Goma si tema antisemitismului

Paul Goma este cel mai important disident roman - daca are sens o astfel de ierarhie. A deschis seria protestelor fata de regimul comunist intr-un moment cand optiunea Occidentului pentru Ceausescu reducea la minim marja de manevra a eventualei opozitii interne. A dat cea mai substantiala opera asupra totalitarismului autohton. Eticheta care i s-a aplicat: "un Soljenitan al Romaniei", nu are in ea nimic excesiv.
Putem sustine cele mai de sus mai bine astazi, dupa ce s-au mai asezat putin apele istoriei si ne putem bucura de avantajul perspectivei. Calificativele nu reprezinta, automat, si o judecata de valoare. Din punctul de vedere al calitatii umane nu am cunoscut pe cineva - in nici un caz Goma - care sa aiba inaltimea fara nici un fel de sincopa a Doinei Cornea.
Importanta simbolica a lui Paul Goma face ca sa nu fie deloc indiferent cum isi valorifica astazi capitalul de reprezentativitate Goma insusi. Or, dupa revolutie, acest "Soljenitan al Romaniei" a avut o prezenta vie si contradictorie chiar fara sa fi parasit niciodata exilul sau parizian. A fost sa se bucure, in primele luni ale anului 1990, de gloria cvasigenerala impartasita de fostii disidenti. Ca, rapid, sa suporte la randu-i macularea cu care regimul Iliescu si-a strivit adversarii. La tradare au contribuit insa si colegii sai, scriitorii, care nu-i iertau (lui!) incapacitatea lor de a se fi alaturat "Miscarii Goma" in 1977. A trezit un val de antipatie odata cu aparitia Jurnalului, in care a acuzat, pe drept si pe nedrept, cam toata elita culturala romaneasca, fie ea acasa, fie aflata pe alte meridiane. S-a amuzat anuntand, la un moment dat, intrarea in cursa prezidentiala. Si totusi, in 2002, seful statului roman de atunci, chiar Ion Iliescu, ii trimitea o scrisoare din care citez: "S-au implinit, la sfarsitul lunii februarie, 25 de ani de cand ati avut curajul, primul, in mod public si neechivoc, sa va ridicati glasul impotriva absurdei si tot mai sufocantei dictaturi ceausiste si a regimului totalitar comunist (...) Actiunea dumneavoastra a deschis o directie noua in dezvoltarea si maturizarea societatii romanesti. (...) A sosit timpul (...) sa indrept aceasta greseala de a nu-l invita pe Goma in numele unei tari care nu v-a uitat. Va astept in Romania".
Iata-l deci pe Goma rezistent, insistent si prezent si in cei cincisprezece ani de post-comunism; iconoclast, voce radicala pana la regizarea periodica de scandaluri, contestat si iubit. In plina vociferare impotriva Jurnalului sau, Laszlo Alexandru gasea motivatii sa noteze urmatoarele: "Daca am invatat ceva de la Paul Goma, de-a lungul catorva ani de cand ii frecventez opera, iata urmatoarea axioma: neadevarul, strambatatea logica, nedreptatea se pot ascunde mai ales sub faldurile politetii, ale bunei cresteri".
In ultimul timp, zgomotul pe care il produce Goma in jurul sau a capatat alta culoare. Spre surpriza multora, militantul pentru democratie a ajuns un antiamerican si un antiisraelian. Voi cita doar acest pasaj, care nu mai are nevoie de comentarii: "Americanii sunt inamici ai benladenistilor, nu pentru ca sustin Israelul in toate actiunile sale teroriste impotriva bastinasilor palestinieni, ci pentru ca le sunt rivali pe terenul anticulturii. Si mai ales fiindca ei, americanii, au fost, nu doar "alfabetizatorii" lor, individual, ci fabricantii terorismului antioccidental". Komeyni, Saddam, Ben Laden, spune Goma, "toti acesti dusmani de moarte ai "civilizatiei albe", ai americanilor, au fost fabricati de...americani, au fost inventati de americani". ("Socul de la 11 septembrie", 17 iulie 2002)
Evolutia in aceasta directie obscura a atins apogeul odata cu publicarea a doua texte: "Saptamana Rosie 28 iunie - 3 iulie 1940" si "Basarabia si Evreii", care i-au adus acuza de antisemitism. In aceste lucrari, Goma a pus suferintele basarabenilor din anii '40 pe umerii comunitatii evreiesti care locuia, atunci, in provincie. El ii invinovateste explicit pe evrei pentru masacrele carora le-au cazut victima in Transnistria. Intr-un text care circula pe Internet in luna ianuarie 2005, Goma dezvolta aceasta logica negationista: "in octombrie 2004, Iliescu Ion s-a facut grav vinovat fata de poporul roman, fata de natia romana, declarandu-se de acord cu toti termenii diktatului unor notorii falsificatori de istorie, insolenti, mincinosi, calomniatori ai Romaniei si ai romanilor, zapcii nerusinati ca R. Ioanid, Shafir, Oisteanu, Braham, Ancel...".
Astfel de texte au ajuns sa provoace indignarea multora, chiar si a devotatului mai sus citat, Laszlo Alexandru. In revista Dialog, acesta acuza "ostilitatile antievreiesti" ale lui Goma, "neadevarurile fundamentale, constitutive", "viclenia naiva" si agresiunea pamfletara "ignobila" la care ar face recurs fostul disident. Iata concluzia: "Din adancul intregii mele experiente intelectuale de cititor, vreau sa declar aici raspicat ca n-am mai avut pana acum prilejul de a cunoaste carti atat de mizerabile precum Saptamana Rosie 28 iunie - 3 iulie 1940 sau Basarabia si Evreii".
Este sau nu este Goma un antisemit? Raspunsul depinde, desigur, de ce intelegem prin acest cuvant. Nu cred ca Goma uraste in realitate evreii si este nedrept sa fie numit, cum s-a intamplat, o clona a lui Vadim Tudor. Furia lui, necontrolata, creste din amintirea, pentru el concreta, a suferintelor traite de basarabeni; iar indignarea, din dubla masura cu care sunt judecate astazi crimele comuniste. Aceste impulsuri nu au nimic comun cu cinismul antisemitilor autentici.
Dar discursul lui Goma intra clar in categoria elucubratiilor antisemite. Faptul nu are de ce sa scada extraordinarul sau merit in denuntarea crimelor impotriva umanitatii de care sunt vinovate regimurile comuniste. In aceeasi masura, istoria lui de opozant anticomunist nu are cum sa scuze iresponsabilitatea cu care el explica crimele din Transnistria si nici felul in care textele lui alimenteaza astazi atitudinile antiisraeliene si antiamericane.

---

Despre autor: