Ionut Popescu suna clopotul la Bursa de Valori Bucuresti. Clopotul suna cu jale

Creata in 1996, Bursa de Valori din Bucuresti a parcurs mai multe cicluri de agonie si extaz. In 1997, sub o proaspata guvernare CDR, parea un taram al fagaduintei. Fonduri straine de investitii de tip speculativ, intrate in fibrilatie ca urmare a succeselor fulminante din Rusia si din celelalte tari ale Europei Centrale si de Est, vedeau Romania ca pe o noua frontiera cu un potential extraordinar. Au incercat sa investeasca in economia romaneasca prin intermediul Bursei. Lipsea din pacate, la acel moment, marfa de pe piata. Actiunile disponibile erau putine si de slaba calitate si, ca urmare, piata s-a dovedit ilichida. Sansa de a o face lichida am ratat-o pe mana domnului Sorin Dimitriu, un ministru al Privatizarii care nu a inteles ce mediu transparent (mecanismul bursier) si ce oportunitate minunata (asteptarile inalte ale fondurilor de investitii) avea la dispozitie ca sa rezolve rapid stresul fiecarui guvern postdecembrist, privatizarea.
Dupa acest prim balon de sapun, pe piata de capital autohtona s-a instalat, pentru o buna bucata de vreme, rigor mortis. Dezamagiti de lipsa de marfa si de tratamentul discriminator in fata investitorilor strategici care controlau societatile proaspat privatizate (vezi felul in care s-a transat disputa minoritari/majoritari in cazul Dacia-Renault) investitorii straini au plecat in debandada, parasind pozitiile cu pierderi apreciabile. Din pacate, capitalul autohton nu a venit sa-l inlocuiasca. Motivele au fost faza incipienta de dezvoltare a acestui capital, dobanzile inalte la depozitele bancare, existenta unor scheme de tip piramidal ca optiuni alternative de plasament si noutatea in sine a sistemului bursier.
Pe nesimtite si aproape fara nici un ajutor, tinuta in viata doar de un grup de lunatici idealisti, piata de capital a inceput sa dea, din nou, semne de viata. 2003 si 2004 au fost ani in care indicatorii bursieri au avut cresteri incurajatoare. Bursa a devenit, din nou, un subiect la moda. Investitorii au inceput sa se iteasca iarasi, si timiditatea initiala a inceput sa fie inlocuita de un oarecare aplomb. Corespunzator, un numar de societati comerciale au ales Bursa pentru a obtine capitalul de care aveau nevoie pentru dezvoltare ca alternativa la creditul bancar. Multe altele si-au manifestat intentia de a o face in viitorul apropiat. Reducerea impozitului pe profit pana la 16 la suta promovata de recent instalatul Guvern a fost salutata de Bursa printr-o crestere semnificativa a indicilor bursieri. Extaz din nou! Posibilitatea inlaturarii barierei de 0,1 la suta la detinerile de actiuni la cele 5 SIF-uri, optiune pe care ziarul Ziua a sustinut-o ca pe o prima masura de eficientizare a managementului acestor institutii financiare importante, a dat un nou impuls pietei de capital. ...Si peste toate acestea, vine ca un trasnet recentul anunt al noului ministru de Finante al unui guvern de centru-dreapta, domnul Ionut Popescu, privind impozitarea, incepand cu aprilie, cu 10 la suta fata de 1 la suta in prezent, a castigurilor obtinute din piata de capital.
Reactia pietei a fost imediata si taioasa. O scadere cu 10 la suta in doua zile a indicelui BET este votul de blam pe care il da Bursa pentru o initiativa lipsita de sens si mai ales de consens, in actualul context. Recentele interventii publice ale ministrului Finantelor au invocat ca motiv pentru introducerea masurii respective principiul taxarii echitabile a veniturilor. Daca tot vorbim de principii, de ce nu se gandeste domnul ministru si la pierderile pe care le sufera investitorii pe piata de capital? Ele nu ar putea fi oare subiectul unor consolidari cu profiturile urmand ca abia dupa aceea sa se vada care este profitul real ce trebuie taxat?
De fapt toata lumea a inteles, si nici domnul ministru nu a negat, ca masura urmareste sa diminueze deficitul bugetar generat de punerea in practica a promisiunilor electorale de reducere a impozitului pe profit si pe venit. Exemplele altor tari unde cota de impozitare, pe acelasi tip de venituri, ar fi mai mare, au fost, de asemenea, aduse in discutie. Ce uita insa domnul Popescu este stadiul de dezvoltare in care se afla Bursa din Bucuresti in comparatie cu bursele tarilor la care se raporteaza. Cu valori ale tranzactiilor zilnice care se situeaza cam la sfertul celor din Cehia, Ungaria sau Polonia, cu o capitalizare bursiera situata intre 20-50 la suta din capitalizarea bursiera a vecinilor si cu, retineti, doar 10.000 de investitori activi, Bursa de Valori din Bucuresti este intr-o faza de imaturitate. De aceea, totul se reduce la o problema de oportunitate. Rapiditatea cu care s-a luat decizia modificarii impozitului si lipsa de consultari pe o tema atat de sensibila nasc serioase dubii ca la nivelul ministerului s-au facut toate analizele necesare asupra implicatiilor pe termen lung.
A interveni acum, in aceasta etapa de dezvoltare a pietei de capital, cu o taxa care ar putea sa trimita investitorii inapoi in tufisuri este un risc major pe care domnul Popescu va trebui sa si-l asume. Si cand spun asume inteleg sensul direct al termenului - de a da socoteala. Problema noastra este ca efectele perverse ale unei masuri pripite se vor vedea pe termen mediu, ce se va intinde, probabil, dincolo de mandatul domului ministru. In definitiv, nici Sorin Dimitriu, cel de care vorbeam la inceputul acestor randuri, nu a dat socoteala. Are constiinta impacata. Si el crede ca si-a facut datoria.

---

Despre autor: