De la Frankfurt la Davos, via Bucuresti

Saptamana trecuta telespectatorii din Romania au putut urmari o emisiune foarte interesanta a postului de televiziune "Realitatea", in care, timp de o ora, a fost dezbatuta problema relatiei dintre leu, dolar si euro. Dezbaterea, cu o tinuta profesionala remarcabila, s-a referit la aspectele financiar-economice cu dimensiune internationala globala, care tin capul de afis al marilor canale de televiziune din lume. Aceasta emisiune reprezinta un semn evident ca Romania se cupleaza incet, dar sigur, la fluxurile globale ale lumii de azi, in conditiile in care analizele pe aceasta tema au trecut din umbra birourilor bancilor sau institutiilor financiare in lumina studiourilor de televiziune, fiind accesibile publicului larg.
Raportul dezechilibrat euro-dolar constituie o tema ale carei efecte sunt resimtite de toata lumea, direct sau indirect, constient sau nu. Una dintre problemele cele mai neasteptate legate de aceasta tema a reprezentat-o faptul ca deprecierea dolarului in raport cu euro, inceputa accentuat in a doua parte a anului trecut, a luat prin surprindere chiar si pe specialistii cei mai avizati in domeniul tranzactiilor monetare. Acest lucru a condus la modificari si adaptari din partea agentilor economici de ambele parti ale Atlanticului, in contextul in care o parte incerca sa-si maximizeze profiturile iar cealalta sa-si minimizeze pierderile, pentru a face fata concurentei (in 2004, Banca Centrala a Germaniei - Bundesbank - a inregistrat pierderi indirecte tocmai din cauza aprecierii accentuate a euro).
Scenarii privind deprecierea dolarului
S-a vorbit mult si inca se mai vorbeste, in special in cercurile oamenilor de afaceri, despre eventualitatea existentei unui scenariu prestabilit prin care SUA doresc sa dea o lectie euro-land-ului pentru lipsa de entuziasm in "chestiunea irakiana", folosind unul din instrumentele cele mai la indemana, respectiv scumpirea exporturilor europene.
Desi tema este tentanta intrucat asupra ei se poate specula la nesfarsit, nu trebuie pierdut din vedere ca rolul determinant in configurarea cursului de schimb euro - dolar il joaca actiunea pietelor valutare si speculatiile care se fac prin vanzarea si cumpararea de valute. Chiar si atunci cand marii actori vor sa influenteze modelarea cursurilor de schimb valutar, exista un moment cand piata libera isi impune in mod suveran propriile decizii, modificand si cele mai sofisticate "scenarii". Poate ca un exemplu graitor in acest sens l-a constituit cea de-a 14-a editie a Congresului European Bancar, care s-a desfasurat in urma cu doua luni si jumatate la Frankfurt, reunind o mare parte a elitei financiare si bancare a lumii. Discutiile s-au concentrat pe relatia euro-dolar si s-au desfasurat sub motto-ul despartirii de "Agenda Lisabona". Aceasta din urma, adoptata de catre Consiliul European desfasurat in Portugalia, in anul 2000, era menita, in viziunea politicienilor europeni, sa directioneze eforturile UE, astfel incat, la orizontul anilor 2010, Uniunea sa devina cel mai important pol economic si financiar al lumii. Bancherii reuniti la Frankfurt au considerat ca este mai lucid ca europenii sa se concentreze asupra masurilor structurale de reforma si abia apoi sa inceapa sa viseze la suprematia lumii. Adio Lisabona! Acest motto a fost ales in mod intentionat ambiguu, amintind de Voltaire si despartirea sa de optimismul filozofiei iluminismului, dupa cutremurul devastator care a distrus Lisabona in 1755 si care l-a impresionat atat de mult.
Bancherii indeamna la circumspectie
Citandu-l pe marele filozof al luminilor, bancherii nu au respins ideea ca "traim in cea mai buna din lumile posibile", dar au indemnat la circumspectie si la coordonarea eforturilor pe plan mondial, in scopul prevenirii socurilor pe pietele internationale. Unul din promotorii acestei idei si totodata VIP-ul absolut al reuniunii a fost Alan Greenspan, seful Rezervelor Federale (Banca Centrala a SUA). Acesta a pledat in favoarea unei mai bune coordonari a politicilor financiare si monetare ale UE si SUA, inclusiv in domeniul supravegherii bancare. A evitat sa raspunda intrebarilor legate de viitorul relatiei euro - dolar, dar nu a putut sa nu se refere la problemele referitoare la deficitele de cont curent si comercial ale SUA, lucru care a facut ca, aproape instantaneu, piata sa reactioneze si dolarul sa alunece accelerat, pierzand intr-o ora cateva sutimi de punct fata de euro. Mentionarea, in acelasi context, de catre Greenspan, a faptului ca ciclul de crestere graduala a dobanzilor in SUA va continua pe intreg parcursul anului 2005, ceea ce ar fi trebuit sa contribuie la atractivitatea dolarului, nu s-a resimtit in evaluarea acestuia la bursa. Desigur ca evolutia relatiei euro - dolar nu este influentata doar de deficitele si modul in care se cheltuie banii in SUA. Mai exista si alte elemente, de ordin atat obiectiv, cat si subiectiv (psihologic). Daca la toate acestea se adauga insa si incertitudinile de ordin politic legate de dezvoltarile post-electorale din Irak si cele din dosarul iranian, devine relativ evident de ce pana la urma piata este cea care va decide castigatorii.
Europa rezista bine
Tot pe aceeasi linie a argumentarii s-ar putea inscrie reactia europeana. Desi factorii europeni de decizie, precum cancelarul german G. Schröder, s-au exprimat impotriva aprecierii euro, in realitate economia europeana a rezistat relativ bine atat socului produs de cursul euro - dolar cat si celui determinat de cresterea fara precedent a pretului petrolului. Ar trebui mentionat aici ca peste saptezeci la suta din volumul comertului exterior al statelor membre UE se realizeaza in interiorul Uniunii, ceea ce practic face ca fluctuatiile de curs valutar sa nu influenteze considerabil exporturile. In ceea ce priveste Germania, care a ramas si in 2004 campion mondial la exporturi (pe cap de locuitor), mai poate fi inregistrat un element interesant si anume faptul ca multe intreprinderi care fac export in SUA, cum este de exemplu DaimlerChrysler, produc bunurile chiar pe teritoriul american, costurile de productie fiind calculate asadar in dolari. In acelasi sens, se poate remarca cresterea in cadrul comertului german a volumului de produse semi-finite fabricate in zona dolarului, ceea ce a facut ca exportul german (care a inglobat aceste produse) sa atenueze socul deprecierii agresive a dolarului.
Ca urmare, analistii nu intrevad o schimbare a politicii monetare a Bancii Centrale Europene, in sensul modificarii ratei dobanzilor in zona euro, decat eventual spre sfarsitul anului 2005.
Impozit pentru tranzactiile cu valuta?
Intre timp, respectiv saptamana trecuta, unii din cei mai importanti actori politici, economici si financiari ai lumii s-au reunit din nou, de data aceasta la Davos, in cadrul traditionalului Forum Economic Mondial. Problema controlului asupra efectelor negative ale pietei de capital a reaparut din nou la bursa ideilor, de data aceasta prin intermediul presedintelui Chirac, sustinut de cancelarul Schröder. Acestia au sustinut ideea impozitarii tranzactiilor cu valuta prin intermediul unei taxe procentuale din valoarea tranzactiei. Sumele astfel obtinute ar putea fi folosite la finantarea ajutorului pentru dezvoltare destinat tarilor celor mai sarace. Ideea nu e noua. A fost propusa inca din 1978 de James Tobin, laureat al premiului Nobel pentru economie, dar nu a fost inca implementata. S-a considerat ca poate fi eficienta doar daca se aplica global de catre majoritatea actorilor importanti. Sub presiunea crescanda a efectelor negative ale actiunii pietelor de capital si ca posibila solutie pentru asigurarea fondurilor de dezvoltare, s-ar putea ca acum sa capete substanta si sa apara din ce in ce mai des in dezbateri. In prezent, peste 1 bilion de euro este tranzactionat zilnic pe pietele financiare. Circa nouazeci si cinci la suta din aceste operatiuni sunt speculative, restul de cinci la suta fiind legate de operatiuni comerciale efective sau alte tranzactii economice reale. Va fi interesant de urmarit cum vor reactiona pietele la eventuala introducere a acestei masuri de reglementare prin impozitare si ce efecte va avea asupra relatiei euro - dolar. Primele reactii contrare au inceput deja sa se faca auzite din randul celor care sunt adversarii oricaror reglementari sau ingradiri ale pietelor.
Unde se afla Romania
Dar cum se raporteaza Romania la aceste probleme? Ce s-ar putea spune despre raportul leu - euro si leu - dolar? Este Romania pregatita sa faca fata racordarii totale la fluxurile neingradite de capital? Raspunsul va depinde de rapiditatea cu care vor incepe sa apara rezultatele in urma aplicarii masurilor de reforma structurala din economia romaneasca, masuri care pregatesc economia pentru aderarea la Uniunea Europeana. In acelasi timp, la fel de importanta este si schimbarea de mentalitate in ceea ce priveste cultura financiara si "cultura banilor". Acest lucru va ajuta Romania sa isi regleze ritmul cu cel european, depasind astfel stadiul de simplu spectator al unor scene precum cele de la Frankfurt si Davos, inclusiv prin aducerea unei contributii de substanta la reformularea Agendei Lisabona. In loc de "Adio!", se va putea spune "Bine te-am regasit, Lisabona!".
(Intertitlurile apartin redactiei)

---

Despre autor: