Scanteia scandalului

"(...) Salutand emfatic semnarea unei scrisori comune a participantilor la festivitatea amintita, dupa ce, in anii care au precedat actul de la 23 August 1944, Dumitru Staniloae, de pilda, isi exprima adeziunea entuziasta fata de legionarism, de dictatura regala si regimul antonescian. In 1945, el anticipeaza printr-o retorica belicoasa prigoana anticatolica stalinista pe care BOR o va sprijini in speranta consolidarii unei pretinse hegemonii religios-spirituale: "La inceputul lunii acesteia s-a produs in lumea ortodoxa un eveniment a carui semnificatie nu a fost suficient scoasa in relief. Cu prilejul alegerii noului Patriarh al tuturor ortodocsilor din URSS, s-au intalnit la Moscova aproape toate capeteniile Bisericilor autocefale ortodoxe, fie direct, fie prin delegati, si au semnat impreuna o epistola enciclica in legatura cu evenimentele curente. Indeosebi in acest act comun este demascata si osandita orientarea politicianista a activitatii Vaticanului, care are ca tel actual "apararea hitleristilor care au scaldat in sange Europa si care sunt dusmanii de moarte ai libertatii".
Este pentru prima data, dupa mai multe sute de ani, ca aproape toata ierarhia ortodoxa, intrunita prin delegati, semneaza un act comun.
Si, mai ales, este pentru prima data dupa mai multe sute de ani ca ierarhia ortodoxa intrunita la un loc trece de la defensiva la ofensiva impotriva catolicismului, de la care au avut atata de suferit popoarele ortodoxe, aflatoare pana de curand in situatii politice dezavantajoase. (...) Dar aceasta reculegere a ortodoxiei, in tot dinamismul pe care imprejurarile schimbate din Rasarit il fac posibil, nu se va multumi numai cu o strangere de randuri inlauntrul ei, ci constiinta puterii si adevarului superior pe care il reprezinta o va face sa treaca la ofensiva asupra formelor celorlalte de crestinism. Faptul ca ortodoxia e forma crestina cea mai apropiata de ideea de democratie reala, de dreptate sociala si de confraternizare intre neamuri, idee ce a izbucnit cu atata forta in Rasarit si care va influenta fara doar si poate intreg Apusul, va da un mare prestigiu si o mare forta expansiva Bisericii ortodoxe, care reprezinta crestinismul comunitar, sobornicesc, opus deopotriva individualismului protestant, crescut o data cu era burgheza, cat si catolicismului dictatorial - ultimul vestigiu al feudalismului medieval"". (Dumitru Staniloae, Perspectivele ortodoxiei, Telegraful roman, 1945)
W. Totok continua in articolul din Observator Cultural: "ostilitatea lui Staniloae fata de ecumenismul autentic si toleranta interconfesionala se desprinde si din alte texte, in care-si exprima rezervele fata de protestantism, bazandu-si argumentele pe dogma ortodoxa: "Protestantismul", scria el, "a tras cele mai putine invataminte din dogma Sfintei Treimi pentru viata omului in societate."
Individualismul protestant, afirmand ca omul isi castiga mantuirea stand izolat in fata lui Dumnezeu, e in directa contradictie cu porunca iubirii si a comuniunii indicate de Sf. Treime. La catolicism, devierea de la calea dreapta a duhului crestin in aceasta privinta apare mai putin vizibila. De aceea trebuie sa staruim putin mai mult intru reliefarea superioritatii ortodoxiei fata de el in acest punct". Concluzia teologului este cat se poate de limpede cand scrie: "Ortodoxia e singura infatisatoare autentica a cerului pe pamant" (Dumitru Staniloae, Ortodoxia si viata sociala, Telegraful roman, 1940)".

---

Despre autor: