Un partid fara onoare

Ion Iliescu nu vrea sa fie presedinte onorific al PSD. Considera ca acceptarea unei astfel de functii ar echivala cu trecerea sa pe o linie moarta, pe un drum inchis. Asta, gandeste fostul sef al statului, nu corespunde ambitiilor unui infaptuitor de "revolutie si reforma". Mai ales ca, la 75 de ani, el simte "vigoarea" de la 45 de ani. Deci, poate. Trist este faptul ca lideri marcanti ai PSD - care la varsta de 50 de ani pe care o au, dovedesc vigoarea si luciditatea unor octogenari ramoliti - il aproba. Lui Nastase i se pare firesc ca Ion Iliescu sa respinga ideea unei functii onorifice in partid, apreciind ca acesta mai are multe de oferit. Iar Mitrea si Dan Ioan Popescu nici nu isi inchipuie viitorul fara lampasul calauzitor "Ion Iliescu". Este adevarat, nu toti pesedistii sunt de acord cu reinstalarea "tatucului" in fruntea partidului. Luand de buna povestea cu reforma interna, mai multe voci s-au pronuntat pentru plasarea posesorului de carnet PSD numarul 1 intr-o functie onorifica. Ce ar fi rau in asta?
Iliescu ar trebui sa fie incantat de propunerea care i s-a facut. A fi presedinte de onoare intr-un partid important precum PSD nu poate fi decat "onorant". Este un semn de pretuire deosebita acordat de membrii unui partid politic unuia dintre ei. Institutia presedintelui de onoare, alaturi de cea a Senatului, functioneaza in partidele cu traditie istorica. Presedintele de onoare joaca rolul inteleptului care, cu un sfat, cu o povata, indruma partidul in momentele de cumpana pe care le traverseaza. El are un cuvant de spus si inca unul greu. Nu i s-ar potrivi si lui Ion Iliescu aceasta postura? Varsta are, experienta in viata de partid (PCR, FSN, FDSN, PDSR) - har Domnului! Aici apare o problema. In Statutul PSD, cuvantul "onoare" nu exista. Insa cu putina vointa de reforma el ar putea fi introdus.
In acest moment, presedinti de onoare au taranistii si liberalii. Ion Diaconescu, titularul acestei functii in PNTCD, este si membru de drept al Delegatiei Permanente Nationale. Din aceasta pozitie, fruntasul taranist s-a pronuntat ferm atunci cand partidul sau se afla la rascruce. Anul trecut, Diaconescu a salutat demersul de reintregire a crestin-democratiei intr-un singur partid, avand la baza PNTCD, iar formatiunea sa lucreaza acum la acest proiect. La congresul din 2004, presedintele de onoare al taranistilor a cerut "unitate si solidaritate" cu echipa lui Gheorghe Ciuhandu, pentru a fi realizata reconstructia partidului. Procesul este in derulare.
La PNL, presedinte de onoare a ajuns Mircea Ionescu Quintus. "Pentru modul deosebit in care a condus partidul, a actionat pentru infaptuirea programului politic, pentru respectarea statutului si pentru unitatea si prestigiul partidului". Recent, la Delegatia Permanenta chemata sa se pronunte asupra modificarilor Statutului PNL, Quintus a ridicat o problema importanta, punandu-si pe ganduri colegii. "Mi-e teama sa nu apara si in PNL baroni locali", a avertizat presedintele de onoare, temator de soarta democratiei in partid in conditiile adoptarii proiectului Tariceanu. Desi Quintus a fost singurul care a votat impotriva, exista premise ca lumea sa-i dea, mai tarziu, dreptate.
Iata, poate afla chiar Ion Iliescu, ce rol important pot juca presedintii de onoare in viata partidelor democratice. Alaturi de ei, membrii Senatului - un fel de "sfat al oamenilor buni si batrani" - indruma partidul spre decizia potrivita. Din pacate, cele doua institutii lipsesc in PSD. Nu vrea Iliescu sa fie intemeietorul lor?
Este cazul, aici, sa ne aducem aminte de PSDR, un partid istoric, inghitit in 2001 de PDSR. Astfel a aparut PSD, un partid care si-a insusit titlurile nobiliare ale social-democratilor (vezi apartenenta la Internationala Socialista), insa a refuzat sa perpetueze traditiile. Inainte de fuziunea cu PDSR, PSDR avea un presedinte de onoare: Sergiu Cunescu. Simtind pericolul atragerii partidului sau intr-un proiect pervers, acesta s-a opus fuziunii. In iunie 2001, intr-o scrisoare deschisa, Cunescu aprecia ca fuziunea PDSR-PSDR reprezinta indeplinirea "unui obiectiv mai vechi al comunistilor" si anume disparitia Partidului Social Democrat Roman. El anunta ca isi va declina pozitia de presedinte de onoare al PSDR in cazul in care fuziunea se va produce. Cunescu a facut pronosticuri sumbre pentru membrii PSDR care accepta fuziunea aratand ca "vor fi primiti asa cum merita cei care tradeaza idealurile si principiile formatiunii politice care i-a promovat". Cuvinte grele. Aproape un blestem. "Performantele" fostului lider pesederist Alexandru Athanasiu, ministru al Educatiei in timpul guvernarii PSD, se vad acum cu ochiul liber. Si efectele blestemului.
Revenind la PSD si gandindu-ne la viitorul sau, trebuie mentionat faptul ca, cel putin din punct de vedere teoretic, Adrian Nastase a mosit acest partid, in urma cu patru ani. In acest timp, Iliescu a stat la Cotroceni. N-a avut treaba cu PSD. Daca afirma contrariul, inseamna ca a incalcat Constitutia. Sa zicem, deci, ca Nastase este singurul care s-a zbatut in aceasta perioada si la guvernare si la partid. Cel putin asa s-a vazut. Acum, in 2005, Iliescu vine in partidul facut de altii si dicteaza. Surprinzator, Nastase tace, ba chiar il incurajeaza. Poate de frica. Ce sa mai inteleaga acei pesedisti care chiar au crezut ca, la un moment dat, si partidul lor va avea parte si de o reforma "de jos in sus"? Caci Nastase a inceput reformarea partidului in 2004 "de sus in jos". Iarasi "din pacate", pe masura ce se apropie momentul deciziei, vocea reformatorilor din PSD nu se mai prea aude. Dau inapoi inclusiv acei care, in mod curajos si inspirat, l-au calificat pe Iliescu "eticheta de produs expirat". Lasitatea lor, mascata (chipurile) de nevoia de reformare a partidului dupa programe, nu dupa lideri, nu va dura. Intr-o buna zi, Iliescu se va multumi si cu functia de presedinte de onoare. Iar in acel moment va rasari intrebarea: "Care onoare?".

---

Despre autor: