Un altfel de raspuns al Europei

Intotdeauna cand te intorci dintr-o calatorie, lucrurile ti se par altfel. Deprins cu obiceiurile din tarile "civilizate" pe care le-ai vizitat, ai vrea ca ele sa se fi transferat, in timpul acela, in care tu ai fost absent din spatiul tau in care iti duci viata de zi cu zi; ai vrea sa cobori din avion, bunaoara si sa vezi cum toate ipostazele pozitive pe care le-ai remarcat si admirat aiurea in lume sa se repete si in curtea ta. Dar, invariabil nu se petrece absolut nimic. Romania pare condamnata sa ramana parca impietrita intr-un proiect al suburbanului, al mediocritatii si a stralucirii ieftine, de suprafata. Si atunci, de fiecare data, nu-ti poti reprima intrebarea fireasca: ce se intampla cu acest popor, care parca nu are trecut si nici viitor? Oare e adevarat ca noi, ca oameni care trecem prin timp, avem tendinta sa ne "stocam" propriul trecut ca intr-un clasor cu timbre, fara a starui, macar uneori in a-l analiza, iar prin asta ajungem sa fim convinsi ca intreaga lume se misca in acelasi ritm cu noi, si, ce e mai grav, ca ceea ce am trait noi ca istorie - personala sau a grupului in care traim - este propria noastra istorie; istorie care, conform unei false idei, va trebui sa fie si cea a celor care ne vor urma. Nimic mai eronat. Iar, daca mutand discutia pe alt plan suntem de acord ca fiecare tara isi merita conducatorii, atunci, pentru a fi mai expliciti, trebuie sa privim trecutul recent al acestui popor, altfel decat o colectie de timbre; sau mai bine-zis, sa privim fiecare timbru, sub lupa unui adevarat colectionar. Atunci vom vedea ca in viata politica romaneasca nu vom descoperi, nici daca lupa este extrem de puternica vreun "Guyana britanica", "Pitcairn" sau macar vreun "Cap de bour"... Imensa majoritate a politicienilor sunt indivizi trecuti de tinerete, cu istorii personale de multe ori incerte, oameni "normali" care nu au reusit sa faca mai nimic in viata sau la fostele lor locuri de munca. Altfel spus, triste mediocritati, care nici in noua lor situatie, de politicieni, nu vor putea sa faca mare lucru. Altii, din dorinta mai mult sau mai putin histrionica de a parea mai importanti decat ii considera propriile familii sau cercul intim de prieteni au facut orice sa fie in fata, sa fie vazuti la televizor, sa se vorbeasca mai mult despre ei. In fapt, nu au reusit decat un lucru. Sa-si tradeze propriile meserii, pe de o parte, si sa-si converteasca propria mediocritate intr-una publica, pe de alta. Pe alt plan, marii imbogatiti dupa 1989 sunt, si ei, in marea lor majoritate niste figuri triste, de un cosmopolitism emfatic-grobian, care investesc in prostii, cel mai adesea de un gust indoielnic. Educatia lor estetica se limiteaza la a avea vile imense si obiecte care costa mult, dar cu conditia obligatorie ca tot ce poseda sa fie la vedere. Discretia si bunul gust ale miliardarilor romani nu exista... Or, pentru un popor ca al nostru, care nu este interesat de repere cultural-morale, decat pentru a face parada, eventual, sau pentru ca asa "da bine" politicienii si oamenii cu bani sunt singurele modele demne de urmat.
M-am revoltat, cand am auzit ca, in mod brutal, sase autobuze cu turisti din Romania au fost intoarse de la granita spaniola, desi, cu siguranta ca multi din ei respectau regulile de calatorie in UE, insa mi-am dat seama ca, de fapt, poate ca acesta este pretul pe care il platim pentru propriile noastre modele. Iar daca credem ca europenii nu sunt la curent cu ceea ce propunen noi ca modele romanesti pentru aceasta Uniune Europeana de care facem atata caz, suntem in grava eroare. Cu siguranta ca gestul autoritatilor spaniole, cu toata nesimtirea lui, sta sa ne arate care este de fapt raspunsul europenilor fata de valorile pe care le naste si pe care le promoveaza politica si, in general, societatea noastra actuala. Iar daca singurele schimbari in randul politicienilor sunt doar de ordin estetic, constand in faptul ca primul ministru are tabieturi si se duce zilnic la manichiura sau ca ministrii au invatat sa-si asorteze sosetele, iar miliardarii de carton schiaza la Zell-am See uitand ca mai an vindeau valuta la Budapesta, perceptia occidentalilor asupra noastra nu se va schimba. Asa ca nu trebuie sa ne imbatam cu apa rece: vamesii spanioli nu au facut altceva decat sa ne spuna - poate prea brutal - ceea ce marile cancelarii din vest nu o pot face din diplomatie.
Or, atunci cand te intorci dintr-o calatorie intr-una din tarile Europei, faptul ca vezi lucrurile altfel decat ti-ai dori, incremenite adica in vesnicul derizoriu, intarit in timp al blestematului de "merge si asa", iti pare ca Romania profunda este mai interesata de vesnicia ei, decat de felul cum este ea perceputa de celelalte tari, iar oamenii par mai interesati de a mima salvarea vietii de dincolo de moarte, decat de justificarea calitatii propriei treceri pe acest pamant. Daca nu, atunci cum sa justificam faptul ca biserica are, la noi, cea mai mare cota de incredere, chiar daca este la fel de compromisa ca oricare alta?

---

Despre autor: