diligenta cu luneta

Steaua mea slaba
ajute stelei tale sa prefire
pe mine umbra si soare peste tine.
De la domnisoara/doamna Doina MANDRU am primit mai multe poeme, de o elevatie spirituala ce razbate dincolo de poezie, in rugaciune. D. M. este fara indoiala un caz fericit, pentru dsa versul reprezinta certamente mijloc, nu scop. Viata, nu literatura. De aici, dezinteresul pentru o eventuala cariera literara care, la inteligenta si talentul etalate, burdusite de lecturi, i-ar fi stat la indemana. Tristihul de mai sus spune mai totul despre "arta" duminicala a foarte subtilei traitoare de poezie. De poezie, nu in poezie. Desi, ce stim noi, cu intuitia noastra care nu de putine ori se mai si inseala...
* Stefan MARTINESCU (Hunedoara): Astfel incepeti un eseu despre Cioran: "Intr-o dimineata m-am trezit singur in OM... Aveam insa un presentiment ciudat de straniu si strain, de nedefinit as putea sa-l gandesc, care statea sa navaleasca peste mine, fara a ma nivela ori denivela pe mine, eu, singurul aflat in OM...".
Destul sa va caracterizez demersul, din capul locului, ca fiind "ciudat de straniu si strain", oricat "de nedefinit as putea sa-l gandesc", ce spuneti ?
* Alex NICHIFOR: "...locuiesc in Bucuresti, sunt nascut pe 29 ianuarie 1986. Elev in clasa a XII-a. Am publicat cateva poezii in Ziua literara, la Diligenta cu luneta. Trimit pentru cenaclul online un grupaj de poeme, intitulat maria."
Draga Alex, scrii cu lejeritate excesiva, serii ample de poeme cu sclipiri, dar si cu platitudini trase de par sa fie poezie. Nu sunt. Dintre cele trimise, am retinut ca pline de farmecul prospetimii "noua. numele maria", "albina cu trei aripi" si "in seara asta". Le reproduc in toata splendoarea pe primele doua si astept o maturizare:
***
numele "maria" vine de la arameicul "miryam" care inseamna "copil dorit". alte interpretari il traduc ca "rebel" sau "multa amaraciune".
ar putea la fel de bine sa insemne si "pictura de mare"
atunci cand tatal mariei a intrebat-o "in ce zi suntem" maria i-a raspuns "suntem in toate zilele".
***
trupul lung al albinei
pai dansul
de societate
nu-l cunosc dar
dansul
supravietuirii
viata mea
o clipa
sa-mi gasesc
cuvintele
viata mea
un
ac
prima aripa a albinei:
pentru chipurile de piatra
o dalta si un ciocan
a doua aripa a albinei:
pentru chipurile de aur
un cantar si un sistem
a treia aripa a albinei:
pentru chipurile de suflet
flori va rog flori si tacere
* Augustin A. CUPSA (Craiova): "Va scriu la recomandarea dlui Gabriel Chifu. Am 25 de ani, sunt din Craiova si am absolvit anul trecut Facultatea de Medicina Generala; in prezent sunt medic rezident in specialitatea Psihiatrie. In iunie 2004, am cistigat Premiile Editurii Convorbiri Literare si al revistelor Familia, Convorbiri Literare, si premiul A.P. L.E.R. la cea de-a XXII-a editie a Concursului National de Poezie si interpretare critica a operei eminesciene "Porni Luceafarul", iar in decembrie, Premiul revistei Ramuri pentru debut (poezie). Va trimit atasat un grupaj de poezii (majoritatea incluse in volumul cu care am cistigat la Botosani) in vederea aparitiei in paginile suplimentului Ziua literara."
Felicitari, domnule Cupsa. Craiova a mai nascut un poet, cat zece, cat o mie de fotbalisti. Daca si la Oradea, si la Botosani, si la Iasi, este apreciata poezia dvs., eu raman ca si mut de invidie. Sincer vorbind, la 25 de ani sunteti chiar asa, un poet de invidiat. Sper sa va citim in volum cat de curand, efect al castigarii concursului de la Botosani datorat lui Gellu Dorian. Probabil vi s-a spus, sau intuiti, ca pentru dvs. exista pericolul ca un succes lejer sa va fure, sa cadeti in facil, in pripeli la masa de scris. Si, pana la urma, in lehamite si abandon. Ca sa nu ne facem rau singuri, dati-mi voie sa nu decad si eu la graba asta a publicarii rapide si futile. Un destin literar se construieste in timp. Iar dvs. aveti tot timpul in fata. Va reproduc un poem, si mai departe vedem.
Jurnalul adolescentului miop ca dama de companie: ma trezeam/ de obicei foarte tanar/ cu mainile asfixiate de telescoape/ si le duceam in jos/ intre noi/ era o intamplare de oase/ intre noi/ intunericul musca din zabala/ si patului ii lipsea un picior de carti
P.S.: In timp ce redactam diligenta aceasta, aflu la telefon ("aseaza-te pe scaun, sa nu cazi") ca suntem la ultima aparitie cu Ziua literara. Intre a renunta sters la cele de mai sus si a improviza pe loc un articol decis lamentabil, sa ne tinem firea. Fireste, le multumesc cu voiosie tuturor celor ce mi-au incredintat textele lor, in cele 142 de numere publicate. Sper sa nu-i fi dezamagit, pana la ultimul.
In limba romana se scrie enorm, enorm se scrie, cu picioarele, nu in putine cazuri, dar si cu mult talent si cu doxa. Am incercat, la cele bune, sa adaug ceea ce lipseste cel mai mult interrelatiei noastre colegiale: un fel de eleganta, nu mare lucru. In ce masura am si reusit, numai Cititorul stie. In fata lui ma deconspir ultimamente cu patetica mea reverenta.

---

Despre autor: