Nu "Noul imperialism al Rusiei" ci "derapajele Moscovei"

Motto: Inainte de a deveni istorie si chiar de a se intampla, multe evenimente majore sunt pregatite in laborator
Fata in fata, la Bucuresti, in Sala Radio s-au aflat Janusz Bugajski - directorul de Proiecte Europa Centrala si de Est, CSIS (Centrul pentru Studii Strategice Internationale), Robin Shepherd - analist politic, CSIS si Serghei Markov - directorul Institutului de Studii Politice din Moscova. Si cativa importanti analisti politici din Romania. Iar substanta dezbaterii este aproape exploziva. Despre ce vorbim cand ne uitam spre Moscova? Despre "Noul imperialism al Rusiei", asa cum si-a intitulat cartea lansata ieri si in Romania, Janusz Bugajski, marele specialist american in geo-politica Europei de Rasarit sau vorbim despre "Noua Rusie", luand in calcul schimbarile din acest stat puternic al lumii? Sau ne concentram, pentru a da o definitie asupra derapajelor periculoase ale autoritatilor Federatiei Ruse, pe care le putem remarca atat in politica interna, cat si in politica externa? Toate tipurile de abordare contin o incarcatura de realitate. Dar care este, totusi, perspectiva corecta? Si, in raport cu aceasta, ce trebuie sa faca si ce nu trebuie sa faca Romania?
Publicam in ziarul de azi un fragment, care are legatura in special cu Romania, din volumul lansat ieri de analistul american. Perspectiva intregii lucrari, supraintitulata "Pacea rece", opera de referinta in stiinta politica a momentului, este o demonstratie prin fapte, atitudini si documente, produse de autoritatile de la Kremlin, in ultimii ani, ca sub Putin pericolul refacerii Rusiei imperiale este din ce in ce mai pronuntat. In plan intern, tendintele de autoritarism, de intarire in exces a functiilor statului, in timp ce societatea civila devine din ce in ce mai slaba, sunt elementele avute in vedere pentru semnalul de alarma pe care il lanseaza acest redutabil specialist. Dar el nu vede decat o jumatate a paharului. Realitatea este ca Rusia, privita din afara si nu din interior, este halucinanta. Unii afirma ca de-a lungul secolelor are o miscare de pendul. Expansiunea sa se produce cand catre est, cand catre vest. Altii o vad ca pe o putere pulsatorie. Care, in perioadele in care identifica in jurul frontierelor sale naturale viduri de putere, devine agresiva, fructificand la maximum orice oportunitate. Dupa care intra in crize de crestere. Iar imperiul se restrange. In fine, numeroase analize asupra Rusiei pornesc de la realitatea ca acest stat sau imperiu, cum vrem sa-i spunem, are, sub aspectul drepturilor si libertatilor persoanei, o caracteristica. Si anume aceea ca intotdeauna, intr-o forma sau alta, statul a fost condus cu o mana de fier, politia secreta constituind cel mai important brat represiv al acestuia, iar pe drepturile fundamentale ale omului nimeni nu a dat doi bani. De cate ori puterea a slabit presiunea, ea a fost rasturnata, in mod violent. Si mai mult: Maica Rusie s-a aflat in pericol. Si, cu toate acestea, cred ca, fara a gresi deloc, putem vorbi astazi despre "Noua Rusie". Ceea ce nu inseamna nici pe departe ca, intre ea si democratiile de tip occidental, ar putea fi pus vreun semn de egalitate.
Daca la Moscova situatia scapa de sub control, intreaga planeta va fi zgaltaita. In acelasi timp, pentru aceeasi planeta o revenire la imperialismul rusesc ar fi la fel de periculoasa. Procesele interne din Rusia, in masura in care pot fi controlate de la Kremlin, trebuie sa tina si ele cont de cele doua afirmatii de mai sus. Pentru ca Rusia insasi, daca este strivita, poate constitui un pericol pentru cetatenii ei. Ca si daca redevine imperiala. In realitate, privind situatia de acolo cu luciditate, putem constata ca Federatia Rusa, treptat-treptat, adopta reguli ale economiei de piata. Chiar daca aceasta economie este dominata de oligarhi. Pana la urma, concurenta este cea care va schimba tot si va impune o democratie. Care nu va fi si nici nu poate fi identica democratiei de tip occidental.
Relatia cu Rusia nu mai poate fi pusa de nimeni in termenii Razboiului Rece. Nu putem identifica un pol al binelui, alcatuit din puterile occidentale, in frunte cu SUA si un altul al raului, care ar fi Rusia. Dar ce este, atunci, Rusia? Este parte a unui amplu proces in care imense spatii geografice se democratizeaza si se modernizeaza. E mai mult un partener al SUA, NATO si UE decat un adversar. Cat priveste Romania, noi ne vom putea juca rolul de placa turnanta in relatiile UE si NATO cu Rusia si de jucator major in Bazinul Marii Negre, numai daca vom identifica cele mai bune cai de comunicare si colaborare cu Kremlinul. Utilizand din plin intreaga zestre a memoriei raporturilor noastre cu Rusia. Inclusiv ceea ce am invatat din momentele dramatice sau chiar dezastruoase pe care le-am traversat in raport cu marea putere de la Rasarit. Fara resentimente, fara patima, animati de luciditate si pragmatism, putem deveni cu adevarat un jucator important al vestului in raport cu Moscova. Si invers.

---

Despre autor: