Crimele regimului comunist, crime impotriva umanitatii

Recent, fundatia ICAR (Centrul Medical de Reabilitare a Victimelor Torturii) a initiat o dezbatere pe marginea aparitiei generalului de Securitate (r.) Nicolae Plesita in doua editii ale emisiunii lui Dan Diaconescu (OTV). Plesita si-a permis sa-si batjocoreasca fostele victime cu un cinism revoltator. Reprezentantii unor organizatii neguvernamentale, ziaristi, scriitori, istorici si medici s-au intalnit la sediul Grupului pentru Dialog Social indignati de atitudinea fostului tortionar.
Participantii au lansat un apel prin care organizatiile neguvernamentale si in particular presa erau invitate sa ia atitudine impotriva exercitarii abuzive a libertatii de exprimare, sa condamne public asemenea fapte si sa ceara incriminarea lor legala. A fost sesizat Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD), in legatura cu discursul sfidator, discriminator, al lui Nicolae Plesita fata de Paul Goma, Ioan Petru Culianu, partizanii anticomunisti Gheorghe Arsenescu si Toma Arnautoiu si fata de intervenientii prin telefon. S-a cerut de asemenea Consiliului National al Audiovizualului (CNA) adoptarea unor sanctiuni impotriva celor care dezinformeaza cu privire la istoria regimului comunist si denigreaza "victimele acestui regim totalitar". Participantii au mai solicitat Parlamentului si Guvernului adoptarea de reglementari menite sa sanctioneze negarea caracterului totalitar al regimului din perioada 1945-1989.
Vedem deci, in ultimele zile, o intensificare a eforturilor incepute imediat dupa 1989, in particular de AFDPR si Alianta Civica, de a trata corect memoria victimelor comunismului. Activitatea fundatiei ICAR si apelul amintit se indreapta astazi spre folosirea sau adoptarea unei legislatii care sa normeze opiniile si discursul fata de trecut. O arata cererea de implicare a CNCD si CNA, solicitarea unei legislatii care sa condamne negationismul fata de represiunea comunista. Autorii demersului par sa aiba ca model Ordonanta nr. 31/2001, care condamna manifestarile fasciste, negarea Holocaustului si promovarea cultului persoanelor vinovate de astfel de crime.
Este adevarat ca in raport cu istoria reala si cu prevederile constitutionale, pedepsirea negationismului crimelor naziste (devenita lege) atrage logic pedepsirea negarii crimelor comuniste. Ramane insa intrebarea daca acest fel de a trata mostenirea comunismului este si cel bun; daca experienta de pana acum a institutiilor menite sa sanctioneze opiniile rasiste ori fasciste poate sa reprezinte un model.
Cred ca nu. Ordonanta 137/2000 privind combaterea discriminarii nu are ca scop sanctionarea opiniilor politice. Ea protejeaza aspectele identitare ale comunitatilor fragile si nu vad de ce i-am extinde domeniul. In ce priveste CNA, institutia a ajuns la un exces de normativism. Stimularea tendintei normativiste va agrava panta si asa periculoasa. Prevederile Ordonantei 31/2001 au fost aplicate unor tineri debusolati, in timp ce mercenarii autentici ai urii fascistoide dau mai departe sfaturi natiei. Cat de calificate sunt institutiile noastre sa aplice o astfel de legislatie se vede din confiscarea cartilor lui Nietzche la anchetarea a doi tineri. La randul lui, CNCD a ajuns sa se autosesizeze impotriva unui articol al scriitorului Dan Stanca, intrucat critica folosirea actiunii afirmative la romi, iar scriitorul Mircea Mihaies a primit 40 de milioane amenda pentru publicarea unui pamflet esentialmente politic. In schimb, pana astazi, CNCD nu a sanctionat niciodata saptamanalul Romania Mare!
Initiativa ICAR mi se pare admirabila, insa strategia ei de tratare a trecutului comunist discutabila. Fundatia a depus in martie 2003 o actiune in justitie prin care cerea statului sa recunoasca regimul comunist ca un regim dictatorial. Apoi, recent, a solicitat lui Traian Basescu, in calitatatea acestuia de sef al statului, sa asume responsabilitatea pentru represiunea comunista, sa recunoasca meritele celor care s-au opus regimului criminal, sa acorde scuze supravietuitorilor.
Dupa opinia mea, solutia, simultan nuantata si radicala, ar fi alta. Represiunea comunista ar putea fi inclusa in categoria crimelor impotriva umanitatii. Mai multe documente ale ONU subliniaza responsabilitatea statelor pentru urmarirea in justitie a celor care se fac vinovati de genocid si de crime impotriva umanitatii si excluderea acestor crime de pe lista faptelor care pot fi amnistiate. De altfel, in democratiile contemporane, codurile penale pedepsesc astfel de crime. Codul penal romanesc o face si el intr-o sectiune intitulata "Infractiuni contra pacii si omenirii", unde sunt incriminate genocidul, tratamentele neomenoase s.a. Aceasta sectiune ar trebui completata daca vrem sa acoperim ce s-a intamplat intre 1945-1989. Un rezultat important este si faptul ca actele de represiune raman imprescriptibile. Prevederea se regaseste si in Codul penal romanesc (art. 121 (2)).
Normativismul nu este o solutie pentru fundarea unei democratii. In Romania, unde lipsa discernamantului etic este dublata de coruptia institutiilor, normativismul poate face chiar ravagii. Eu cred ca prelucrarea comunismului si a mostenirii sale are cateva standarde simple. Impotriva comunismului se putea lupta prin orice mijloace, inclusiv prin defectare, ca in cazul Ion Pacepa, Liviu Turcu si al altora. Dupa colapsul regimului, nimic nu este mai important decat devotamentul pentru democratie si o societate libera. Ce poate fi mai anti-comunista decat bucuria libertatii? Normarea opiniilor si a exprimarii lor mi se pare cea mai gresita cale. Este necesara, desigur, tratarea corespunzatoare a crimelor fostului regim. O solutie este definirea crimelor regimului comunist drept crime impotriva umanitatii si prin consecinta, eliminarea prescriptiei pentru ceea ce s-a intamplat inainte de revolutia din 1989. Aceasta strategie nu limiteaza in nici un fel democratia, ci doar o intareste.

---

Despre autor: