Din nou despre discursurile antisemite

Nu sunt un autor care sa urmareasca sistematic comentariile la editorialele sale. Cateva lucruri am remarcat insa la cercetarea arhivei Ziua. Astfel a fost numarul mare al replicilor care privesc tema evreilor si antisemitismului: la fiecare editorial, peste 200 de comentarii. Avand in vedere ca recensamantul din anul 2002 indica 5870 de evrei, interesul pare surprinzator. Explicatia tine, drept urmare, de alte elemente decat prezenta evreilor, astazi, in societatea romaneasca. Interesul amintit si un comentariu pe Internet la editorialul anterior, "Goma si discursul antisemit", ma fac sa revin asupra controverselor privitoare la antisemitism.
Una ar fi existenta unui Holocaust romanesc, tema evreilor care au pierit, sub jurisdictia autoritatilor romane, in timpul celui de-al doilea razboi mondial; respectiv, tema responsabilitatilor pentru acest genocid. Faptele sunt indiscutabile. Este drept ca istoricii dau cifre care difera foarte mult, de la ceva peste 100.000 de persoane (Giurescu, Constantiniu) pana la 380.000 (Raportul Comisiei pentru Studierea Holocaustului) si chiar 440.000, la Jean Ancel. Numai munca istorica ne va apropia de cifra reala. Daca cifrele sunt discutabile, genocidul ramane in afara oricarui dubiu onest. Mai mult de o suta de mii de oameni au pierit in Transnistria impuscati sau urmare a conditiilor de exterminare. Si cifrele minime sunt infioratoare. Multi replica invocand sprijinul pe care un numar de evrei l-au primit in aceeasi perioada pentru a parasi Europa. El merita notat si apreciat, dar asta nu are cum sa absolve regimul Antonescu fata de o crima de proportie genocidara.
Discutata este si ideea de a da vina pe evrei pentru genocidul la care au fost supusi in Transnistria - caci au hartuit armata romana - si, mai general, pentru aducerea comunismului in Romania. Este chiar teza pe care insista Goma, dar el a fost precedat de autori cu care nu are nimic in comun, precum Adrian Paunescu si Ion Coja. La acest punct, istoricul Ovidiu Pecican ne ofera un raspuns precis: este neindoielnic ca unii evrei (alaturi de ucraineni etc.) i-au hartuit pe romanii in retragere din Basarabia. Dar in nici un caz nu putea fi vorba de un comportament la nivelul intregii comunitati ("Paul Goma istoric"/ revista Dialog).
Afirmatiei ca regimul comunist a fost adus in Romania de catre evrei i s-a mai raspuns. Nu este nevoie de investigatii aprofundate sa afli ca procentul membrilor PCR evrei in ilegalitate, din totalul comunitatii evreilor din Romania, a fost infim. Imensa majoritate a evreilor a devenit victima instalarii comunismului: si-a pierdut proprietatile, i s-a restrans viata comunitara. Faptul ca in primii ani ai regimului comunist minoritarii evrei au reprezentat in institutii, in special in cele de propaganda, un procent substantial mai mare decat ponderea lor in ansamblul populatiei nu schimba datele problemei.
Observatiile anterioare nu refuza ideea unei conexiuni dintre evreitate si atitudini ideologice, politice sau comportamente. Exista autori care au tratat cu seriozitate relatia dintre cultura iudaica si fenomenul comunist. Un subiect legitim ar ramane si eventuala ostilitate a evreilor basarabeni fata de Bucuresti si preferinta lor pentru URSS. Era firesc ca evreii din Basarabia sa fi privit cu teama si respingere politica antievreiasca a Guvernului Antonescu. Autorul de pe Internet invocat la inceput povestea ca intr-o discutie pe TVR2 cu Lya Benjamin, Jean Ancel, Radu Ioanid, Florin Mueller si un istoric de la Chisinau, cu referire la evreii care au cerut in vara anului 1940 sa plece din Romania micsorata in URSS, primii au minimalizat cifrele, in timp ce istoricul basarabean a sustinut: "documentele sovietice ale NKVD-ului mentioneaza 150 de mii de evrei care au ales patria sovietica".
Iata alte exemple de interpretare a trecutului care, dupa opinia mea, reflecta afilierea identitara a celor in cauza. Teza unicitatii Holocaustului in raport cu alte crime impotriva umanitatii a fost transformata de militantii evrei intr-o miza internationala. Sau: paradoxala raportare a unor comentatori evrei fata de perioadele Dej si Ceausescu. M-am intrebat, deseori, de ce criticismul acestora are tinta preponderenta regimul paranoid al lui Ceausescu si nu stalinismul sangeros al lui Dej. Lucrurile se explica cand descoperi ca multi dintre cei in cauza au avut conexiuni - direct sau prin familie - cu regimul anilor '50, fiind apoi marginalizati de national-comunism datorita apartenentei lor etnice. Detaliile explica insistenta unei categorii de evrei militanti de a respinge asezarea crimelor Gulagului pe aceeasi treapta cu cele naziste. Cat de impardonabil, sa tratezi participarea la stalinism ca pe o "blenoragie de tinerete" (Radu Cosasu)! Astazi, privesc cu alti ochi si radica-litatea criticii lui Norman Manea la adresa lui Eliade pentru cochetariile legionaride ale acestuia din urma. Intre timp, Bujor Nedelcovici a dezvaluit (in "Un tigru de hartie") participarea lui Manea la represaliile Comitetului de Partid impotriva sa. Ar fi de adaugat ca Eliade avea simpatii naziste inainte de Holocaust, in timp ce Manea aflase pana in 1985 (cand l-a sanctionat pe Nedelcovici pentru publicarea unui volum in Franta) despre zecile de milioane de morti ai tipului de regim pe care, iata, il servea. Ai motive sa te indoiesti ca un astfel de autor sa faca o judecata istorica obiectiva asupra diferitelor totalita-risme.
Oricine, fie Goma, fie un comen-tator pe Internet, are tot dreptul sa-si asume teme sensibile si sa o faca cu intentie critica. Numai ca anumite opinii intra in flagrant conflict cu cercetarea istorica. Ele culpabilizeaza atat de nedrept victimele si folosesc explicatii atat de aiuritoare incat stimuleaza atitudini antisemite (antiamericane etc.), la fel cum alte conceptii jignesc memoria celor 100 de milioane de morti ai Gulagului. Calificarea unor astfel de atitudini este un simplu apel la responsabilitate.

---

Despre autor: