Adevarul e indivizibil...

Pe vremea Societatii Natiunilor se spunea ca pacea e indivizibila: nu poti promova pacea inchizand ochii la o anumita parte a globului... Aluzia era la puterile fasciste. Lozinca nu si-a pierdut valabilitatea, dar in momentul de fata - ne aflam in plina campanie de eradicare a marii coruptii - mai actuala ar fi lozinca despre indivizibilitatea adevarului; nu poti predica impotriva coruptiei ascunzand, sub secretul de stat, afacerile fostei Securitati!
Procuratura Generala are indatorirea sa se sesizeze din oficiu, redeschizand dosarul CRESCENT - al firmei sub al carei acoperamant zeci de milioane de dolari au intrat in patrimoniul ultra secret al lui Ceausescu, devalizate in final de altii mai cinici ca el. Exista acte si marturii in acest sens - publicate in "Ziua". Aceeasi bariera a secretului de stat trebuie ridicata insa si in ce priveste structura Securitatii. Cu circa opt ani in urma am combatut proiectul unei legi care definea secretul de stat, in asa fel incat si imbogatirea agentilor ei acoperiti si structura ei malefica - deveneau implicit tabu. Acest proiect l-a avut ca parinte pe domnul Virgil Magureanu dar la el a colaborat si domnul Radu Timofte, pe atunci parlamentar important al PDSR, in prezent directorul SRI.
Inca de pe atunci s-a pus problema daca secretele lui Ceausescu - cel condamnat la moarte pentru marile lui pacate fata de poporul roman - pot fi si secretele Romaniei. Raspunsul noilor sefi ai serviciilor secrete a fost si in anii de presedintie ai domnului Emil Constantinescu, "da".
N-am constatat dupa 1996 practic nici o deosebire intre domnul Virgil Magureanu si domnii Costin Georgescu si Mircea Gheordunescu, noii sefi ai SRI; ei se lasasera "aspirati" de zdrobitoarea majoritate securista din institutie. De aceea, fostul sef al Securitatii lui Ceausescu, Nicolae Plesita, trecut la pensie dupa 1989, le si multumeste in remarcabilele sale memorii aparute in 2001.
Situatia nu s-a schimbat, presiunea este aceeasi dar procesul de aspiratie si deformare psihologica, favorabil ascunderii adevarului, a progresat intre timp...
E drept, la un moment dat, in timpul presedintiei domnului Constantinescu, dosarele "Dunarea" si "Crescent" au fost desecretizate dar CSAT-ul domnului Iliescu (Consiliul Suprem de Aparare al Tarii) le-a secretizat din nou. Iata de ce sunt paralizate organele justitiei si procuraturii...
Cat timp mai trebuie sa treaca pentru ca adevarul sa triumfe pe ambele linii: deconspirarea Securitatii si cunoasterea afacerilor ei? Sau trebuie asteptat ca Nicolae Ceausescu sa vina inca o data pe lume? Nu de alta, dar ca sa reclame ce i se cuvine pe drept...

---

Despre autor: