Traditie, inovatie si inertie in cultura

Negocierile dintre deja bine instalatul nou ministru al Culturii, Mona Musca, si asa-numitul "sector independent" au inceput destul de in forta si nu se vor incheia usor. Mai mult ca sigur, institutia artistului independent, asa cum o cunoastem si sustinem, are toate sansele, in ritmul de acum, sa dispara inainte de sfarsitul mandatului doamnei Musca.
Nimic nu i se poate reprosa, deocamdata, ministrului, nici macar episodul Trianon (si nu cred sa gafeze nici pe viitor); exista insa o incompatibilitate funciara intre ceea ce inseamna independenta artistica si sistemul de valori stabile in care crede Mona Musca, recunoscute prin conventie la nivel inalt cultural, indisputabile. Financiar-vulgar vorbind, diferenta e tocmai cea dintre un investitor imobiliar, care prefera sa-si bage banii in ceva palpabil, solid, caruia valoarea de piata ii creste inertial, si unul la bursa, care alege sa riste intr-o idee, un proiect virtual ce-l poate lasa dintr-o lovitura ori falit, ori milionar.
Ministrul Culturii se considera un administrator, nu un evaluator al domeniului pe care-l "pastoreste". In acelasi timp, spune doamna Musca, intre traditie si inovatie artistica, ceea ce alege domnia sa sa privilegieze este traditia: cultura de patrimoniu, Cultura, ideile perene prin care o natiune se defineste pe sine artistic. Nu presupune insa cernerea granelor intre traditie si inovatie o judecata de valoare? Preferand traditia in defavoarea inovatiei, ministrul stabileste deja o ierarhie intre ele. Iar inovatia, investitia riscanta in actiuni umane, artistice, estetice care nu garanteaza profitul, nu mai poate decat sa-si astepte randul la usa din dos. Sau - si despre asta vorbeam prezicand decesul "sectorului independent" - artistii nostri tineri se vor aseza la coada afirmarii in conformitate cu standardele traditiei, ori (si ganditi-va de cand n-ati mai vazut un spectacol de dans contemporan facut in Romania) vor lua avionul (si nu TAROM-ul) catre alte regiuni cultural-independente.
Parteneriat public-privat pentru artistii independenti? O uriasa, trista iluzie. Daca statul nu risca pentru un astfel de artist, va spune orice intreprinzator privat, se vede treaba ca nu (se) merita, deci de ce-ar face-o el?! O, da, ar putea sa cheltuiasca ceva, cu conditia sa-si impuna valorile LUI, vizand tipul de publicitate care-l avantajeaza cel mai mult. Cu experimentele artistice ori de alt fel sa se-ndeletniceasca cine are bani de pierdut, sa schimbi lumea n-a fost niciodata o afacere rentabila.
Dar pentru societate a fost intotdeauna, ea a devenit mai buna riscand, nu conservand. Incercand, nu tocind pingele pe aceleasi drumuri bine cunoscute. Adevarat, nimeni nu va simti vreodata lipsa lui "ar fi putut sa fie", inertia e un sentiment foarte placut; in mersul ei leganat, iti da impresia ca inaintezi cand de fapt stai pe loc, sau, mai rau, te-nvarti in cerc. Lasand la urma grija independentei ca forta novatoare, spiritul ei va disparea, lumea se va aseza mai comod pe coada ei de brontozaur si toti vom fi mai fericiti. Ne vom, nu-i asa?, rinoceriza cuminte.
Daca Ministerul Culturii nu va da semnalul increderii in nou, in incercare (cu tot cu spectrul ei de ratare), drumurile in Romania se vor inchide in fata artistilor independenti (care, dintru inceput, poarta handicapul competitiei cu statuia patrimoniala). Artistii independenti se vor pierde in neant, cultura vie se va stinge odata cu ultimii reprezentanti ai establishment-ului mumificat al zilelor noastre, vom vorbi cu, despre si pentru pietre imuabile peste care apa trece si nu lasa urme. Apocaliptic au ba, vom fi foarte multumiti cu noi insine.
Sa investesti, ca stat, in potentialul artistic al momentului, bine spun unii, inseamna sa investesti in viitorul social. Nu toate investitiile vor iesi in castig, si asta e adevarat, dar, in definitiv, construirea de valori culturale e un proces continuu, iar cine nu risca isi va vedea solida investitie imobiliara degradandu-se si prabusindu-se asupra ei insisi si a celor care, temporar, o locuiesc. Mai mult sau mai putin rinocerizati.

---

Despre autor: