Probleme etice si legale ale noilor tehnologii reproductive

Specialistii Vasile Astarastoae (prof. univ. la disciplina de Medicina Legala a UMF "Gh. T. Popa" Iasi si presedinte al Comisiei de Bioetica din Colegiul Medicilor din Romania), Maria-Christina Ungureanu (asistent universitar, Clinica de Endocrinologie - Spitalul Universitar "Sf. Spiridon" Iasi) si Ortansa Stoica (conferentiar universitar la discilpina Genetica Medicala - UMF "Gh. T. Popa" Iasi) analizeaza in paginile Revistei Romane de Bioetica problemele etice si legale ale noilor tehnologii reproductive.
Cei care accepta folosirea noilor tehnologii reproductive sunt de acord ca exista riscuri, dezinformari si abuzuri, care insa pot fi remediate prin vointa, consiliere, responsabilitate sociala a practicienilor si supraveghere a cercetarilor asupra reproducerii. Probleme si contradictii etice vor exista intotdeauna, legate de aceste noi tehnologii reproductive. Specialistii, eticienii, reprezentantii feministilor si ai bisericii trebuie insa sa ajunga la o intelegere pentru a asigura stabilitatea necesara si pentru a oferi femeii bucuria maternitatii biologice, atunci cand aceste tehnologii reprezinta unica ei sansa.
La prima vedere, pare sa prezinte aceleasi aspecte ca si donarea de sperma: gratuitatea, anonimatul, donarea de la un cuplu fertil, cu copii pentru un cuplu infertil ce doresc copii etc. Situatiile nu sunt insa similare. In primul rand, obtinerea de ovocite este mult mai dificila, presupune un tratament de inducere si monitorizare destul de greu de suportat, implica un act chirurgical etc. Pe de alta parte, semnificatia de "donor" nu e aceeasi pentru ca, in acest caz, este vorba despre donarea de la o femeie altei femei si nu de la un barbat la o femeie; paternitatea in donarea de sperma este destul de fragila pe cand maternitatea in donarea de ovocite este certa din punct de vedere biologic, donoarea fiind deci doar mama genetica.
Donarea de embrion
Nu reprezinta nici pe departe o suma a problemelor ridicate de donarea de sperma si ovocit, ci este un fel de adoptie anticipata care ar putea evita distrugerea embrionilor supranumerari. Pentru partenerii cuplului donor situatia este extrem de delicata, embrionii donati fiind de fapt "frati si surori potentiali" ai proprilor copii. In acest caz, comisiile etice se gasesc in fata unor probleme si implicatii mult mai largi, mult mai complexe, iar luarea deciziilor este mult mai grea si mai indelungata. In numeroase tari, este interzisa donarea de embrioni tocmai pentru a preintampina aceste probleme.
Drepturile embrionului
In cursul procesului fertilizarii in vitro in care toate ovulele fertilizate vor fi implantate in uterul mamei, problema protectiei embrionilor se refera numai la perioada scurta in care embrionul se gaseste in vitro. Protectia devine un obiectiv mult mai important pentru embrionii care nu sunt implantati ci pastrati pentru cercetari sau implantari ulterioare. Embrionul uman nu este numai expresia genetica completa a fiintei umane, dar si un puternic simbol al regenerarii umane. Astfel, putem sa-l apreciem si sa-i oferim recunostere legala, chiar daca noi nu recunoastem legal nici ovulul, nici spermatozoidul. Bancile de embrioni sunt infrastructuri tehnice si administrative ce permit pastrarea embrionilor umani congelati pe durate variabile de timp. Embrionul uman este considerat ca o "persoana umana potentiala"; congelarea poate fi justificata prin indeplinirea unui proiect procreativ actual si efectiv al cuplului, cu evitarea unor noi recoltari. In practica medicala, functionarea unei banci de embrioni trebuie sa se supuna unui cod etic, in care trebuie mentionat si consimtamantul si vointa donatorului privind soarta embrionilor, atat timp cat aceasta vointa nu incalca normele morale ale societatii sau ordinea publica.
Romania, tara tuturor posibilitatilor
Contactat telefonic, Vasile Astarastoae ne-a declarat ca, in cazul relatat de catre BBC News, din punct de vedere etic, au fost depasite orice principii. In opinia sa, vidul legislativ in domeniul reproducerii umane asistate face din Romania tara tuturor posibilitatilor. Spre exemplu, Colegiul Medicilor din Romania nu are cunostinta despre o astfel de clinica medicala, nu exista o informare privind existenta unor banci de sperma sau de embrioni in Romania si, mai mult, nu exista un control strict al tehnicilor variate de reproducere asistata.
In cursul zilei de azi, specialisti in reproducere asistata si reprezentanti ai Colegiului Medicilor vor purta discutii la Comisia de Sanatate a Camerei Deputatilor despre elaborarea de urgenta a unei legi privind reproducerea umana asistata. "Vom prezenta o pozitie foarte ferma, cu reguli europene, care insa sa tina cont de conceptiile romanesti, in care aspectele etice trebuie protejate", ne-a declarat Astarastoae.
Recoltarea de ovule
Fertilizarea "in eprubeta", denumita pe scurt FIV, este aplicata in tratamentul nereusitei sarcinii in mod natural incepand cu anul 1978. Principiul metodei poate fi enuntat pe scurt astfel: dupa stimularea hormonala a ovarelor, ovocitele sunt extrase si se pun in contact cu spermatozoizii intr-un recipient ("eprubeta"). Spermatozoizii vor fecunda ovocitele si astfel se vor obtine embrioni care vor fi introdusi in uterul viitoarei mame, unde acestia vor continua sa se dezvolte in conditii ideale, rezultand sarcina.
Etapele tratamentului
Pentru inceput se stabileste diagnosticul si indicatia de FIV. Sunt controlate initial premizele pentru efectuarea tratamentului si, la nevoie, sunt efectuate investigatii complementare. Terapia cuprinde o etapa de inhibare hormonala si o etapa de stimulare ovariana. Terapia de inhibare hormonala ovariana incepe dupa o prealabila ecografie efectuata la pacienta. Aceasta etapa dureaza in medie 2 saptamani si are rolul prevenirii unei ovulatii precoce. Urmeaza apoi etapa de stimulare ovariana. Terapia de stimulare hormonala ovariana, cuprinde in prima saptamana injectii de stimulare care se efectueaza zilnic. Urmeaza apoi o asa-numita monitorizare a ciclului, efectuandu-se la anumite intervale controale ecografice si hormonale. Doza de hormoni se individualizeaza apoi in functie de aceste rezultate. Aceste controale se efectueaza pana ce se obtin valori optime in ceea ce priveste marimea si numarul foliculilor, si respectiv valorile hormonale din sange. Cand sunt obtinute conditiile optime, se administreaza un nou hormon in vederea pregatirii ovocitelor pentru recoltare. Acest hormon se numeste HCG, este tot o injectie care determina ruperea foliculilor si eliberarea ovocitelor.
Dupa 36 de ore de la administrarea HCG, se realizeaza recoltarea ovocitelor, procedeu care se numeste punctie foliculara. Aceasta tehnica se realizeaza prin vagin sub control ecografic si anestezie. Recoltarea ovocitelor dureaza 10-20 de minute. Ovocitele se evidentiaza apoi la microscop si se introduc intr-un mediu special de cultura. In ziua punctiei foliculare, trebuie sa existe si proba de sperma. Dupa o pregatire speciala, spermatozoizii sunt pusi in contact direct cu ovocitele.
Dupa alte aproximativ 18 ore se controleaza fecundarea ovocitelor. Ovocitul fertilizat prezinta 2 pronuclei, care reprezinta materialul genetic ce provine de la ovocite si de la spermatozoid. Acesta este primul stadiu in dezvoltarea embrionului.
Peste 48-72 de ore de la punctia foliculara, embrionii astfel rezultati, vor fi introdusi in uter, tehnica numita embriotransfer. Acest procedeu nu necesita anestezie, deoarece este o manevra extrem de blanda. Dupa embriotransfer este necesar un tratament special pentru sustinerea dezvoltarii embrionului. La 2 saptamani de la embriotransfer se efectueaza testul de sarcina din sange.
Riscuri
In rare cazuri ("1%) se pot intalni urmatoarele complicatii ca urmare a punctiei foliculare: lezare de vase de sange, vezica urinara, intestin subtire, intestin gros. Intr-un procent de 5-10% apare sindromul de suprastimulare ovariana, care necesita o supraveghere mai atenta a pacientei.

---

Despre autor: