In substantialul interviu acordat in ZIUA de alaltaieri de fostul presedinte Emil Constantinescu colegului nostru Roland Catalin Pena, majoritatea celor afirmate in privinta intervalului 2000-2004 sunt lucruri de bun simt cu care orice om de buna-cre
In substantialul interviu acordat in ZIUA de alaltaieri de fostul presedinte Emil Constantinescu colegului nostru Roland Catalin Pena, majoritatea celor afirmate in privinta intervalului 2000-2004 sunt lucruri de bun simt cu care orice om de buna-credinta nu poate sa nu fie de acord. Si totusi, de unde impresia cvasi-generala ca perioada respectiva a fost una dezamagitoare, mai pe sleau spus - una a Marii Ratari? Una din explicatii, la vremea respectiva, a fost furnizata chiar de Emil Constantinescu, care a recunoscut ca a fost infrant de structurile mafiote securistico-kaghebiste. Acuma, venim si noi si intrebam: de ce a fost infrant? Raspunsul firesc e ca fostul sef al statului le-a lasat sa fie mai puternice decat Domnia-Sa. Si aici poate ca incape si o motivatie psihologica: in genere, romanul, cand se vede pe cai mari (cum s-a vazut si Emil Constantinescu in 2000), in dulcea euforie a victoriei (pe care a trait-o si Domnia-Sa), are tendinta s-o lase mai moale cu fostii dusmani, sa-i tolereze, sa-i ierte, ba chiar sa-i tina in preajma, dupa modelul cam tampit al acelei sintagme, "fara violenta!", chipurile de reconciliere, care se traduce de fapt prin "fara pedepsire!". Ei, atata asteapta "baietii"! Mai devreme sau mai tarziu, fiindca i-ai lasat in plata Domnului, te vor smotoci de-ti vor merge fulgii, iar in final te vor debarca fara nici o jena. Putea face presedintele Constantinescu mai mult, ca sa neutralizeze mafia coruptiei? Cu siguranta, da. Zice Domnia-Sa: "S-au promovat prin concursuri tineri si in Justitie, si in politie, si in administratie". Si vine intrebarea-maciuca a reporterului nostru: "Da, dar la varf?" La care, cuminte, precum nenea Anghelache al lui Caragiale, dl Constantinescu n-a voit sa raspunda. La varf, ca sa fiu putin rautacios, l-a facut profesor universitar pe Virgil Magureanu. "Dar pentru care fapte", numai ei doi stiu.
Ca sa ramana in memorie, o porecla trebuie sa aiba expresivitate si sa contina, cat de cat, un adevar. Cea de "Milica", din pacate pentru noi toti, a prins.
Despre autor:
