar se moare".
Ca ziarist de investigatie, Iosif Costinas s-a ocupat indeaproape de dosarele Revolutiei, dezgropand secrete deloc confortabile. El a publicat lista ofiterilor de Militie si de Securitate pe ale caror arme s-a gasit funingine in decembrie 1989. Ca un facut, lista contine numele a doi sefi din Politia Timis, in anul disparitiei ziaristului abia ajunsi pe val: Dorel Andras si Vasile Staicu.
Judecator ucis in propria locuinta
In vara lui 2004, la cateva sute de metri de sediul Politiei Timis, pe strada Simion Barnutiu, a fost ucis judecatorul Valica Gheran, fost judecator la Tribunalul Timis. Cei trei atacatori au patruns in locuinta sotilor Gheran escaladand acoperisul si intrand prin pod. Echipati cu cagule si manusi, criminalii i-au lovit cu bestialitate pe cei doi pentru a afla unde ascundeau banii si obiectele de valoare. Au plecat cu bani si bijuterii de peste 50.000.000 de lei. Agresiunea ar fi putut deveni dublu asasinat, daca sotia judecatorului, Ida Gheran, ranita doar, nu s-ar fi prefacut moarta.
Ineficienta anchetei Politiei mentine starea de tensiune si spaima in care traieste si acum vaduva Gheran.
Dublu asasinat pentru o pensie
Unul dintre cele mai sangeroase omoruri, ramase nerezolvate, este un dublu asasinat care s-a petrecut la mijlocul lui august 2004 in satul Begheiu Mic. Doi batrani care locuiau la marginea satului, au fost ucisi cu toporul.
Sotii Alexandru si Aurica Dumescu, de 84 si, respectiv, 81 de ani, au fost ucisi cu bestialitate in noaptea de 12 spre 13 august 2004 in casa lor. Barbatul a fost rapus de o lovitura de topor care i-a despicat capul, iar apoi i-a fost taiat gatul. Femeia a fost intai violata, apoi ucisa. Asasinul a plecat cu pensia de veteran a batranului, adica un milion de lei.
Criminali in libertate
Constantin si Maria Lupascu, octogenari, au fost atacati in 14 august 2004 in propriul apartament din Timisoara de doua persoane, un barbat mascat cu cagula si o tanara. Femeia a murit la cateva ore dupa agresiune. In aceeasi saptamana, Constantin Lupascu vanduse un teren de 5000 de metri patrati, iar cu o zi inainte de atac scosese din banca 2 500 de euro. Desi indiciile sunt numeroase, criminalii nu au fost identificati.
Cazul Ino Ardelean
Desi n-a apucat sa fie o crima, cazul "Ino Ardelean", incarca palmaresul de esecuri al Politiei Timis. In 3 decembrie 2003, jurnalistului i-a fost fracturat maxilarul de un agresor necunoscut. Nu stim exact cine l-a batut, in plin centrul Timisoarei, pe Ino Ardelean si, mai ales, cine a ordonat caftul. Surse din Politia Timis sustin ca s-ar cunoaste atat agresorul cat si instigatorii - oameni cu influenta, pe care articolele scrise de Ino i-au deranjat si care au decis sa "rezolve" in acest fel problema. Cronologia cazului este graitoare pentru incompetenta si interesele pe care le ascund cei platiti sa ne apere. Jurnalistul a anuntat ca da in judecata Politia pentru musamalizare.
Dupa ecourile internationale ale cazului, spre sfarsitul lui 2003, Politia Timis declara cazul prioritate zero. Pe 6 ianuarie 2004, anchetatorii au recunoscut pentru prima data public ca bataia ar putea avea legatura cu sfera politicului. S-au vehiculat si doua nume grele din conducerea judeteana a partidului de guvernamant. Pe 21 ianuarie, oficialii Politiei Timis anuntau ca au trei suspecti, supusi unor "investigatii complexe". Ancheta era supervizata de reprezentanti ai Parchetului de pe langa Curtea de Apel Timisoara. La mijlocul lunii februarie 2004, se vehicula in presa ca Ioan Rus, pe atunci ministru de Interne, fusese instiintat cine sunt agresorii si chiar cei care au comandat agresarea lui Ino Ardelean. Pe 25 februarie, comisarul-sef Ion Roibu, prim-adjunctul sefului Politiei Timis, declara: "Saptamana aceasta vom trece la materializarea datelor din acest dosar si mergem pe probatiune", publica "Evenimentul zilei". In 29 februarie, la presiuni externe, premierul in exercitiu, Adrian Nastase ameninta conducerea Politiei Timis cu destituirea in cazul in care dosarul Ino nu se va rezolva intr-o saptamana. Pe 7 martie 2004, intr-o conferinta organizata la Cluj Napoca, ministrul Rus anunta ca i-a demis pe sefii Politiei Timis, pentru ca nu s-au implicat in rezolvarea cazului Ino Ardelean. Presa a primit insa un cu totul alt comunicat: demisi erau doar... cativa "acari Paun": seful Serviciului de Investigatii Criminale si seful Biroului de Ordine Publica. Umbra proteguitoare a chestorului Zaharia a functionat si de data aceasta.
Au urmat aproape doua luni de acalmie. Presa locala a aflat ca un recidivist, evadat din Sectia 4 Politie Timisoara, era "prelucrat" la Penitenciarul Arad. I se aratau fotografii ale ziaristului, precum si numeroase materiale din presa, pentru a declara ca el este faptasul. Si altor detinuti li s-a propus reducerea pedepsei pentru a lua asupra lor fapta. Dupa o luna, la inceputul lui mai 2004, procurorii propuneau arestarea a doi presupusi instigatori. Conform rechizitoriului prezumtivii instigatori, Vasile Pandor si Gheorghe Leontescu, i-ar fi propus lui Salagarov Cristian (detinutul ajuns la Arad in inchisoare pentru alte fapte) ca, pentru 2000 de Euro, sa-l bata pe Ino Ardelean, dar Salagarov ar fi refuzat oferta. In lipsa probelor, magistratii nu au eliberat mandate de arestare pe numele celor doi. Dosarul a fost trimis inapoi la Politie, unde i s-a dat un numarnou si un nou termen de rezolvare: 1 mai 2005.

---

Despre autor: