Conditia artistului contemporan si pretul libertatii lui

"Artistul depinde si de ceea ce vinde, pentru ca din asta traieste"; "este nevoie, mai mult ca oricand, de cultura, mai ales in aceasta perioada de anticultura"; "intr-un fel, noi am declarat razboi institutiilor statului, care nu a fost deloc generos cu artistii, nu a promovat arta pe care ar fi trebuit s-o promoveze, desi s-a folosit totdeauna de banii nostri.."; "toata tragedia noastra vine din faptul ca suntem robii unei regii <> de altii, in timp ce noi suntem doar un fel de actori..." - sunt cateva din punctele de vedere a doi artisti cunoscuti - Victoria si Marian Zidaru.
Dupa aproape trei decenii de activitate artistica, sotii Zidaru fac parte din categoria creatorilor care traiesc din propria arta. Lucrarile lor - sculpturi, icoane pictate pe lemn sau pe sindrila cu o vechime de 100 de ani, desene pe frunze de nufar, etc - se vand astazi (in galeria personala ETNO-ART sau "Intoarcerea la izvoare", de la Sofitel) la preturi cuprinse intre 100 si 5.000 de euro.
Pe fundalul expozitiei "ANO timpurile", ai carei autori sunt, deschisa la Galeria particulara "Anaid art" (Str. Slobozia nr. 34, langa Rondul Cosbuc), am purtat cu Victoria si Marian Zidaru o discutie pe tema conditiei creatorului de arta, astazi, a posibilitatii de a trai din comercializarea propriilor lucrari si, evident, despre mesajul " ANO timpurilor".
Inseram gandurile si parerile celor doi adepti ai "zidirii" unei arte situate la granita dintre teritoriul religios si cel artistic si in care important este ca obiectul creat - sculptura in lemn, in tehnicile traditionale, pictura cu tenta religioasa, textile, etc -, sa devina un obiect graitor.

A disparut dorinta de comunicare prin emotie si sentimente nobile
marian Zidaru: "Expozitia s-a nascut o data cu evenimentele sangeroase de la Beslan, din Cecenia. De fapt, intotdeauna m-a atras tema jertfei, a sacrificiului, innobilata de puritate si de sentimente absolut ceresti. Acest tip de obiect l-am conceput in 1981, pentru prima oara, prin tema . Anotimpurile sunt, de fapt, ingerii care insotesc pe oameni prin periplul vietii - de la moarte spre viata si dinspre viata spre o noua viata. Am ales ca motto pentru expozitie un citat din Marx, care spune ca . Expozitia este o reactie negativa la o asemenea afirmatie, dar, in acelasi timp, si o confirmare a ceea ce traim in realitate, pentru ca ceea ce afirmase premonitoriu Marx in plin comunism s-a realizat in capitalism.
Cred ca toata aceasta distrugere a artei este opera consumismului de tip european, care arunca arta in desuet si il face pe artist sa devina o persoana total inutila in societate. Armonia artistica a fost preluata de comert, rafinamentul estetic este gasit mai degraba in magazine decat in salile de expozitii, si atunci artistul este silit sa recurga la un ton agresiv, disperat spre a-si comunica sentimentele. Arta este amenintata de aceasta preluare a functiei estetice de catre o zona care trebuia sa comercializeze obiectul estetic.
Ca atare, arta lucreaza cu antiarmonia, cu lucrurile care tin mai degraba de zona uratului decat a frumosului; este o forma de disperarea a artistului prin care incearca sa recupereze ceea ce ar mai avea de recuperat. De ce s-a ajuns aici? Pentru ca traim intr-o perioada decadenta; o intreaga umanitate trece printr-o perioada decadenta. Umanul din om s-a diminuat, astfel incat partea care tine de palpabil, de un realism foarte crud, primeaza astazi. Transfigurarea a trecut pe planul al doilea sau transfigurarea se amesteca in tehnologie; tehnologia anvansata duce inspre transfigurare chiar existenta noastra. Aceasta este paralela pe care am facut-o intre victima umana si victima artistica, obiectul de arta care a fost maltratat, martirizat. Alaturi de pictura, in expozitie am avut si obiecte de sculptura. Practic, sculpturi adevarate pe care le-am tocat efectiv cu drujba si le-am transformat in bucatele asezate ca partile componente ale unui martir, in copai sau pur si simplu asezate pe jos.
Mi-am asumat aceasta distrugere a artei, aceasta infrangere - in perioada expozitiei - pe care am asezat-o peste idealul meu de invingator, tocmai spre a atrage atentia asupra crizei prin care trece arta. Deci, arta, ca si omul, este sortita pieirii, dar omul este cel care condamna omenirea la moarte, implicit arta. Atunci cand umanul dispare, dispare si arta.
Dorinta aceasta de comunicare prin sentimente nobile, ceresti, pe care le gasim prin intermediul culturii, a disparut. Omul este aplecat spre lucrurile practice si de castig imediat.
Distrugerea artei este realizata de multe ori cu buna-stiinta pentru ca cei care diriguiesc soarta omenirii nu au nevoie de aceasta picatura de umanitate."

Noul muzeu de arta contemporana, bani risipiti pe obiecte derizorii
Marian Zidaru: "In acest sens, si Muzeul National de Arta Contemporana vine ca un colac peste pupaza... Dupa 50 de ani de comunism, tot ce ii mai lipsea artei romanesti era un asemenea muzeu care pune accent pe comunicarea multimedia si nu pe arta plastica, asa cum ar fi fost normal.
Ea a fost un moment de proasta inspiratie pentru cei care au consumat banii publici. Cu totii asteptam un muzeu de arta contemporana care sa treaca in revista ce a fost bun in acea perioada. Sunt foarte multi artisti care si-au consumat existenta intr-o asteptare, iar aceasta asteptare s-a dovedit a fi inutila in momentul in care acest muzeu a scos la iveala ceva ce nu facea parte din noi. Cand am vizitat muzeul, m-am simtit ca pe vremea lui Ceausescu, desi obiectele se voiau a fi foarte moderne, dar expresia generala a fost de o stupizenie fara margini: obiecte care parca erau facute de oameni cretinizati pentru oameni cretinizati. Nu transmit emotie estetica; nici nu am putut sa numesc cultura ceea ce am vazut. Daca arta contemporana este o forma de subcultura, sau de imitatie de cultura, eu cred ca nu aveam nevoie de un astfel de muzeu, pentru ca strada ne ofera ceea ce muzeul aratase din plin acolo".
Victoria Zidaru: "Strada este mult mai expresiva si mai pitoreasca. Asa ca daca arta se rezuma doar la atat, ceea ce s-a facut acolo este un lucru minor. Din discutiile pe care le-am purtat cu prietenii si cu unii colegi de breasla, am conchis, privitor la Muzeul de Arta Contemporana, ca acele instalatii expuse nu reprezinta o arta pe care s-o guste, s-o consume si s-o doreasca publicul. Consumatorul de arta va cauta, in continuare, pictura, sculptura, reprezentarile realiste; va cauta valoarea. Cred, mai degraba, ca incercarea de a cultiva o astfel de arta - care nici nu este arta! - este un tip de manifestare cultivat de anumite institutii care vor sa manipuleze constiintele si sa-i indeparteze pe oameni de la adevarata idee de cultura; de la ideea de muzeu".

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe