Despre cele sase tapiterii intrate in istorie cu numele "Doamna si licornul", aflate acum la Muzeul parizian Cluny (fosta manastire) se stiu multe, dar nu esentialul: cine, de ce, pentru cine le-a facut, la inceputul secolului XVI, cine le-a desenat
Despre cele sase tapiterii intrate in istorie cu numele "Doamna si licornul", aflate acum la Muzeul parizian Cluny (fosta manastire) se stiu multe, dar nu esentialul: cine, de ce, pentru cine le-a facut, la inceputul secolului XVI, cine le-a desenat si cine le-a tesut (dupa blazonul care apare in ele, tapiteriile apartin familiei de Viste, cel indreptatit sa foloseasca blazonul in acea vreme fiind Jean de Viste)? Se considera ca cinci dintre ele reprezinta simturile (vazul, auzul, gustul, mirosul, pipaitul), iar ultima (sau prima) din ciclu e intitulata dupa inscriptia de pe marginea ei: "A mon seul desir".
Printre aceste cunoscute si necunoscute isi construieste Tracy Chevalier romanul istoric-fictional ("Doamna si licornul", la editura Polirom, traducere de Fraga Cusin), un puzzle in care fiecare personaj (pictorul, nobila doamna, nubila ei fiica, lissier-ul, sotia sau fata lor oarba) tese bucata sa de poveste. Posibila istorie a "Doamnei si licornului" se naste asemenea unei tapiterii (in care fiecare nu vede decat acel fragment pe care-l lucreaza el insusi), pentru a vorbi despre ipostazele feminitatii, nu neaparat sau nici macar medievale: femei care se supun si mai ales femei care inving, femei care-si aleg propria cale intr-o lume dintotdeauna condusa de barbati; chipuri de femei care supravietuiesc secolelor, aceleasi secole ce fac sa se uite pana si numele barbatilor care le-au creat. (I. Popovici)


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.