Lidia Staniloae: Tatal meu a dezaprobat violenta

In numarul din 21. 12. 2004 - 03. 01. 2005 al revistei Observator Cultural a aparut articolul Episcopul, Hitler si Securitatea, al domnului William Totok, articol care se vrea stiintific, obiectiv si pledand pentru un adevarat "spirit ecumenist". Nu este nici una, nici alta si in orice caz spiritul ecumenist ii este cu totul strain. Nu este de competenta mea si nici nu intra in preocuparile mele cea de a-l discuta. Sunt altii mai calificati sa o faca. Acolo unde insa domnul Totok se refera la fapte pe care ar fi bine sfatuit sa incerce a le cunoaste mai bine, este intr-adevar intentia si preocuparea mea de a restitui adevarul, ca una care il cunosc mai mult decat oricine. De la bun inceput as vrea sa-i atrag atentia ca o personalitate, opera, orientarea, convingerile sale, nu se judeca dupa cateva fraze scoase arbitrar din contextul unui articol si citite in fuga. Aceasta este, folosind cea mai blanda calificare, o metoda hazardata si superficiala, in acelasi timp periculoasa pentru cel care o practica. Ce s-ar intampla daca, de pilda, am aplica-o si calitatii productiei domnului Totok? Ma intreb ce concluzii s-ar putea trage in cazul domniei sale?
Revenind, vreau sa citez doar cateva randuri ale suszisului articol: "...In anii care au precedat actul de la 23 August 1944, Dumitru Staniloae, de pilda, isi exprima adeziunea entuziasta fata de legionarism..." Cuprins de avant, domnul Totok foloseste expresii ca "retorica belicoasa", ca sa nu mentionez decat una.
Toata lumea stie, afara de domnul Totok, ca tatal meu, marele teolog Dumitru Staniloae, si-a manifestat totdeauna dezacordul fata de orice fel de violenta, de dictatura si de miscari extremiste de oricare orientare ar fi fost ele. Este un fapt bine cunoscut de opinia publica, afara de domnul Totok, ca si-a exprimat cu asprime dezaprobarea pentru preotii si studentii teologi care defilau in camasi verzi, atragandu-le ferm atentia ca ei apartin unei singure religii, aceea a iubirii si ca trebuie sa poarte crucea si Evanghelia, iar nu pistolul la brau. Prin aceasta si-a atras ura a doi dintre profesorii, colegi de-ai sai, de la Academia Teologica din Sibiu, care dupa 1944 au schimbat macazul devenind consilieri la Presedintia Consiliului de Ministri si colaboratori apropiati ai lui Groza.
Se stie ca in aceasta calitate au uneltit ca el sa fie dat afara din Functia de Rector al Academiei Teologice si ca a trebuit sa paraseasca postul de profesor si Sibiul. Calomniile lor sistematice, care l-au descris ca mistic si dusman al poporului, au dus la arestarea si condamnarea lui la cinci ani de temnita grea in 1958. Este de asemenea un fapt cunoscut de toti, cu exceptia domnului Totok, ca la asasinarea lui Iorga, tatal meu a scris doua articole de protest in Telegraful Roman, al carui redactor-sef era, ceea ce i-a atras amenintarea unor varfuri legionare: "Staniloae sa se potoleasca, altfel va sta unde a stat Iorga" Eram de fata cand i s-au transmis aceste cuvinte si spaima produsa de ele mi-a ramas pentru totdeauna intiparita in memorie. Cum de n-a citit si aceste articole in Telegraful Roman bine documentatul domn Totok, daca a consultat acest ziar? Toate aceste fapte sunt scrise de altfel in multe lucrari cu caracter biografic, precum si in cartea mea "Lumina faptei din lumina cuvantului, Impreuna cu tatal meu Dumitru Staniloae", aparuta la Editura Humanitas in anul 2000. Daca domnul Totok ar poseda acea etica jurnalistica elementara care cere a cerceta realitatile si evenimentele asa cum au fost, inainte de a scrie si de a emite judecati asupra lor, n-ar fi ajuns sa produca asemenea enormitati care nu-i fac cinste.
Din opera vasta a lui Staniloae, care cuprinde peste treizeci de volume si un numar impresionant de articole, conferinte si interventii la nenumarate simpozioane si congrese, in care el si-a exprimat cu claritate conceptia crestina si umanista, straina oricarei violente, domnul Totok a consultat doua articole, din care reda dupa ureche ce i s-a parut a fi mai compromitator si cu aceasta a stabilit precis ce a gandit si cum a activat marele teolog, pe care Dr. Martin Held, presedintele A.D. al E.K.D, il numeste "Marele Batran al Teolgiei Romanesti si unul dintre cei mai mari teologi ai secolului nostru". Pe care Eminenta Sa, Cardinalul Dr. Lehmann, Presedintele Consiliului Cardinalilor Germani si unul dintre cei mai mari dogmatisti catolici contemporani il aseamana cu Karl Rahner si cu Karl Barth, citandu-l in cartile sale. Pe care celebrul profesor Dr. Jürgen Moltmann, de la Universitatea din Tübingen il numeste unul dintre cei mai mari ganditori ai contemporaneitatii, considerandu-se prietenul sau si care, impreuna cu Eminenta Sa Cardinalul Lehmann au patronat editarea traducerii monumentalei sale Dogmatici in trei volume, in limba germana, intr-un adevarat spirit ecumenist. Ca sa nu citez decat cateva nume ilustre ale gandirii si teologiei secolului 20. Ma intreb care ar fi reactia acestor mari personalitati citind epitetele domnului Totok si opinia lor de adevarati ecumenisti fata de o ranchiuna desueta, cu greu ascunsa in ele.
Pentru ca, trebuie spus, dincolo de lipsa de informatie obiectiva, de aroganta ignorare a adevarului, produsul penei domnului Totok patrunde intr-un perimetru periculos, acela al calomniei. Ea este efectul unor antipatii si interese personale si de grup si nu afecteaza decat pe cei pe care aceste antipatii si interese ii anima. Si de aceea, istoria culturii si gandirii romanesti ii sanctioneaza inevitabil.

---

Despre autor: