Irakul, jumatate de pas

Relativul succes al alegerilor din Irak este o victorie majora pentru democratie, dar nu neaparat si una pentru reforma liberala in Orientul Mijlociu.
Aceasta este o diferenta importanta. Fortele anti-democratice care au incercat sa nu-i lase pe oameni sa voteze erau grupari teroriste musulmane sunnite, de la sustinatori ai dictatorului debarcat Saddam Hussein pana la adepti ai extremismului islamist al lui Osama ben Laden. Pentru ca sunnitii, mai putin de 25% din populatie, stiau ca nu pot castiga niste alegeri democratice, multi dintre liderii lor au cerut boicotarea scrutinului. Pe de alta parte, 75% din populatia Irakului e compusa din siiti, constienti ca ei vor controla noul regim, si kurzi, care doresc autonomie locala. Din aceasta cauza, o mare parte a populatiei era sigura ca un guvern ales democratic va servi intereselor lor si au venit la urne. Clericii siiti le-au cerut adeptilor lor, inclusiv femeilor, sa voteze, avertizand ca ramanerea in propriile case in ziua alegerilor este un pacat.
Dar daca prezenta mare la vot, bazata pe interesul propriu comun mai degraba decat pe credinta in democratie, a fost vestea buna de la alegerile din Irak, vestea proasta este conducerea pe care au ales-o, care nu este prea democrata in gandire. Partidele liberale reformatoare care au incercat sa impuna idei comune pentru toti irakienii nu s-au descurcat foarte bine. Coalitia invingatoare este condusa de ayatollahul Ali Sistani, care poate fi considerat un islamist moderat, dar multi dintre membri sunt extremisti. In viitor, mai ales fara Sistani, care are 74 de ani, noul regim s-ar putea transforma in dictatura.
Ambiguitatea din Irak este un bun exemplu al problemei cu care se confrunta reformatorii democrati arabi de peste tot. Au argumente convingatoare, dar nu reusesc sa atraga un mare numar de adepti. Miscarea reformatoare a schimbat dezbaterea din lumea araba, dar mai are un lung drum in fata.
Pentru un sfert de secol, explica reformatorii, regimurile nationaliste arabe au fost un dezastru, creand societati si economii care se situeaza pe pozitii inferioare in orice fel de statistica ce masoara dezvoltarea, concomitent cu conducerea tarilor lor in nenumarate razboaie si crize costisitoare, dar lipsite de rezultat. Intr-un moment in care democratia se intinde, aceste state raman dictaturi.
Dar cea mai puternica alternativa a status-quo-ului sunt puternicele miscari islamiste de opozitie care nu au raspunsuri adevarate la aceste probleme si cauta sa impuna un alt tip de dictatura. Terorismul provocat de multe dintre aceste grupari este o amenintare din ce in ce mai mare care nu face decat sa fragmenteze societatea.
In afara de lupta cu acesti puternici nationalisti si islamisti arabi, liberalii arabi trebuie sa faca fata unei palete foarte mari de probleme, inclusiv modernizarea Islamului, relatiile cu SUA, conflictul arabo-israelian si drepturile femeilor. In fiecare caz, ei trebuie sa se decida daca sa lupte -mprotiva sau sa-si apropie vacile sacre ale indeologiei nationaliste si islamiste. Raspunsurile nu sunt simple.
In ceea ce priveste Islamul, propunerea de secularizare, in maniera liberalilor vestici, este o sinucidere politica. Modernizarea Islamului prin permisiunea data clericilor de a interpreta legile lui in lumina conditiilor contemporane este mai acceptabila. Dar si aceasta varianta are un dezavantaj periculos. In fond, acesta este exact lucrul pe care islamistii radicali l-au facut, de exemplu, prin transformarea opozitiei traditionale islamice in atacuri sinucigase cu bombe.
Cea mai simpla strategie pentru liberali este sa se alieze cu musulmanii conservatori care resping nu numai islamismul radical, dar si reforma politica. In plus, multi liberali, mai ales in Arabia Saudita, s-au oferit sa lucreze cu actualele regimuri impotriva revolutionarilor islamisti radicali - un raspuns ce poate fi inteles, dar care nu face decat sa intareasca status-quo-ul autoritarist.
Exista putine modele de urmat pentru o interpretare mai moderata, mai contemporana a Islamului. Poate cel mai important este sistemul educational tunisian. Acolo, studentii din universitatea islamica studiaza si Biblia, iar programele pun accentul pe o interpretare moderata a Islamului. De exemplu, un examen final se bazeaza pe scrierea unui eseu, pornind de la texte islamice, prin care sa se arate ca non-musulmanii care traiesc intr-un regim musulman ar trebui tratati echitabil.
In promovarea democratiei, liberalii resping argumentul folosit de catre liderii zilei ca primele alegeri libere vor fi ultimele, pentru ca islamistii vor infiinta regimuri teocratice. Reformatorii sustin ca marea majoritate a oamenilor sunt de acord cu solutiile moderate sau ca, cel putin, gruparile islamiste radicale ar trebui sa devina pragmatice pentru a concura pentru putere si pentru a guverna.
Acest caz nu este inca demonstrat. Alegerile palestiniene din ianuarie au fost castigate de un lider relativ moderat pentru ca a fost impins in fata de miscarea conducatoare Fatah si islamistii au boicotat alegerile. Dar in alegerile locale din Fasia Gaza, la scurt timp, radicalii islamisti care au apelat la terorism au obtinut sapte din cele 10 consilii municipale.
Ce se va intampla in Irak va demonstra daca un Guvern islamist ales este capabil ca manuiasca puterea. Dar noul val liberal din lumea araba este reflectat si in modul in care media a laudat alegerile din Irak si a sugerat ca ar putea constitui un model pozitiv pentru alte state arabe.
Exista si alte semne mai mici ale faptului ca schimbarea este posibila. Toate eseurile trimise din zona araba la un concurs al unei agentii occidentale se bazau in trecut pe presupusa responsabilitate israeliana pentru toate problemele din zona. Anul acesta, tema adoptata de aproape toti cei care au scris a fost nevoia de reforma in societatile arabe.
Miscarea reformista liberala si democratica in randul arabilor va dainui. Lupta va fi lunga si dificila si victoria nu este sigura. Dar aceste grupuri au devenit deja un competitor major in lupta de idei a lumii arabe. Acum ei spera sa devina un factor in ceea ce priveste producerea schimbarii. Alegerile din Irak au constituit o importanta jumatate de pas in aceasta directie.
Barry Rubin este director al Centrului de Cercetare Globala asupra Afacerilor Internationale si coautor al lucrarii "Yaser Arafat: O biografie politica"
Copyright: Project Syndicate, 2005

---

Despre autor: