IMM-urile pot estompa socurile integrarii

- Recent, Mugur Isarescu, guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei, atragea atentia ca, in acest an, nu tintirea inflatiei va constitui o problema, ci cresterea somajului...
- Sigur, daca este sa ierarhizam problemele, eu cred ca procesul consolidarii macrostabilizarii, care s-a tradus anul trecut printr-o inflatie de sub 10 la suta, pentru prima data in istoria post-decembrista, ramane un obiectiv extrem de important, cu atat mai mult cu cat sunt notorii deja unele tensiuni inflationiste care pot sa apara in acest an. Guvernatorul Mugur Isarescu cred ca se referea la posibilul impact al unor reforme structurale, sa-i zicem, mai stranse. Nu este nici un secret faptul ca, in general, macrostabilizarea s-a realizat, mai degraba, prin masuri monetare ale Bancii Nationale, decat prin actiuni in economia reala si o asemenea apasare a acceleratiei poate sa conduca la o crestere a somajului. Din acest punct de vedere, Romania are o situatie privilegiata, intre tarile fost comuniste si chiar la nivel european. Daca ne uitam la media somajului, in tarile Uniunii Europene, vedem ca stam foarte bine. Sigur ca nu este un indicator. Nu inseamna ca un somaj mare denota o stare de sanatate a economiei. Nu cred ca domnul Isarescu se referea numai la posibilele disponibilizari accelerate ca urmare a falimentului unor intreprinderi mici si mijlocii, cat la acele disponibilizari din sectorul public, ca urmare a privatizarilor. Sa nu uitam ca s-a intrat in nucleul dur al privatizarilor, ma refer la utilitati, la infrastructura si s-ar putea sa fie mai multe disponibilizari acolo. Pe de alta parte, mi se pare cu atat mai important ca sectorul IMM-urilor sa functioneze bine, in perioada urmatoare, tocmai pentru a estompa aceste socuri. Intr-o perspectiva pe termen mediu, ne referim si la impactul integrarii in 2007 si analizand ceea ce s-a intamplat in Cehia sau Ungaria, sigur ca, mai ales la nivelul intreprinderilor mici si mijlocii, poat sa apara, intr-o prima faza, probleme. De ce spun intr-o prima faza? Pentru ca integrarea inseamna, in egala masura, si oportunitati, nu numai costuri. Eu cred ca vor interveni, pe termen scurt, modificari structurale in cadrul sectorului. Haideti sa ne gandim ca in Romania aproximativ 60 la suta din totalul IMM-urilor activeaza in comert. Ele nu sunt amenintate, practic, de integrare. Ele sunt amenintate mai degraba de dezvoltarea retelelor de hipermarket-uri, de chestiuni care tin mai mult de piata interna decat de UE. Cele din productie si servicii, cu o dezvoltare relativ modesta, nu constituie un adversar direct, de exemplu, al firmelor similare europene. Acestea din urma pot fi recapitalizate usor daca politica de dobanzi va continua sa scada iar accesul la credite va fi simplificat. Deci nu cred ca am avea motive sa fim excesiv de pesimisti. In acelasi timp este limpede ca va trebui sa folosim acesti doi ani, care ne-au mai ramas, pentru un training foarte accentuat la nivelul IMM-urilor. Iarasi este foarte important, in perspectiva integrarii, inclusiv la nivelul IMM-urilor, sa se treaca de mentalitatea aceasta, autarhica, de a te uita doar la piata ta. De exemplu firmele bulgaresti au devenit extrem de active pe piata romaneasca. Nu mai vorbesc de cele poloneze sau maghiare. Or noi nu am intrat, in general, pe terte piete. Unul din lucrurile care trebuie sa se intample in scurt timp este cautarea de noi piete, debuseuri, fara a te rezuma doar la piata ta.
- Totusi se cauta debuseuri, dar parca focalizarea pe pietele Uniunii Europene nu este cea mai buna solutie....
- A fost si este un proces natural. Nu neaparat fericit. Ungaria, de exemplu, o tara cu un potential, teoretic, mai redus decat al Romaniei, dezvolta un comert cu Rusia cu mult mai infloritor decat dezvoltam noi care avem un deficit de balanta enorm. Iarasi, relatia cu China unde avem schimburi simbolice. In comertul cu SUA relatiile sunt departe de a reflecta potentialul real. Pana in anul 1989, Romania era, in conditiile renuntarii la clauza natiunii celei mai favorizate, principalul partener al SUA. Or, concentrarea pe piata Uniunii Europene, care ramane cea mai exigenta piata din lume, atat din punct de vedere al barierelor tarifare cat si netarifare, in proportie de 70-80 la suta, nu este neaparat fericita. Fiecare tara produce pe diverse trepte de calitate, de complexitate. Acolo te duci cu produsele cele mai bune, urmand sa-ti gasesti debuseul spre alte piete, mai ieftine. Unde te duci cu produse nu atat de sofisticate. Deci, printr-o reorientare nu inseamna ca trebuie sa scada volumul cu Uniunea Europeana dar este necesar sa creasca schimburile cu centrele mentionate respectiv China, Japonia, Rusia sau Statele Unite. Si iarasi, ca mentalitate, nu trebuie sa asteptam sa vina altii sa ne roage. Noi suntem in situatia in care trebuie sa cautam acele cai de dezvoltare a relatiilor economice cu aceste state.
- Produse noi, cucerirea de noi piete, dar toate acestea nu pot fi obtinute fara investitii. Dobanzile, sa recunoastem, au scazut puternic iar accesul IMM-urilor la finantare prin credite ramane modest.
- Relativ au scazut dobanzile. A scazut puternic inflatia. La o rata a inflatiei de 9-10 la suta, cat a fost anul trecut, si cu o asteptare predictibila, inca mai sunt IMM-uri, sau cele mai multe IMM-uri, care iau credite cu o dobanda de 12,16, 18 la suta in euro. Unde practic preiei si riscul valutar. Nu cred ca putem vorbi despre dobanzi mici in Romania. Ele sunt, cel mult, predictibile. Si acesta poate constitui un avantaj. Nu te mai trezesti in situatia sa tot renegociezi dobanda cu banca si sa-ti dai peste cap toate planurile de afaceri. Dar iata ca toate acestea s-au tradus in evolutia cursului de schimb.
Si nimeni nu a explicat foarte clar cum stau lucrurile. Apropo de interventia guvernatorului Mugur Isarescu. De exemplu eu sunt producator de mobila si am un contract anual cu un partener din Germania, negociat la 7 euro scaunul.
Daca 7 euro nu-mi mai valoreaza 280.000 de lei, ci 220.000 de lei, eu nu pot sa-i spun lui Hans ca-i dau scaunul cu 10 euro, caci nu-mi mai ia produsul. Eu m-am angajat printr-un contract ferm. Or costurile mele de productie sunt in lei. Asa ca ma trezesc in situatia in care trebuie sa aleg. Fie renunt la contract, fie vand in pierdere. Aici nu este vorba despre subventie prin curs. Este vorba despre predictibilitate. Care este cursul dupa care ma pot orienta? Pai cursul pe care a fost construit bugetul. Este o proiectie girata la nivelul administratiei. Degeaba mai fac eu studii de piata....
- Dar sa nu uitam ca riscul valutar putea fi acoperit prin apelarea la instrumentele derivate...
- Este foarte simplu sa spui ca trebuie sa inchei contracte forward. Dar eu discut de unul care nu are e-mail. Hai sa fim seriosi. La o companie mare acestea sunt instrumente firesti. Eu nu-mi pun problema ce pierderi are nu stiu ce mare companie. Dar, la nivelul de mentalitate al unui intreprinzator, asa ceva poate constitui o catastrofa pentru exporturi. Haideti sa ne gandim ca o proportie dominanta in exporturi il detine lohn-ul. In industria confectiilor. Pai i-am nenorocit. Realmente i-am nenorocit. El oricum are probleme din cauza importurilor din China si asa mai departe. Daca mai vin si cu socuri valutare il fac sa inchida. Si aici vorbim de o industrie unde lucreaza oficial 350.000 de oameni, neoficial 1 milion. Si atunci da, pot sa ma trezesc cu o crestere a somajului.
- O alta problema este fiscalitatea. Actuala filozofie se pliaza pe interesele si realitatile sectorului privat, ale micului intreprinzator?
- Este mult prea mult sa spui filozofie fiscala. Cota unica este o practica exotica in Uniunea Europeana. La tarile asezate nu este o practica obisnuita. Exista impozitul progresiv. La tarile emergente, cum sunt tarile baltice, de exemplu, sau Rusia, a dat rezultate foarte bune. Din mai multe motive.
In primul rand pentru ca simplifica sistemul si in al doilea rand pentru ca, teoretic, mareste baza de colectare.
Din pacate in Romania, daca lucrurile se opresc aici, s-ar putea sa nu aiba rezultate. Atat timp cat sunt mentinute taxele pe forta de munca atat de mari, nu vom putea scoate la suprafata segmentul economiei informale. Deci i-am dat un motiv sa iasa la lumina dar in acelasi timp il fortam, prin fiscalitatea pe locul de munca, sa ramana in sistemul informal. Cred ca trebuie continuat.
Masura, in sine, este doar un pas spre o fiscalitate mai flexibila, mai simpla, chiar mai prietenoasa cu intreprinzatorul.

---

Despre autor: