Ticu Dumitrescu: PNTCD, un brand istoric

Taranistul Constantin Ticu Dumitrescu, presedinte al Asociatiei Nationale a Fostilor Detinuti Politici, a lansat ieri "Un apel de constiinta". Prin intermediul documentului, pe care-l prezentam integral, Constantin Ticu Dumitrescu atrage atentia aspra situatiei grele in care se zbat fostii detinuti politici si prezinta curentele de idei care se confrunta in interiorul PNTCD in vederea relansarii partidului. El face referire la variantele de transformare a PNTCD intr-un partid popular si prezinta starea de spirit a taranistilor "aflati in fata unei decizii istorice". (B. PAUN)
"Evenimentele majore care au avut loc in ultimul timp m-au obligat atat ca presedinte al Asociatiei Nationale a Fostiilor Detinuti Politici, cat si ca membru al acestui partid, sa prezint cateva teme majore. Incep prin a aminti ca intr-o scrisoare deschisa am adresat felicitarile cuvenite noului presedinte al Romaniei, chiar in ziua instalarii sale la Cotroceni, aratand cu acest prilej ce asteapta fostii detinuti politici de la noul regim. Era un apel prin care ceream presedintelui Traian Basescu sa nu uite ca are obligatia ca in mod public sa recunoasca si sa condamne holocaustul comunist. Prezenta sa la Auschwitz, alaturi de alti conducatori de stat si de guvern, pentru a condamna ororile inimaginabile ale nazismului, il obliga o data in plus sa faca acest lucru si fata de ororile care au avut loc la Jilava, la Aiud, la Galati, la Canal si la Salcia, ca si in alte peste o suta de temnite si lagare de exterminare comunista.
Acum vreau sa adresez un apel la constiinta membrilor Guvernului, nu pentru a cere cine stie ce legi ale recunostintei, ci pur si simplu pentru respectarea modestului Decret Lege 118/90 care, avand caracterul de lege organica, nu trebuie sa fie lovita de tot felul de ordonante de urgenta asa cum s-a procedat abuziv si nedemn in ultimii cinci ani. Cerem acest lucru si in temeiul faptului ca beneficiarii acestui decret sunt si victime ale torturii, fata de care exista o conventie internationala semnata si de Romania.
Pentru fostii detinuti politici si deportati al caror numar scade dramatic de la o zi la alta, timpul se grabeste. Cei mai multi sunt octogenari, sunt bolnavi si, spre rusinea guvernantilor, traiesc in mizerie. In locul respectului de care acesti supravietuitori se bucura in toate tarile post comuniste, in Romania au fost aruncati la gramada in categoria "si altii", purtati pe drumuri si umiliti atunci cand isi cer dreptul prioritar la medicamente sau bilete de tratament.
De aceea, oricat de urgente si mari sunt problemele cu care se confrunta Guvernul condus de premierul Calin Popescu Tariceanu, nu trebuie sa uite ca toti prim-ministrii post decembristi (cu exceptia ultimului), la care am facut apel, s-au aplecat cat de cat asupra soartei acestei elite politice care s-a luptat impotriva comunismului, nu intr-un moment de entuziasm, ci de-a lungul unor ani multi si grei.
In fine, in calitate de membru al PNTCD ma voi referi, in acest apel de constiinta, la o problema deosebit de importanta care priveste direct si imediat destinul acestui partid. De la ultimul congres a trecut mai mult de o jumatate de an. Atunci eu am declinat oferta de a face parte din noua conducere. Primul motiv al acestei hotarari a fost acela de a lasa libera dorinta manifesta a noului presedinte de a-si alcatui personal o echipa noua si tanara, prin aportul careia se angaja sa sporeasca activitatea organizatorica si consistenta mesajului politic. Declaratia facuta atunci de domnul Gheorghe Ciuhandu cu privire la pastrarea traditiei si identitatii politice a PNTCD-ului, putea crea noi perspective in vederea unei posibile revigorari a partidului. Din pacate n-a fost asa, rezultatele alegerilor parlamentare coborand sub cele locale.
Acum se propune o noua solutie: crearea polului crestin-democrat din Romania, prin fuziunea mai multor partide intr-un partid care s-ar putea numi Partidul Popular Crestin Democrat (PPCD). Am discutat recent direct si apoi telefonic cu dl. presedinte Ciuhandu a carui legitimitate, ca om aflat pe valul rezultatelor alegerilor locale, reales primar al orasului unde a renascut libertatea tuturor romanilor, am discutat deci privitor la fuziunea proiectata. Argumentele dansului sunt destul de solide, mai ales din punct de vedere pragmatic si al evolutiei procesului politic intern si international.
In fata acestor noi coordonate in care este pusa in joc insasi soarta PNTCD-ului, exista oameni (dintre care si unii membri ai AFDPR) ce nu pot fi convinsi atat de usor sa accepte contopirea partidului intr-o combinatie cu partide destul de mici ca numar de membri si simpatizanti, si care au inregistrat rezultate electorale derizorii. Consider ca aceste opinii sunt si firesti intr-un partid cum este PNTCD, de care membrii sai nu sunt legati prin nu stiu ce interese meschine sau de moment, ci prin lupta de-o viata dusa de ei sau de parintii si bunicii lor, pentru democratie si binele tarii, in cadrul acestui partid, pe care l-au aparat impotriva tuturor celor ce de 70 de ani ii doresc disparitia.
In acest context trebuie sa recunosc ca eu insumi, care in pofida generatiei ce-i apartin sunt destul de realist, ma confrunt cu aceste framantari. Astfel, pe de o parte, sunt constient ca trebuie cautate solutii noi pentru ca altfel, asa cum am declarat anul trecut intr-o emisiune televizata, "in situatia in care a fost adus astazi PNTCD-ul, chiar daca l-am invia pe Iuliu Maniu acesta n-ar putea face minuni". De aceea, cred ca o fuziune cu partide care i-ar aduce elitele morale si politice necesare realizari unui pol crestin-democrat viabil, se impune. Pe de alta parte ma intreb daca aceste mici partide au intr-adevar forta si oamenii necesare ca impreuna cu membrii sai PNTCD sa construiasca in cel mai scurt timp acest pol de care este nevoie in Romania si pe care-l asteapta PPE?!
Cele trei cai
O mare parte a membrilor PNTCD este convinsa ca unificarea intr-un singur pol al tuturor fortelor crestin-democrate romanesti, organizate partinic sau nu, se impune astazi mai mult ca oricand. Ei cred insa ca acest lucru se poate realiza lesne in jurul PNTCD-ului, pastrandu-se denumirea partidului, un veritabil brand istoric. Paleta generosului nostru cadru programatic ofera posibilitati de afirmare tuturor, fie ca acestea vin dinspre URR, AP, PCD sau de la alte grupuri sau personalitati. N-ar fi necesar in acest moment decat de un dram de maturitate si intelepciune politica.
O alta parte a membrilor PNTCD crede in solutia propusa de domnul presedinte Ciuhandu, adica aceea a fuziunii si schimbarii denumirii PNTCD.
O a treia varianta ar putea fi o Uniune PPCD cu pastrarea integritatii partidelor fondatoare, model deja experimentat in Romania. Aceasta este de fapt si dilema istorica pe care delegatii forurilor statutare din cadrul PNTCD o au in fata. Prin acest apel la constiinta nu vreau decat sa le atrag atentia asupra grelei raspunderi pe care vor trebui sa si-o asume in deplina cunostinta de cauza, atat la sedinta Consiliului National de Conducere din 5 februarie, cat si la Congresul din 19 februarie 2005. De asemenea, sa avertizez ca nimanui nu-i este permis sa voteze cu gandul ca s-ar putea negocia prin solutia propusa de presedintele Ciuhandu nu stiu ce pozitii iluzorii sau beneficii precare.
Ca democrat, oricat de greu imi va fi, ma voi supune in calitate de simplu membru hotararilor pe care Congresul le va adopta. Acesta chiar daca sufleteste nu ma pot desparti de partidul caruia i-am inchinat o intreaga viata de lupte si suferinte, dupa cum n-am dreptul sa uit ca acest partid ne-a fost lasat noua drept mostenire de marele Iuliu Maniu, prin Corneliu Coposu. Dixit et salvavi animam meam!" (n. red. - intertitlurile apartin redactiei)

---

Despre autor: