Cinci baroni Hopa-Mitica rad de noi

Motto: Inainte de a deveni istorie si chiar de a se intampla, multe evenimente majore sunt pregatite in laborator
Milioane de cetateni ai Romaniei ar putea trai - in absenta lor - mult mai bine. Ei ar putea castiga anual sume substantiale de bani. Sub forma de dividende. Fiindca, desi au uitat, ei sunt actionari. Ai celor cinci SIF-uri - societati de investitii financiare. Dar, de pe urma lor, nu castiga mai nimic. Si nici nu-si exercita drepturile care decurg din calitatea de actionari. Iar primul si cel mai important drept este acela de a decide asupra managementului. De a pune in fruntea SIF-urilor oameni competenti. Care sa lucreze pentru actionari. Iar nu pentru ei insisi si clanurile lor. Ce se intampla, de fapt? Ce poate face Alianta DA pentru cetatenii Romaniei din perspectiva acestor SIF-uri?
Se numesc Ioan Cuzman, Vasile Salapa, Mihai Fercala, Matei Alexandru si Teodor Mihaescu. Ei sunt conducatorii celor cinci SIF-uri - Banat-Crisana, Oltenia, Transilvania, Moldova si Muntenia - create in 1990. Impreuna detin o avutie uriasa. Circa 16 la suta din Romania. In 1990, atunci cand s-a luat prima decizie majora de trecere de la proprietatea de stat asupra societatilor comerciale la cea privata, Adrian Severin, pe atunci ministrul Privatizarii, a impartit populatiei, sub forma vestitelor cupoane, circa 30 la suta din economia romaneasca, calculata fara regii. Si au fost create cele cinci SIF-uri. S-a sperat ca ele vor lucra dupa modelul unor societati de investitii. In fruntea carora au fost inscaunate persoane agreate de puterea de atunci. Ele au functionat si functioneaza insa dupa reguli total diferite de cele ale economiei de piata. Spre paguba tuturor cetatenilor Romaniei. Iar managerii lor sunt de neclintit. O intentie, altfel salutara, s-a transformat intr-o aberatie. Careia Alianta DA are datoria sa-i puna capat.
Niciunde in lume managementul unei societati nu poate fi decat din pura intamplare performant, in cazul in care el functioneaza in afara concurentei. Pentru a fi mai precis, voi spune ca, in conditiile in care actionariatul faramitat, compus din milioane de cetateni, nu-l poate schimba oricand doreste pe presedintele consiliului de administratie, societatea va ajunge, mai devreme sau mai tarziu, ineficienta. In realitate, dupa 15 ani, daca privim aceste cinci SIF-uri, fiecare dintre ele jucandu-se practic cu putin peste trei la suta din averea tarii, constatam ca avem de-a face cu feude, dar de tip CAP-ist. Operatiunea initiata de Severin s-a transformat intr-un fel de neocooperativizare. Conducatorii SIF-urilor sunt sau nu buni manageri, dar, cu certitudine, pozitia lor e de nezdruncinat. In paranteza fie spus, ar trebui verificati la averi de urgenta. Consecinta este ca neexistand nici un fel de competitie la nivelul managementului, pur si simplu pentru ca mecanismul prin care acesti conducatori pot fi schimbati este doar teoretic, baronii SIF-urilor nici nu dau socoteala cuiva. In final, managementul fiind neperformant, transformandu-se in afacere personala, milioanele de cetateni romani s-au ales, in urma improprietaririi din 1990, cu praful de pe toba.
Din conducerea SIF-urilor a plecat numai cine a vrut. Desemnandu-si succesorii. Mecanismul de decizie asupra soartei managementului este de asa natura, incat oricare dintre baronii SIF-urilor poate lasa uriasa societate pe mana urmasilor lui. Si urmasilor urmasilor lui. Ce sunt, de fapt, aceste SIF-uri? Teoretic, un fel de societati de investitii, construite artificial, de sus in jos, si care au obligatia sa administreze eficient actiunile pe care le detin la mii de societati comerciale. Unele superperformante, altele rentabile, altele cu un picior in groapa. SIF-urile pot interveni, in mod inteligent, in desemnarea managementului lor, in luarea unor decizii importante si chiar in verificarea modului in care ele sunt implementate. Si, in functie de jocul cererii si al ofertei, de legile specifice ale pietei libere, SIF-urile pot cumpara sau vinde actiuni ale societatilor comerciale, realizand profituri in beneficiul milioanelor de cetateni actionari. In fiecare an, profitul trebuie distribuit oamenilor.
Ce este de facut? Pentru inceput, este suficienta o simpla schimbare de natura legislativa. Posibilitatea ca orice investitor, roman sau strain, sa poata achizitiona de la Bursa, fara limita, actiuni ale SIF-urilor. Principala cauza a tuturor relelor este ca, in prezent, statutul acestor societati nu permite decat cumpararea a maximum 0,1 la suta din actiuni. In momentul in care se produce concentrarea de capital se creeaza si posibilitatea organizarii unor adunari generale ale actionarilor netrucate, unde capitalul majoritar poate decide numirea unui management performant. Aude CNVM si noul Parlament? Dar Alianta?

---

Despre autor: