Vlahii timoceni sunt suta la suta romani

Pana in urma cu vreo trei luni, foarte rar se putea citi in presa din Romania despre romanii din Valea Timocului, numiti vlahi, atat cei din stanga raului Timoc, apartinand Serbiei, cat si cei din dreapta lui, aflati in Bulgaria. Spre sfarsitul anului trecut si inceputul acestuia, romanii timoceni sunt pomeniti tot mai des, chiar daca numai prin stiri de ultima ora, cum ca in satul Malainita (Serbia) un preot a indraznit sa ridice o mica biserica, in chiar curtea locuintei sale, si a oficiat slujbe in limba romana (!); drept care primarul comunei Bor a cerut trimiterea de trupe sarbesti - ca pe vremuri in Kosovo - motivand ca prin activitatile unor "grupari nationaliste proromanesti" se urmareste destabilizarea si distrugerea statului sarb!?!
Limba romana, pe ascuns, in familie
Inainte de a istorisi despre prezenta si soarta acestor latini sud-dunareni, care vorbesc o limba romana apropiata de dialectul dacoroman din nord, spre deosebire de celelalte dialecte ale limbii noastre (meglenoromane, istroromane si aromane, primele doua pe cale de disparitie!), voi preciza ca in Serbia traiesc circa 40.000 de romani in Banatul Sarbesc, regiunea Voievodina, si aproximativ un milion si jumatate de vlahi. In timp ce primii se bucura de toate drepturile populatiei minoritare - scoala, biserica, publicatii, emisiuni de radio si televiziune, editura - ceilalti nu au nimic, fiind intr-un cumplit proces de deznationalizare, supusi chiar etnocidului.
La simpozionul "Mass-media de limba romana in comunitatile de langa granita - conditii, dileme, perspective" (Bucuresti, 15 noiembrie 2004) au participat, printre altii, ziaristul Marcel Bajka de la "Cuvantul Romanesc" (Varset) si studenta Grozdana Blagoevici (timoceanca, isi da licenta in ziaristica la Bucuresti, colaboratoare la "Romanian Global News"). Dupa ce primul a aratat cat de bine sunt reprezentati romanii in structurile publicisticii din Voievodina, a incheiat spunand ce grea este situatia vlahilor din Valea Timocului, unde "romanii nu au drepturi, nu au media in limba romana, doar o revista, Vorba noastra, care nu a mai aparut de vreo patru-cinci luni"...
Grozdana Blagoevici a pus degetul pe rana, afirmand: "In acest moment, in Timoc nu exista mass-media romaneasca. Eu sunt absolventa a Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii de aici, din Bucuresti, si nu am ce face acolo, adica nu am unde sa lucrez. Anul trecut (n.n. in 2003) am fost la o redactie de televiziune in limba romana, prima din Timoc. Din pacate, a fost doar un proiect finantat pana la sfarsitul lunii decembrie. Am fost foarte bine primita de oamenii de acolo. La inceput, asta a fost frica mea. Cum vor accepta acei romani limba romana in public? Pentru ca ei erau obisnuiti sa vorbeasca romaneste doar pe ascuns, in casele lor! Foarte multi ne-au incurajat sa continuam ceea ce am inceput, dar directorul acestei televiziuni particulare spunea ca suporta foarte multe presiuni din partea autoritatilor si chiar din partea unor cetateni sarbi. Chiar a primit amenintare prin telefon, ca va fi aruncata o bomba in sediul TV"!
Asa se face ca, dupa 8 luni, emisiunea a fost abandonata, chit ca patronul este roman, dar nu voia sa-si riste pielea si sa-si piarda banii si clientela sarba. Subordonatii sai acuzand-o pe Grozdana ca ii trage pe timoceni spre Romania! Chiar intre redactorii de la "Cuvantul Romanesc" au existat si exista disensiuni cu privire la folosirea limbii romane, o disputa majora pornind de la realitatea ca cititorii din Voievodina cunosc limba literara si o citesc cu grafie latina, pe cand cei din Timoc vorbesc o limba arhaica si nu inteleg multe cuvinte, mai ales neologismele. Iata de ce, bunaoara, sunt din ce in ce mai ascultate emisiunile posturilor de radio teritoriale Resita si Craiova, care "bat" dincolo de Dunare; in casa, ei invata ceea ce n-au stiut in decenii de izolare si slavizare.
Nimic despre romani si romanitate
"Eu as dori ca acea televiziune sa mearga mai departe", spunea tanara ziarista, "pentru ca are cel mai mare impact. Daca romanii de acolo nu stiu sa citeasca, degeaba li se aduc carti sau ziare, pentru ca ei nu inteleg limba romana contemporana. La televiziune este altceva. Daca noi, sa zicem, vorbim mai simplu si explicam prin imagini, oamenii o sa inteleaga mai repede si este foarte bine primit acest lucru.
In satele din Timoc sunt foarte multi batrani si foarte multe femei care nu stiu sarbeste! Odinioara, acolo femeile nu mergeau la scoala, asa ca ele nici nu au avut ocazia sa invete sarbeste, ca la scoala se invata numai in sarba. Acesta a fost norocul nostru, pentru ca aceste femei au invatat copiii lor doar romaneste. Dar plecand ei la scoala, acum toti stiu sarbeste. Prin emisiunile mele, in limba romana, aceste femei s-au vazut si ele luate in seama, putand sa urmareasca o relatare pe care o inteleg. Vedeau si ele, acolo, ca cineva vorbeste in limba lor cunoscuta si erau foarte incantate. Cand mergeam sa fac un reportaj de la un cerc, la o sezatoare sau aniversare, veneau batranele cu punga de struguri si-mi spuneau: "Ia, mama, ia si du si tu la colegii tai, acolo!" Si imi dadeau lacrimile de cata romanitate intalneam in acele locuri...
Si acum, o spun sincer, ma doare sufletul si-mi pare rau ca Statul roman nu face mai mult pentru timoceni. Departamentul pentru Romanii de Pretutindeni a fost anuntat de aceasta situatie, dar din pacate nu s-a primit nici un raspuns. Vorbe mari din partea DRP s-au auzit, dar doar atat. Eu am venit in Romania pentru studii de medicina. Cand am vazut ca nu voi putea face ceva cu aceste studii, m-am transferat la Jurnalism si l-am terminat, dar imi dau seama ca iar nu pot face nimic si sunt obligata sa raman in Romania, sa lucrez in presa, pentru ca acasa nu am unde lucra. Este una ca am terminat studiile in limba romana, ca stiu bine sarba si ma descurc chiar si la o televiziune sarbeasca, dar nu pot scrie nimic despre romani, atat despre cei din tara, cat si despre timoceni.
Si atunci, ce pot face eu? Sunt tanara, am o profesie, dar cine are nevoie de ea? Sper sa merg mai departe, dar daca nu-mi voi practica meseria in Romania, ma voi intoarce acasa, in Serbia, sa lucrez ca asistenta medicala in spitalul din Bor. Nu as vrea sa fac asta, pentru ca am facut o facultate si vreau sa nu raman cu gustul amar ca am facut-o degeaba! Ce fac eu cu dorul de romanitate?"...
Vlahii milenari si "zakon vlahom"
Li s-a spus, in acte de cancelarie sau in scrieri ale unor calatori occidentali, in aceasta parte a Europei medievale, VLASI, VALAHI sau VLAHI, precum si RUMUNI, deoarece vorbeau si se comportau precum traitorii din nordul fluviului, spatiu cunoscut sub numele de Valahia sau Tara Romaneasca. La vremea aceea, istoria lor era mai veche ce cel putin un mileniu si jumatate. Sa ne intoarcem in antichitate si sa ne amintim ca in sudul Dunarii, intr-un perimetru de circa 40.000 kmp (Morava-Timoc-Vidin pana la Iantra-Svistova si culmile Balcanilor) s-a constituit o puternica comunitate traco-tribaliana supusa procesului de romanizare, mai ales dupa retragerea imparatului Aurelian din Dacia Traiana (271-275 d. H.). Acesta si-a adus din nord trupele si administratia, creand o noua Dacie, impartita ulterior in Dacia Ripensis si Dacia Mediteraneana, teritorii supuse Romei inca multe secole. Romanizarea populatiilor authtone era un proces in plina concordanta cu vrerea stapanirii, limba latina - cea vulgara, vorbita de legiunile aduse din intreg imperiul - devenind mijloc de comunicare si existenta a populatiilor sud-dunarene, pana in Macedonia, Albania si Grecia.
Asta pana la invazia slavilor si bulgarilor (secolele VI-VIII), noii ocupanti ai spatiului balcanic intrand repede in conflict cu Imperiul Bizantin, care-i "proteja" pe autohtonii romanizati. Intr-un fel sau altul, sarbii sau bulgarii au avut castig de cauza, in plan militar, administrativ si statal, nereusind insa sa se impuna lingvistic in cateva "insule" de romanitate sud-estica. In functie de teritoriu si influente, asa s-au nascut si au evoluat dialectele aroman, meglenoroman si istroroman, ca surori ale dacoromanei din nordul Dunarii. Dar, unde sunt, in aceasta ecuatie, vlahii timoceni? La mal de fluviu, pe zeci de kilometri si-n adancime, spre munti, inca vreo suta, in peste 300 de sate si-n sase orase traiesc si azi aproximativ un milion si jumatate de romani! Istoricii afirma ca la baza Statului Asanestilor Romano-Bulgar (sec. XII) a fost revolta/rascoala Vlahilor condusa de fratii Petru si Asan, stat condus apoi de "acel vlah Ionita" ("Blachus ille Iohanitius"), erou socotit la vremea aceea, chiar de catre bizantini, "figura cea mai insemnata pe care au dat-o romanii din Balcani" (C.C. Girescu).
...Timpul fuge. Peste Peninsula Balcanica stapaneste Semiluna Imperiului Otoman. Comunitatile de sorginte latino-romanesti sunt supuse altor dogme si restrictii. Cu toate acestea, rezista si-si pastreaza limba, datinile, portul si meseriile, fiind respectati chiar si de catre noii ocupanti. Prin stabilirea frontierei dintre Serbia si Bulgaria, pe Valea Timocului (1833), vlahii au fost impartiti in doua, cea mai mare parte (zona Craina) devenind sarbeasca. Si dintr-o parte si din alta, timocenii au avut acelasi regim de deznationalizare, fara scoli si biserici, fara dreptul de a-si cultiva limba, traditiile si obiceiurile stramosesti.
Culmea este ca in tot timpul ocupatiei turcesti in Balcani, vlahii timoceni se bucurau de anumite drepturi pe care nu le aveau nici sarbii nici bulgarii. Un document emis de Soliman Legiuitorul, la 1521, numit kanun-name, se referea la romanii sau vlahii din dreapta Dunarii, dintre Morava si Timoc. Acestia "sa nu plateasca nici un haraciu, nici ispenge; sa fie scutiti si liberi de orice dare, nici o dare de munca sa nu dea"... Din acest codice de legi (reinnoit in 1687) reiese ca vlahii erau condusi de cneji (supusi direct sangeacbegului) si li se respecta credinta crestin ortodoxa. Ei aveau legi speciale zakon vlahom, diferite de ale sarbilor, zakon srbljem.
Scriind despre romanii de pe Timacus (Timoc), Stevan Macaj din Gurgusovac (Beograd, 1892) spune: "In general, romanii au o fire blanda, sunt buni la suflet, sinceri, serviabili, prietenosi, in casa cumpatati. Nu li se pot nega insusirile intelectuale. Inteleg de indata un lucru si sunt capabili sa ridice stiinta si arta la o treapta superioara". In afara unor carturari sarbi si bulgari, care le neaga vlahilor originea, virtutile, limba si drepturile, majoritatea cercetatorilor sustine cauza lor, cu argumente stiintifice, fara a se lasa influentati de vechea ideologie a hegemoniei panslaviste. "Cata vreme romanii timoceni au stat sub obladuirea turceasca, adica pana la 1833, ei s-au bucurat de dreptul de a avea biserici si scoli nationale. De la 1833 si mai ales dupa 1877, acest drept s-a ridicat treptat. Preotii si invatatorii din Valea Timocului sunt sarbi"... (Nicolae Cartojan - introducere la volumul Poezii populare de la romanii din Valea Timocului, Clasicii romani comentati, Bucuresti, 1943, p. 3-4, de Cristea Sandu Timoc).
Oamenii fara obarsie, alfabetul "Paunita" si tiganii
Tocmai de aceea, autoritatile Regatului Romania Mare au sprijinit infiintarea, la Bucuresti, a Societatii Culturale "Timoc" (1921) si a unei organizatii studentesti timocene (1926), acordand burse si ajutor financiar revistei "Timocul" (1934-1943). Intr-un memoriu adresat Maresalului Ion Antonescu, Societatea Culturala "Timoc" sublinia (la 14 mai 1943): "Romanii timoceni nu s-au gandit niciodata sa-si paraseasca glia strabuna si mormintele mortilor lor. Ei nu au cerut altceva pana acuma decat sa li se garanteze dreptul la viata libera, acolo unde sunt, dandu-li-se scoala si biserica romaneasca". Atata doreau, ei ramanand cetateni fideli ai statului in care traiau. Chiar daca in perioada interbelica se trimisesera invatatori si preoti romani in regiunea respectiva, se scolisera multi tineri timoceni, pentru a se intoarce in localitatile de bastina, acum era razboi si ajutorul devenise imposibil. Mai mult, dupa comunizarea celor trei tari "fratesti" s-a creat o cumplita prapastie intre Romania si comunitatile din sudul Dunarii (cu exceptia celei din Banatul Sarbesc), de asa maniera incat despre aromani, meglenoromani si istroromani se pomenea doar la facultatile de filologie si istorie, vlahii timoceni nefiind mentionati decat in tratatele de stricta specialitate.
Ce s-a intamplat insa din 1990 incoace? Mai nimic, in primii ani, cand totusi se "descoperea" exilul/diaspora/emigratia. Puterea de la Bucuresti incepea sa constientizeze ca dincolo de actualele granite traiesc circa 12 milioane de romani, in situatii si conditii total diferite, de la caz la caz. Fara a intra in amanunte privind conceptul de "romani de pretutindeni", voi aminti doar faptul ca de abia in 1997 s-a organizat o intalnire, la Guvern, cu unii reprezentanti ai organizatiilor romanesti din nordul si sudul tarii. Sudistii au aratat ca numara peste doua milioane de suflete, fiind cea mai numeroasa si compacta populatie romaneasca, dupa cea din Basarabia, fiind supusi la tot felul de presiuni, intimidari si constrangeri, pentru a-si pierde identitatea si a renunta sa se mai declare romani. In recensamintele din ultima vreme (din Bulgaria si Serbia), ei erau numiti fie vlahi fie romani, dupa vechiul obicei sovietic actualizat in R. Moldova si Ucraina, specificandu-se ca unii sunt moldoveni, altii romani.
Dupa teoria slavofonilor, vlahii ar fi o semintie fara obarsie sigura si fara protectori, deoarece nu mai exista un stat numit Valahia, ca in evul mediu! Mai mult, s-a acreditat ideea ca "exista o limba vlaha", pentru care a fost inventat alfabetul numit Paunita si un altul, creat la Viena, de catre niste pseudospecialisti, o combinatie intre scrierea elena si cea chirilica. Ambele diversiuni "stiintifice" au cazut in derizoriu, romanii timoceni respingandu-le pe temeiul ca "limba romana are alfabetul ei latin"... Asa grait-au Dimitrie Craciunovici, presedintele Miscarii Romano-Vlahilor din Serbia, cu sediul la Zajcar, si Ivan Alexandrov, presedintele Asociatiei Culturale a Vlahilor din Bulgaria, de la Vidin("daca scriam a Romanilor, nu ne inregistrau"), organizatii infiintate dupa 1991. Culmea este ca unii vlahi din Bulgaria, la ultimul recensamant, s-au inregistrat ca "tigani", deoarece "tiganii sunt recunoscuti ca minoritate"!
Intr-o emisiune "Dialog pe ambele fete", a studioului TVR Craiova, se arata ca romanii timoceni locuiesc in 328 de sate si-n 6 orase, fiind supusi "unui pericol foarte mare de deznationalizare si asimilare". Cu un curaj deosebit, un reprezentant din Serbia al acestora spunea, la 14 iunie 1999, ca Milosevici este "nu numai dusmanul minoritatilor, ci a fost si este, prin ceea ce face, dusmanul sarbilor"...
Slavi veniti din Asia
De aproape un deceniu, guvernantii nostri n-au reusit sa-si impuna punctul de vedere privind starea in care se afla vlahii timoceni, chit ca s-a infiintat DRP, au avut loc vizite parlamentare si s-au semnat anumite acorduri diplomatice intre ministerele de Externe ale Romaniei si Serbiei. Despre unul dintre acestea relata si ziarul Politika, din Belgrad, in ziua de 6 noiembrie 2002, sub titlul "Duh dobre tradicije", in care presedintele Comunitatii Romanilor din Iugoslavia, Ion Cizmas, arata ca "Sarbii de la nord de Dunare se bucura de toate drepturile, dar vlahilor de la sud de Dunare astfel de drepturi le sunt interzise", afirmatie reluata si de Agentia Taniug.
Dinolo de orgolii si recensaminte, de diferentieri intre romanii banateni si timoceni, ramane dorinta acestora din urma, care sunt de zece-cincisprezece ori mai multi, de a avea invatamant in limba materna, biserici romanesti, mass-media proprie, drepturi sociale, politice si economice egale cu populatia majoritara. S-a incercat cristalizarea legaturilor celor doua etnii romanesti la intalnirea din 7 decembrie 2002, in sala Teatrului popular "Sterija Popovici", din Varset. La aceasta adunare au participat si reprezentanti ai Ministerului Minoritatilor din Serbia-Muntenegru, dar nu si ai DRP! Fiind nedreptatiti tocmai de fratii lor banateni, romanii timoceni, gratulati si astazi cu termenul de vlahi (ceea ce le convine sarbilor), s-au retras de la intalnirea menita sa-i uneasca pe toti romanii din aceasta tara, alegerile pentru un for reprezentativ esuand.
Se bucura de aceasta situatie anumiti "specialisti", precum cei de la publicatia Timocka Revija-Crimi, care considera ca "in spatiul actualei Romanii, de mult prin istorie, inainte de venirea gintilor barbare romanesti in Serbia (sublinierea noastra) si din alte spatii din Europa de Rasarit si Asia, a existat statul "Slavinia", pe care l-au populat slavii, printre ei si vlahii". De aici, pana la a decreta ca vlahii sunt "cel mai vechi popor slav de pe aceste meleaguri" este doar un pas! Cum adica, vlahii timoceni existau ca slavi, inaintea venirii slavilor in Carpati si Balcani? Pe baza acestei opinii, s-a ajuns la teza care sustine ca "vlahii niciodata n-au fost romani"! Asemanarea dintre limba vlaha si cea romana este, pentru tovarasii sarbi, o "mare iluzie", iar dorinta acestora de a avea voie sa vorbeasca romaneste si sa aiba scoli in limba materna este "cea mai mare utopie". Din punctul lor de vedere, vlahii sunt "o grupa etnica si nu o minoritate nationala".
O bisericuta duce la distrugerea statului sarb
Si atunci, cum sa nu-i bati si sa-i elimini din scoala daca-i auzi vorbind romaneste, pe strada, in recreatii, la petreceri? Cum sa-i lasi sa se roage si sa asculte liturghia in limba romana? Cum sa nu-i pedepsesti pe copiii timoceni care au fost in ultimele doua-trei veri in tabere la Timisoara si Arad, care invata scris-cititul romanesc si vad ca fratii lor din nordul Dunarii apartin gintei latine, ca si ei? Si atunci, cum sa nu dispui demolarea unei bisericute romanesti din regiunea Timocului?
Timp de doi ani, tanarul Boian Alexandrovici, ipodiacon, a solicitat autoritatilor bisericesti si guvernamentale sarbe sa-i permita ridicarea unei biserici in satul Malainita, comuna Negotin. Raspunsul n-a venit, drept care preotul a inceput construirea lacasului ortodox in chiar curtea locuintei sale, cu bani stransi de la locuitorii din zona si din donatii. Sfintirea ei a fost facuta la sfarsitul lunii noiembrie 2004, de catre episcopul roman Daniil Partosanu. Dupa zeci de ani, locuitorii comunei si romani veniti din alte localitati au auzit si inteles o slujba in limba romana, crezand ca este vorba de un inceput al emanciparii timocenilor. Nici vorba. Imediat, autoritatile sarbe, prelati si mireni, s-au alertat de asa maniera incat au hotarat sa darame clopotnita, biserica si chiar casa preotului! Mai mult, acesta a fost amenintat cu moartea, iar elevii care au fost in aceasta perioada la slujba nu vor mai fi primiti in scoala.
Isteria antiromaneasca, sustinuta de presa sarba, a culminat cu cererea primarului comunei Bor, adresata premierului Serbiei, de a trimite trupe in Timoc, unde actioneaza mai multe "grupari nationaliste proromanesti", care ar urmari destabilizarea si distrugerea statului sarb. S-au vehiculat si alte asemenea enormitati, privind uneltirile vlahilor timoceni impotriva Serbiei. Doar pentru faptul ca romanii de acolo au spus, pentru prima oara, "Tatal nostru" in limba materna, intr-un lacas de cult sfintit. Mai lipsea sa se strige pe strazi "moarte romanilor"!, precum s-a scris, pe zidul cladirii din Bor a Asociatiei pentru Cultura Romanilor-Vlahilor "Ariadnae Filum", in octombrie 2003. Provocare, intimidare sau diversiune? Si una si alta!
Reactiile la aceasta manevra xenofoba n-au lipsit. Acuzele respective au fost demolate chiar de catre asociatiile romanesti din Serbia-Muntenegru; Oficiul pentru Drepturile Minoritatilor din Centrul si Sud Estul Europei (ODMSCE), cu sediul la Bucuresti, a atras atentia ca actiunile antiminoritare care se manifesta in Serbia de nord-est impotriva romanilor din zona nu corespund normelor europene privind drepturile etnicilor de alta nationalitate decat a majoritarilor. Cu destula intarziere fata de cele relatate, Ministerul Afacerilor Externe a hotarat sa monitorizeze situatia, cum se spune, asta numai dupa ce ministrul Culturii si Cultelor, Mona Musca, a declarat ca "voi iesi eu la atac" pentru a-i sprijini pe cei "peste 400.000 de romani de acolo, care nu au acces la educatie, cultura si religie in limba materna" (9.01.2005).
Toate acestea sunt bine puse pe hartie. S-au discutat si la adunarea de constituire a Federatiei Rumanilor din Serbia, care a avut loc la 12 februarie, la Negotin (n.n. de ce Rumanilor?), dar ramane de vazut ce inseamna asta in mod practic. Sa speram ca vizita recenta a unei delegatii a romanilor din Timoc la Bucuresti, care a avut mai multe intalniri cu autoritatile romanesti si cu Patriarhul Teoctist, urmate de o conferinta de presa organizata la sediul Fundatiei Nationale pentru Romanii de Pretutindeni, va da castig de cauza celor care spera ca in viitor sa-si redobandeasca ceea ce au avut odata: limba, cultura, educatie, relgie. In rastimpul de aproape doua secole, a afirmat dr. Pedrag Balasevici, presedintele Partidului Democrat al Romanilor din Serbia, "statul sarb a inoculat in noi ideea ca suntem altceva chiar si decat fratii nostri din Voievodina. Un pas de 200 de ani nu se poate face cat ai bate din palme". Cat despre sprijinul DRP, in promovarea romanismului in zona, invitatii aratau ca desi au depus, in anii trecuti, mai multe proiecte, nu le-au fost acordate decat cateva si acelea de impact minim pentru comunitate. In schimb, proiectele care vizau dezvoltarea mass-media, radio si televiziune cu precadere, au ramas in asteptare pana acum, desi a fost finantat un proiect-pilot la o televiziune privata, care nu a functionat decat o perioada limitata.
P.S. Zilele trecute s-a deschis Consulatul General al Romaniei la Varset, in jurisdictia caruia intra regiunea Voievodina (Banatul central si Banatul de Sud). Foarte bine! Dar iar ii uitam pe romanii timoceni? Bravos natiune, halal sa-ti fie...

---

Despre autor: