Ce se intampla cu teatrele Capitalei? (IV)

Stimate domnule Darie,
Sunteti unul din cei mai importanti regizori ai epocii teatrale pe care-o traim, iar spectacolele montate de dvs. s-au instalat pentru totdeauna in memoria celor care-au avut binecuvantarea de a le vedea.
Stimate domnule Darie,
Opinia mea, de jurnalist, critic de teatru si spectator, este ca dvs., directorul acestei institutii, duceti de rapa, incet, dar sigur, Teatrul Bulandra. Va mai dura pana va da definitiv cu fundul de pamant, caci caderea e de foarte sus, dar drumul acesta e.
N-as fi scris aceasta scrisoare si n-as fi meditat la asemenea subiecte radicale daca n-as fi incercat sa-mi explic reactia dvs. la un fapt marunt de saptamana trecuta. Cand am adus in discutie, tot in aceasta pagina, problema dreptului exclusiv de reprezentare pe care Bulandra, prin dvs., l-a obtinut la jumatatea lui 2004 pentru piesa "Shopping and Fucking", de Mark Ravenhill, ma asteptam ca, in cazul in care situatia juridica a acelui text e diferita de ce stiu eu, sa primesc o copie dupa contract care sa arate cum stau cu adevarat lucrurile, si o explicatie oficiala, asumata in scris de dvs., pentru neanuntarea intentiilor de a-l monta.
Ce am primit in schimb, iar dvs. stiti foarte bine, domnule Darie, au fost telefoane. Si nici astea de la dvs.
Domnule Darie, o cultura, sociala sau teatrala, bazata pe institutia telefonului e una profund si iremediabil putreda. Domnule Darie, diferenta dintre telefonul rosu din politica romaneasca si telefoanele (mobile) din teatrul romanesc e una de scara (caci miza e mult mai mica), nu de substanta.
Si eu, ca jurnalist, si dvs., ca director de teatru, indeplinim un serviciu public. De cele mai multe ori, din ratiuni pe care n-avem de ce le discuta, teatrul ca institutie a fost scutit de exercitarea, de catre ziaristi, a functiei critice derivate din acest statut de serviciu public. Chestiunea Mark Ravenhill e minora, e doar unul din multele cazuri in care un teatru cumpara o licenta si nu stie ce sa mai faca pe urma cu textul; modul disproportionat in care ati reactionat ma face sa cred ca, de fapt, sunteti foarte constient de starea precara a teatrului pe care-l conduceti, iar acea promisiune neonorata e doar un varf al unui aisberg foarte colturos.
Si dvs., domnule Darie, mizati pe lipsa de memorie a teatrului nostru, pe eternul capital inaugural adus de fiecare nou inceput de stagiune si miza social minora a domeniului artistic.
Domnule Darie, n-am uitat (iar din arhivele ziarelor n-a zburat) cum intentionati, dupa instalarea dvs. in 2002, sa readuceti Bulandra la gloria anilor '60-'70. Cum doreati sa monteze in teatru regizori tineri, si regizori tineri europeni. Cum voiati sa determinati intoarcerea pe scena a reprezentantilor diasporei teatrale. Ce s-a ales de toate astea, domnule Darie? A, stiu, veti demara programul underground, cu texte noi etc. La toamna. La o perpetua toamna.
Ce s-a-ntamplat cu "Egmont", domnule Darie? De ce singurele proiecte importante cu care a supravietuit in ultimii doi ani Bulandra si cu care si-a facut turneele in strainatate, al dvs. "Anatomie. Titus. Caderea Romei", "Oblomov", "Casatoria", "Sorry", isi au de fapt originea in directoratul anterior? Motivele obiective pentru care "Sorry" a iesit dupa doi ani sunt foarte de-nteles, dar de ce, daca "De Pretore" trebuia sa-nceapa repetitiile in februarie 2002, a avut premiera dupa un an? De ce, nici la-nceput, nici la sfarsit de stagiune, nu afla nimeni ratiunile zacerii de doi ani in repetitii a "Triumfului dragostei"? De ce, domnule Darie, trebuie sa aflam din pagina de Internet a teatrului ca vreti sa reluati "Iluzia comica", facuta de dvs. acum noua ani, si de ce-o faceti? Credeti ca un nume urias al anilor '60-'70, Liviu Ciulei, va aduce inevitabil cu el si aura acelor vremuri?
Domnule Darie, in ciuda a ceea ce cred foarte multi directori de astfel de institutii romanesti, un teatru nu e feuda personala a celui care-l conduce si care n-are de dat socoteala decat bunului Dumnezeu; cui da el socoteala e opinia publica si traditia teatrala din care face parte.
Domnule Darie, as putea zice ca Teatrul Bulandra sufera de o lipsa de transparenta, pentru ca nu vorbeste despre propriul program. N-o s-o fac. O sa spun in schimb ca Teatrul Bulandra nu vorbeste pentru ca nu are despre ce vorbi, ca sufera de o lipsa de strategie, o lipsa de viziune, o lipsa de suflu. Si as vrea foarte mult sa stiu, in numele studentiei mele petrecute la spectacolele Bulandrei, in numele iubirii pentru actorii acestui teatru, in numele potentialilor spectatori si al misiunii mele de cronicar teatral, ce se intampla in Danemarca dvs., domnule Darie?
A dvs.,

---

Despre autor: